ICCJ. Decizia nr. 1268/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1268/2010
Dosar nr. 388/54/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, de către reclamanta SC U. SRL în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor – O.P.C Phare şi D.G.F.P. Olt prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 891394 din 23 noiembrie 2007 emisă de O.P.C. Phare, a procesului-verbal încheiat de acelaşi oficiu, la data de 28 august 2007 şi a notei de control nr. x din anul 2006 întocmită de Departamentul de Luptă Antifraudă.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că i s-a aprobat proiectul de dezvoltare a activităţii de confecţii textile existente, încheindu-se în acest sens contractul de finanţare nerambursabilă pentru o valoare totală de 530.920 euro din care 305.500 euro a reprezentat contribuţia proprie a beneficiarului.
A precizat că ulterior a organizat licitaţie la care au participat 6 societăţi care au depus declaraţie privind originea comunitară a bunurilor, fiind desemnată câştigătoare firma A.S.S. la preţul de 286.885 euro, încheindu-se cu această firmă contractul de furnizare de echipamente nr. 101, privind livrarea, montajul şi punerea în funcţiune a echipamentelor.
Reclamanta a susţinut că prin actele de control a căror anulare o solicită, s-a reţinut în mod greşit că a fost declarată oferta câştigătoare cu încălcarea Cap. II din caietul de sarcini.
Prin sentinţa nr. 91 din 3 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a admis acţiunea reclamantei şi pe cale de consecinţă, a anulat Decizia contestată, procesul verbal de control din 28 august 2007 al O.P.C. Phare şi nota de control nr. x din anul 2006 a Departamentului de Luptă Antifraudă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Ministerul Economiei şi Finanţelor – O.P.C. Phare şi D.G.F.P., în nume propriu şi în numele, Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3716 din 24 octombrie 2008 a admis recursurile declarate de pârăţi împotriva sentinţei Curţii de Apel Craiova, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că poziţia oscilantă a reclamantului din acţiune, precizări la acţiune şi concluzii scrise a determinat imprecizia în determinarea obiectului acţiunii şi a cadrului procesual, instanţa dispunând în final anularea notei de control nr. x din 2006 întocmită de Departamentul de Luptă Antifraudă, fără a determina natura acestui act ca act preparator sau act administrativ fiscal şi fără a supune dezbaterii stabilirea cadrului procesual prin introducerea în cauză a instituţiei emitente a actului anulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004.
Reînvestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 166 din data de 4 mai 2009 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC U.E. SRL Slatina, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor – O.P.C. Phare şi D.G.F.P. Olt, şi pe cale de consecinţă, a dispus anularea deciziei nr. 891394 din 23 noiembrie 2007, procesul verbal de constatare din 28 august 2007 emise de O.P.C. PHARE – Ministerul Finanţelor Publice precum şi nota de control nr. x din anul 2006 întocmită de Departamentul de Luptă Antifraudă - Guvernul României.
Totodată, a respins acţiunea faţă de D.G.F.P. Olt.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat următoarele:
La data de 19 februarie 2009 reclamanta a formulat „Precizare la acţiune”, prin care a solicitat suspendarea executării procesului verbal încheiat la data de 22 august 2007 de către O.P.C. Phare din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor şi anularea notei de control nr. x din anul 2006 întocmită de Departamentul de Luptă Antifraudă, anularea procesului verbal de control din data de 22 august 2007 încheiat de O.P.C. Phare şi a deciziei nr. 891394 din 23 noiembrie 2007 emisă de O.P.C. Phare.
Pârâta D.G.F.P. Olt, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice. Pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – O.P.C. Phare, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.
A mai reţinut instanţa că, reclamanta a formulat cerere de finanţare la data de 27 septembrie 2001 pentru investiţia constând în realizarea a 4 unităţi de producţie în oraşul D., Olt cu înfiinţarea unui nr. de 115 locuri de muncă, achiziţionarea a 150 de maşini de cusut, efectuarea unor lucrări de reparaţie la punctul de lucru din D. dar şi recrutarea de persoane cu care se vor desfăşura cursuri de perfecţionare şi calificare. Derularea proiectului a avut loc în perioada 16 septembrie 2003 - 30 septembrie 2004. Pentru achiziţionarea de echipamente reclamanta a organizat licitaţie publică fiind primite 6 oferte, fiind desemnată câştigătoare firma germană A.S.S., achitându-se suma de 286.825,00 euro, reprezentând finanţarea externă din fondurile Phare. Reclamanta a precizat că la dosarul de licitaţie s-au depus bilanţurile aferente anilor 2000, 2001, 2002 şi nu bilanţul anului 2003, deoarece la data licitaţiei nu se definitivase bilanţul anului 2003. Reclamanta a demarat procedurile pentru organizarea licitaţiei internaţionale, publicând în ziarul A. din 12 decembrie 2003 anunţul de licitaţie. Anunţul a fost reluat şi în ziarul B. la data de 12 ianuarie 2004.
S-a mai arătat că, în caietul de sarcini, s-a prevăzut că participarea la licitaţie este deschisă, tuturor ţărilor membre al CEE sau care funcţionează programul RICOP. De altfel, în caietul de sarcini, arată instanţa, se face vorbire şi despre legea ţării în care compania ofertantă îşi desfăşoară activitatea.
Instanţa a mai precizat că (aşa cum reiese din nota de control, întocmită de Departamentul pentru Luptă Antifraudă), bilanţul contabil al societăţii declarate câştigătoare a fost certificat la 25 iunie 2004, de către o societate abilitată în acest sens, dată care este ulterioară atât, datei de începere a procedurilor 12 decembrie 2003, cât şi datei adjudecării 19 martie 2004 şi încheierii contractului de achiziţie 29 martie 2004.
Mai reţine instanţa că susţinerea din procesul verbal întocmit de O.P.C. Phare conform căreia firma câştigătoare ar fi demonstrat capacitatea profesională printr-un singur proiect de 25.000 euro este lipsită de suport probatoriu.
În cea ce priveşte constatarea organelor de control ce vizează nereguli la executarea unor lucrări de amenajări realizate ca urmare a licitaţiei cu firma SC T.I. SRL, prima instanţă a reţinut că în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, se pot executa fără autorizaţie de construcţie lucrările care nu modifică structura de rezistenţă, caracteristicele iniţiale ale construcţiilor sau aspectul arhitectural al acestora.
Pentru astfel de lucrări legea nu cere ca autoritatea locală să emită adresă prealabilă în care să explice ce lucrări se pot executa fără autorizaţie.
În concluzie reclamanta a respectat în totalitate procedurile legale, finalitatea acordării fondurilor comunitare fiind dovedită şi de altfel necontestată de organele de control.
În ceea ce priveşte pârâta D.G.F.P. Olt, instanţa a reţinut că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, nefiind emitentul actului contestat în cauză.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – O.P.C. Phare şi D.G.F.P. Olt, în numele şi pentru pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.
Recurenta D.G.F.P. Olt invocă prevederile art. 304 pct. 5,7 şi 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta-pârâtă a formulat următoarele motive de recurs:
- prin sentinţa dată, instanţa a încălcat formele de procedură şi dreptul de apărare al pârâtului Departamentul pentru Luptă Antifraudă (DLAF) din cadrul Guvernului României căruia nu i-a comunicat conform art. 1141 alin. (2) C. proc. civ. o dată cu citaţia copie de pe cerere şi de pe înscrisuri, motiv pentru care cauza trebuie trimisă spre rejudecare;
- sentinţa este nelegală pentru contradicţia existentă între considerentele şi dispozitivul acesteia, ca şi între menţiunile cuprinse în dispozitiv;
- nepronunţarea instanţei de fond pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Finanţelor Publice.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, apreciază că este întemeiată, având în vedere obiectul acţiunii precum şi organele emitente ale actelor atacate. Astfel, Ministerul Finanţelor Publice, ca autoritate publică de sine stătătoare, nu este emitentul nici unui act administrativ şi nici nu a soluţionat contestaţia pe cale administrativ-jurisdicţională formulată împotriva actelor întocmite de O.P.C. Phare.
- Cu privire la fondul cauzei, soluţia este greşită pentru că instanţa a apreciat referitor la prima cerinţă din caietul de sarcini – capacitatea economică şi financiară - că nu trebuia luat în calcul anul 2003 deşi comisia de evaluare, la data declarării ca adjudecatar a ofertei făcute de A.S.S. (19 martie 2004), cât şi la data încheierii contractului de achiziţie (29 martie 2004) cunoştea că oferta A.S.S. nu era eligibilă.
- În ceea ce priveşte a doua cerinţă – capacitatea tehnică şi profesională a ofertantului - potrivit caietului de sarcini, ofertantul trebuia să demonstreze experienţa sa în ultimii 5 ani, pentru cel puţin 2 proiecte de natura şi complexitatea comparabilă cu proiectul pentru care se depune oferta, or prezentarea unei liste nu constituie dovada suficientă şi convingătoare în acest sens.
Recurentul-pârât Ministerul Economiei şi Finanţelor – O.P.C. Phare critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea căii de atac, recurentul-pârât a făcut o expunere rezumativă a împrejurărilor de fapt şi de drept avute în vedere la emiterea actelor atacate şi a arătat că în speţă s-a făcut o aplicare greşită a legii, actele atacate fiind legale şi temeinice.
Recurenta formulează critici pentru fondul cauzei reiterând în mare măsură aceleaşi aspecte ca cele descrise în recursul pârâtei D.G.F.P. Olt. Arată că în mod greşit instanţa, în aprecierea legalităţii organizării licitaţiei, s-a raportat la data de 12 decembrie 2003, data publicării în ziarul A. a anunţului privind licitaţia şi a apreciat că la data de 12 decembrie 2003, ultimii trei ani pentru care conturile erau închise erau anii 2000, 2001, 2002, deoarece exerciţiul financiar pentru anul 2003 se încheia la data de 31 decembrie 2003.
Apreciază în acest sens că data de 12 ianuarie 2004, când s-a publicat un nou anunţ, trebuia să fie avută în vedere de instanţa de judecată, iar în raport de această dată ultimii 3 ani cu privire la care există obligativitatea depunerii bilanţului contabil erau anii: 2001, 2002, 2003.
Cu privire la achiziţia de lucrări faţă de care organele de control au constat ca amenajările şi reparaţiile spatiilor de producţie din S. şi D., Olt s-au executat fără autorizaţie de construcţie, susţine că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că, în cauza dedusă judecaţii, ar fi aplicabil art. 11 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie şi că în realitate, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (4) din acelaşi act normativ.
Prin notele scrise depuse la dosar, Secretariatul General al Guvernului, în numele şi pentru intimatul-pârât Departamentul pentru Luptă Antifraudă, a solicitat admiterea recursului formulat de Ministerul Finanţelor Publice – O.P.C. Phare.
Intimatul-pârât invocă pentru prima dată mai multe excepţii în această cale de atac, deşi nu a formulat apărări la instanţa de fond întemeiate pe aceste excepţii şi nici nu a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 166 din 4 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova.
În ceea ce priveşte capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat anularea notei de control nr. x din anul 2006 întocmită de Departamentul pentru Luptă Antifraudă, intimatul invocă inadmisibilitatea cererii în raport cu dispoziţiile art. 1 şi art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
În susţinerea acestei excepţii, intimatul formulează adevărate critici ale sentinţei recurate, deşi nu a uzat de calea de atac a recursului.
Arată că după rejudecare instanţa de fond nu a lămurit aspectul pus în vedere prin Decizia de casare, cu încălcarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ. şi nu a calificat natura juridică a actului de control al Departamentului pentru Luptă Antifraudă, care în fapt este un act preparatoriu, care nu poate fi supus, după lege, controlului instanţei de contencios administrativ, din moment ce nu produce, în mod direct, efecte juridice cu privire la persoana controlată.
În situaţia în care s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia nota de control este un act administrativ, ce poate face obiectul acţiunii în contencios administrativ, intimata invocă excepţia inadmisibilităţii cererii pentru lipsa procedurii prealabile precum şi excepţia tardivităţii, conform prevederilor art. 7 şi respectiv art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În finalul notelor de şedinţă, intimatul, invocă excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond în soluţionarea cererii ce vizează titlul executoriu, apreciind că din punctul de vedere al procedurii de recuperare a creanţei fiscale, aceasta se află în faza de executare silită, care începe prin comunicarea somaţiei conform art. 145 alin. (1) C. proCod Fiscal
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC U. SRL a solicitat respingerea recursurilor şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică, răspunzând punctual la criticile şi excepţiile formulate în recurs.
Cu privire la recursul formulat de D.G.F.P. Olt, în numele Ministerului Finanţelor Publice, a solicitat respingerea ca fiind lipsit de interes în condiţiile în care actele a căror anulare s-a cerut prin acţiune, nu au fost emise de acestea, iar Ministerul Finanţelor Publice nefiind pârât chemat în judecată nu poate avea nici calitate procesual activă şi/sau pasivă în cauză.
Analizând cu prioritate excepţiile invocate de Secretariatul General al Guvernului în numele Departamentului pentru Lupta Antifraudă, instanţa constată următoarele:
Intimata-reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ, contestaţia prin care în contradictoriu cu pârâţii O.P.C. Phare din cadrul Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului în calitatea de reprezentant legal al Departamentului pentru Lupta Antifraudă, a solicitat să se dispună:
- anularea deciziei nr. 891394 din 23 noiembrie 2007 şi a procesului verbal de constatare încheiat de O.P.C. Phare la data de 28 august 2007;
- anularea notei de control nr. x din anu; 2006 a Departamentului pentru Lupta Antifraudă – Cancelaria Primului Ministru, iar pe cale de consecinţă exonerarea SC U. SRL de obligaţia de restituire a sumei de 286.825 euro.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde RON se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde RON, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţiilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
În raport de aceste prevederi legale coroborate cu cele din art. 4 pct. 1 C. proc. civ., instanţa constată că excepţia necompetenţei materiale invocată de intimată nu poate fi reţinută.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor, în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, prin care instanţa a fost învestită cu anularea unor acte administrative unilaterale şi nu cu anularea titlului executoriu emis de D.G.F.P. Olt la data de 8 octombrie 2007, conform prevederilor C. proCod Fiscal, excepţia necompetenţei materiale nu este fondată.
În privinţa excepţiilor de procedură ce vizează nota de control nr. x din anul 2006 a Departamentului pentru Lupta Antifraudă, este de reţinut, că sunt nefondate, întrucât această notă de control reprezintă un act preparatoriu a cărui legalitate poate fi examinată în condiţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fără a fi necesară procedura prealabilă.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, de autorităţile publice recurente, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
În ceea ce priveşte recursul formulat de către D.G.F.P. în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, se constată că este lipsit de interes, în condiţiile în care actele a căror anulare a fost solicitată, nu au fost emise de Ministerul Finanţelor Publice sau D.G.F.P. Olt iar cererea de chemare în judecată precizată nu a fost formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru exercitarea căii de atac, recurenta trebuia să justifice un interes legitim, personal şi direct în condiţiile în care nu s-a stabilit prin hotărârea recurată nici o obligaţie în sarcina Ministerului Finanţelor Publice şi mai mult, faţă de D.G.F.P. Olt s-a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Recurenta nu are interes în formularea prezentei căi de atac, iar apărările formulate în cererea de recurs vizând contradictorialitatea între considerentele şi dispozitivul sentinţei recurate nu pot fi reţinute în condiţiile în care nici Ministerul Finanţelor Publice, nici D.G.F.P. Olt nu au fost emitenţii actelor atacate, motiv pentru care în faţa instanţei de fond s-a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte.
Din eroare, deşi s-a analizat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Finanţelor Publice în dispozitiv s-a făcut referire la reprezentantul legal al acestei părţi, D.G.F.P. Olt.
Curtea de apel a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive însă din eroare s-a referit numai la reprezentantul D.G.F.P. Olt şi nu la Ministerul Finanţelor Publice astfel cum s-a consemnat în practicaua sentinţei că s-a pus în discuţia părţilor iar instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Finanţelor Publice.
Recursul Ministerului Economiei şi Finanţelor – O.P.C. Phare vizează fondul cauzei.
Prin procesul verbal încheiat la data de 22 august 2007, O.P.C. Phare din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor a verificat exigibilitatea cheltuielilor şi respectarea obligaţiilor asumate de către reclamanta SC U.E. SRL prin contractul de Grant încheiat la data de 15 septembrie 2003, între R. - SME Grand Fund Manager – B., în calitate de autoritate contractantă şi SC U.E. SRL, în calitate de beneficiar, prin care a avut loc o finanţare din partea Autorităţii contractante maxim de 57,54% din costul eligibil estimat al proiectului, adică maxim de 305.500 euro, restul până la costul total al proiectului de 530.920 euro reprezentând contribuţie proprie a beneficiarului.
Prin procesul verbal menţionat, care are la bază nota de control emisă de Departamentul pentru Lupta Antifraudă, s-a stabilit ca neeligibilă suma de 286.825 euiro, ca urmare a constatării unor nereguli legate de nerespectarea prevederilor Cap. 11 pct. 11.8 "Conţinutul ofertelor" din caietul de sarcini întocmit în vederea derulării licitaţiei internaţionale, cât şi a Ghidului Practic privind procedurile de contractare a programelor PHARE, ISPA şi SAPARD, cap. 4.3.2. "Elaborarea şi conţinutul dosarului de licitaţie” şi anume Capacitatea financiară: "Profitul operaţional mediu anual pentru ultimii trei ani trebuie să fie pozitiv"; Capacitatea tehnică şi profesională a ofertantului trebuia dovedită prin "prezentarea a cel puţin două proiecte, în ultimii 5 ani, de natura şi complexitatea comparabilă proiectului pentru care se depune oferta".
Astfel, conform caietului de sarcini, la capitolul 11. „Conţinutul ofertelor", pct. 11.8 se precizează:
„1. Capacitatea economică şi financiară a ofertantului: cifra de afaceri medie anuală pentru ultimii 3 ani trebuie să fie de cel puţin 100.000 euro. Profitul operaţional mediu anual pentru ultimii 3 ani trebuie să fie pozitiv.
În acest sens, ofertantul trebuie să prezinte pentru a demonstra capacitatea sa economică şi financiară, bilanţul contabil sau un extras din bilanţul contabil pentru ultimii 3 ani.
2. Capacitatea tehnică şi profesională a ofertantului.
În acest sens, ofertantul trebuie să demonstreze experienţa sa în ultimii 5 ani, pentru cel puţin 2 proiecte de natură şi complexitatea comparabilă cu proiectul pentru care se depune oferta (...)".
Referitor la prima cerinţă din caietul de sarcini - capacitatea economică şi financiară - instanţa a apreciat corect că nu trebuia luat în calcul anul 2003, întrucât bilanţul din anul 2003 nu a fost avut în vedere la selectarea ofertelor, în condiţiile în care la data licitaţiei ce a avut loc la 12 martie 2004, acest bilanţ nu era definitiv şi aprobat de adunarea generală a furnizorului.
Acest bilanţ a fost întocmit de către firma A.S.S. la data de 25 iunie 2004 şi a fost certificat de către societatea P. & P. din oraşul Hosbach.
Data certificării bilanţului este ulterioară adjudecării ofertei de către comisia de evaluare (12 martie 2004) şi încheierii contractului de achiziţie (29 martie 2004).
Conform caietului de sarcini "dovada capacităţii economice financiare a ofertantului" trebuie furnizată prin prezentarea bilanţurilor sau extrase din bilanţ pe ultimii trei ani pentru care conturile au fost închise, acolo unde publicarea bilanţurilor este necesară (cerută) de legea ţării în care compania ofertantă îşi desfăşoară activitatea".
Este de reţinut faptul că în caietul de sarcini se face vorbire despre legea ţării în care compania ofertantă îşi desfăşoară activitatea.
Ori, (din elementele dosarului se stabileşte că) legea ţării prevedea certificarea bilanţului, motiv pentru care la data desfăşurării procedurilor bilanţul pe anul 2003 nu producea consecinţe, el nefiind certificat, astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă.
În ceea ce priveşte a doua cerinţă – capacitatea tehnică şi profesională a ofertantului (pct. 11.8 „Conţinutul ofertelor” din caietul de sarcini), pe baza probelor administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, prima instanţă a apreciat că şi acest capitol din caietul de sarcini a fost tratat corect de reclamantă.
Intimatul Departamentul pentru Lupta Antifraudă a reţinut din documentele proiectului din iunie 2006 numai proiectul derulat de către A.S.S. cu SC I.C. în 2002, cu o valoare de 25.000 euro, deşi această firmă a derulat proiecte similare în ultimii 5 ani, cu un profil operaţional pozitiv pe anii 2001, 2002 şi 2003, dovezi ce atestă o activitate bazată pe experienţă în această perioadă cu afaceri importante.
În ceea ce priveşte achiziţia de lucrări, susţinerile organelor de control sunt generice, nefiind precizate care lucrări s-au executat fără autorizaţie, pentru care lucrări era necesară autorizaţia de construire în condiţiile în care autorităţile competente nu au sancţionat societatea în condiţiile Legii nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
În acest sens sunt relevante prevederile art. 8 din lege care enumeră lucrările ce pot fi executate fără autorizaţie de construire şi art. 24 din acelaşi act normativ care stabileşte competenţa şi obligaţia autorităţilor în domeniul respectării disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor administrativ-teritoriale.
Pentru considerentele expuse şi apreciind că nu sunt întemeiate criticile recurentului, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Ministerul Finanţelor Publice, ca nefondat, neexistând motive de modificare sau de casare a sentinţei potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile invocate de intimatul-pârât Guvernul României – Departamentul de Luptă Antifraudă.
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 166 din 4 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – O.P.C. Phare, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 990/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 1272/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
