ICCJ. Decizia nr. 129/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 129/2010
Dosar nr. 4625/1/2009
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la data de 4 mai 2009 în Dosarul nr. 100/45/2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererile reclamantei SC R. SA Bârlad privind restituirea cauţiunii în valoare de 70.000 lei şi completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 39 din 3 martie 3008 pronunţată de această instanţă.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut faptul că cererea de restituire a cauţiunii nu se încadrează în niciuna din situaţiile reglementate de art. 7231 alin. (3) C. proc. civ.: soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei sau declaraţia părţii interesate că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
În ceea ce priveşte prima situaţie, instanţa a arătat că legalitatea şi temeinicia actelor administrativ fiscale a căror suspendare a executării a fost obţinută nu a fost verificată, în mod irevocabil, de către o instanţă de contencios administrativ.
În ceea ce priveşte a doua situaţie, instanţa a menţionat faptul că pârâta D.R.A.O.V. Iaşi s-a opus restituirii cauţiunii înainte de soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei.
Pe de altă parte, instanţa a apreciat că este nefondată şi cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 39 din 3 martie 3008 cu obligarea la restituirea cauţiunii, întrucât nu a fost investită cu o asemenea cerere şi nici nu erau îndeplinite condiţiile impuse de art. 7231 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta SC R. SA Bârlad, care a solicitat modificarea acesteia, în sensul restituirii cauţiunii.
În motivarea căii de atac, întemeiată în drept pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta arată că prima instanţă a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 7231 alin. (1) C. proc. civ., întrucât organul vamal nu a formulat o cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, ci doar o opoziţie la restituirea cauţiunii, pe considerentele că societatea ar figura în evidenţele sale contabile cu un debit de 1.993.119 lei şi că organele de cercetare penală din cadrul D.I.I.C.O.T. fac cercetări în legătură cu acest debit.
În plus, recurenta susţine că instanţa de fond nu a luat în considerare documentele pe care aceasta le-a depus la dosar, din care rezulta ca societatea nu a prejudiciat bugetul de stat şi că dispune de suficiente active pentru a plăti o eventuală datorie faţă de organul vamal.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că recurenta a invocat în cererea de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., făra a dezvolta acest motiv de recurs, conform prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., adică fără a preciza care este actul juridic ce a fost greşit interpretat de către instanţa de fond.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, întrucât prima instanţă a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora: „Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate”.
Într-adevăr, prima ipoteză nu este îndeplinită în speţă, întrucât acţiunea având ca obiect verificarea legalităţii şi temeiniciei actelor administrative a căror suspendare s-a solicitat nu a fost soluţionată în mod irevocabil.
Nici cea de-a doua ipoteză nu se regăseşte în prezenta cauză, deoarece intimata - pârâtă D.R.A.O.V. Iaşi nu a fost de acord cu restituirea cauţiunii către recurenta-reclamantă, cu motivarea că societatea în discuţie are un debit de 1.993.119 lei şi că se întreprind cercetări de către organele penale cu privire la modul de constituire a acestuia (a se vedea cererea aflată la filele 196-198 din Dosarul nr. 105/45/2008 al Curţii de Apel Bârlad, secţia contencios administrativ şi fiscal).
Instanţa de control judiciar consideră că, în speţă, nu prezintă relevanţă susţinerile recurentei potrivit cărora societatea nu a prejudiciat bugetul de stat, întrucât verificarea legalităţii actelor administrative aflate în discuţie nu formează obiectul acestui dosar.
Totodată, Înalta Curte apreciază că nu este elocvent nici argumentul recurentei în sensul că dispune de suficiente active pentru a plăti o eventuală datorie faţă de organul vamal.
După cum s-a arătat anterior, ceea ce este esenţial în soluţionarea cauzei este faptul că intimata, în calitate de parte interesată, s-a opus la admiterea prezentei cereri de restituire a cauţiunii.
În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., iar în speţă nu există motive de ordine publică care să poată fi reţinute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC R. SA Bârlad împotriva încheierii din 4 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 127/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 131/2010. Contencios → |
|---|
