ICCJ. Decizia nr. 1263/2010. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1263/2010

Dosar nr. 33/64/2009

Şedinţa publică din 4 martie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

Obiectul acţiunii. Hotărârea instanţei de fond. Calea de atac.

1. Prin sentinţa nr. 100/F din 17 iunie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC B.D. SA Braşov, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de insolvenţă H.D., în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.M. şi SC C.I. SRL, având ca obiect revenirea licenţei de concesiune pentru exploatarea nr. x din perimetrul Izvorul Pârâul Rece. De asemenea, a fost respinsă cererea de intervenţie în favoarea reclamantei, formulată de intervenienta SC A. SRL. Prin aceeaşi sentinţă, au fost respinse excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta A.N.R.M., excepţia lipsei procedurii prealabile, prematurităţii şi tardivităţii formulării acţiunii, invocate de pârâte, precum şi excepţia lipsei de interes, invocată de pârâta SC C.I. SRL.

2. Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

2.1. Cu privire la excepţii:

Litigiul dedus judecăţii, având ca obiect revenirea licenţei de concesiune pentru exploatare nr. x din perimetrul Izvorul Pârâul Rece, este admisibilă, competenţa de soluţionare revenind, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanţei de contencios administrativ.

Reclamanta a formulat plângere prealabilă înregistrată sub nr. 1695 din 4 septembrie 2008, astfel că au fost respectate dispoziţiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prin adresa din 16 septembrie 2008, A.N.R.M. a soluţionat plângerea prealabilă comunicând reclamantei că nu îndeplineşte condiţiile de transfer prevăzute de Legea minelor nr. 85/2003 şi de Normele pentru aplicarea Legii minelor astfel că, la momentul învestirii instanţei de contencios administrativ cu acţiunea formulată de reclamantă, aceasta primise răspunsul nefavorabil la plângerea prealabilă formulată, introducerea acţiunii nefiind, deci, prematură.

În raport de data formulării plângerii prealabile şi comunicării răspunsului de către A.N.R.M., au fost respectate termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta justifică interesul în obţinerea licenţei de concesiune pentru exploatare, prin raportul depus la Dosarul comercial nr. 71/F/2004 al Tribunalului Braşov.

2.2. Cu privire la fond:

Potrivit art. 3 pct. 17 din Legea nr. 85/2003, licenţa este „actul juridic prin care se acordă concesionarea/darea în administrare a activităţilor miniere de explorare/exploatare”.

În speţă, reclamanta SC B.D. SRL., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă H.D., a deţinut licenţa de concesiune pentru exploatare nr. x din perimetrul Izvorul Pârâul Rece, însă, intrând în procedura insolvenţei, şi-a dat acordul pentru transferul acestei licenţe către SC C.I. SRL. Drept urmare, pârâta A.N.R.M. a emis Ordinul nr. 185 din 25 august 2004, prin care a aprobat transferul, către SC C.I. SRL, al drepturilor dobândite şi al obligaţiilor asumate potrivit licenţei de concesiune pentru exploatare nr. x din perimetrul Izvorul Pârâul Rece, încheiată între A.N.R.M. şi SC B.D. SRL.

La data emiterii acestui ordin, autoritatea competentă a verificat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 24 din Legea nr. 85/2003.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 85/2003 „titularul unei licenţe poate transfera unei alte persoane juridice drepturile dobândite şi obligaţiile asumate numai cu aprobarea prealabilă scrisă a autorităţii competente. Orice transfer realizat fără aprobare scrisă este nul de drept”.

Or, reţine instanţa de fond, în cauză, actualul titular al licenţei, respectiv pârâta SC C.I. SRL, nu şi-a exprimat acceptul de a transfera licenţa pe care o deţine în baza Ordinului nr. 185 din 25 august 2004 emis de A.N.R.M.

Arată prima instanţă că refuzul titularului licenţei este unul întemeiat, astfel încât una din condiţiile legale imperative pentru aprobarea transferului unei licenţe de concesiune pentru exploatare nu este îndeplinită.

Faţă de netemeinicia acţiunii principale, instanţa de fond a reţinut că şi cererea de intervenţie în favoarea reclamantei, formulată de intervenienta SC A. SRL este neîntemeiată.

3. Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs reclamanta şi intervenienta, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

La pronunţarea hotărârii, instanţa de fond a apreciat conţinutul acţiunii dedusă judecăţii, prin raportare strictă la dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, fără a ţine seama de apărările reclamantei, potrivit cărora:

- cererea reclamantei privind transferul licenţei de concesiune pentru exploatare nr. x, în prezent deţinută de intimata SC C.I. SRL, este pertinentă şi legală, dat fiind că dobândirea licenţei s-a realizat prin dol;

- recurenta a aprobat transferul licenţei de concesiune a licenţei de exploatare către SC C.I. SRL pentru că aceasta şi-a manifestat intenţia reorganizării societăţii;

- de îndată ce s-a produs transferul, SC C.I. SRL a renunţat la planul de reorganizare, ceea ce a dus la falimentul SC B.D. SRL (procedură în derulare) şi la adjudecarea în bloc a patrimoniului recurentei, către SC A. SRL;

- este dovedită astfel complicitatea A.N.R.M., care menţine licenţa, deşi SC C.I. SRL nu are mijloacele şi utilajele necesare realizării exploatării;

- mai mult, SC C.I. SRL se află în procedura de faliment, situaţie care, potrivit art. 33 lit. b) din Legea minelor, ar impune din partea A.N.R.M. suspendarea licenţei şi chiar revocarea licenţei, potrivit art. 31 lit. c) din acelaşi act normativ.

4. Apărările formulate, prin întâmpinare, de intimatele-pârâte A.N.R.M. şi SC C.I. SRL.

4.1. Cu privire la recursul formulat de recurenta-reclamantă (întâmpinare A.N.R.M.).

Acţiunea formulată de reclamantă privind revenirea licenţei de concesiune se putea realiza fie prin anularea Ordinului nr. 185 din 25 august 2004, fie prin solicitarea de a obliga, prin intermediul instanţei, pe actualul titular să-şi dea acordul la transferul licenţei, însă această ultimă operaţiune nu are temei legal.

4.2. Cu privire la recursul formulat de recurenta-intervenientă SC A. SRL (întâmpinare A.N.R.M.).

Instanţa de fond a respins în mod corect cererea de intervenţie în favoarea reclamantei, ca urmare a respingerii ca nefondată a acţiunii principale.

4.3. Se invocă excepţia de ordine publică privind prescrierea dreptului la acţiune formulată de recurenta-reclamantă (întâmpinare SC C.I. SRL).

Cererea recurentei-reclamante prin care se solicită emiterea unei dispoziţii pentru revenirea licenţei de concesiune pentru exploatare nr. x reprezintă în realitate o cerere de anulare a Ordinului nr. 185/2004.

Cererea este tardivă în raport de prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.

4.4. Pe fondul cererilor de recurs (întâmpinare SC C.I. SRL) se arată că transferul licenţei de concesiune către o altă persoană juridică reprezintă un drept exclusiv al titularului licenţei, astfel încât A.N.R.M. sau instanţa de judecată nu pot dispune în locul titularului concesiunii miniere.

Orice dispoziţie a instanţei, prin care pârâta ar fi obligată să transfere drepturile şi obligaţiile împotriva voinţei acesteia sau orice dispoziţie a instanţei în sensul de a obliga autoritatea competentă la aprobarea transferului drepturilor dobândite şi a obligaţiilor asumate prin licenţa de concesiune, în alte condiţii decât cele instituite prin art. 24 din Legea minelor nr. 85/2003 şi ale art. 109-116 din Normele Metodologice de Aplicare a acestei legi, constituie o încălcare evidentă a textelor de lege edictate cu privire la instituţia transferului licenţelor de concesiune minieră.

II. Considerentele instanţei de recurs.

1. Recursurile sunt nefondate.

2. Acţiunea reclamantei-recurente, precum şi cererea de intervenţie accesorie, pot fi soluţionate numai din perspectiva prevederilor art. 24 din Legea minelor nr. 85/2003, astfel cum în mod corect a procedat şi instanţa de fond.

3. Dobândirea prin „dol” a licenţei de către SC C.I. SRL nu poate fi analizată în prezenta cauză.

Recurenta-reclamantă avea la îndemână acţiunea în anulare a Ordinului nr. 185/2004, în termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată şi completată.

4. De asemenea, suspendarea sau revocarea licenţei, potrivit art. 33 lit. b) şi art. 31 lit. c) din Legea minelor este dată în competenţa A.N.R.M.

Instanţa de judecată nu poate extinde temeiul de drept al acţiunii, întrucât transferul licenţei, suspendarea licenţei şi revocarea licenţei se desfăşoară conform unor proceduri distincte, în termene şi condiţii diferite.

5. În ipoteza în care recurenta-reclamantă solicită instanţei de judecată „transferul licenţei”, în mod logic, nu pot fi aplicate în cauză decât prevederile art. 24 alin. (1) din Legea minelor.

6. Excepţia prescrierii dreptului la acţiune nu poate fi primită.

Acţiunea recurentei-reclamante nu are ca obiect anularea Ordinului nr. 185/2004.

Este adevărat însă că emiterea unei dispoziţii pentru revenirea licenţei de concesiune pentru exploatare nr. x este ţinută de existenţa Ordinului nr. 185/2004, însă această împrejurare nu conduce la respingerea acţiunii de faţă ca tardiv formulată.

7. În consecinţă, nefiind întrunite criticile aduse hotărârii instanţei de fond, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de reclamanta SC B.D. SA Braşov, prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvenţă H.D. şi de intervenienta SC A. SRL Braşov împotriva sentinţei nr. 100/F din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1263/2010. Contencios