ICCJ. Decizia nr. 131/2010. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 131/2010
Dosar nr. 291/42/2009
Ședința publică din 15 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 108 din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de R.M.Z. împotriva sentinţei nr. 49 din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti în contradictoriu cu intimatul Ministerul Justiţiei - Comisia pentru Constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea contestaţiei în anulare a reţinut că prin sentinţa nr. 49/2009, Curtea de Apel Ploieşti a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta R.M.Z., sentinţă rămasă irevocabilă prin neexercitarea căii de atac prevăzute de lege.
Instanţa de retractare a constatat că cele două motive prevăzute de dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., pentru care se poate exercita această cale de atac, nu sunt îndeplinite în cauză, în sensul că nici procedura de citare cu această parte şi nici pronunţarea hotărârii cu încălcarea normelor de competenţă nu pot fi reţinute în cauză, motiv pentru care contestaţia formulată a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea R.M.Z., criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Recurenta a criticat faptul că instanţa de fond nu i-a recunoscut statutul de luptător în rezistenţa anticomunistă, întrucât a fost strămutată împreună cu familia, considerând că se încadrează în dispoziţiile prevăzute de art. 1, 2, 3 din O.U.G. nr. 214/1999.
A arătat că a fost strămutată cu domiciliul obligatoriu în lagărul din Bărăgan, întrucât familia sa a fost dezrădăcinată din oraşul natal Orşova, Judeţul Mehedinţi şi strămutată în comuna Pelicanu, judeţul Călăraşi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat în temeiul dispoziţiilor art. 320 alin. (3) coroborate cu art. 4 C. proc. civ., analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte reţine că prin exercitarea căii de atac a contestaţiei în anulare, acţiune care nu are un caracter devolutiv, nu se judecă acţiunea ca atare şi nu se examinează temeinicia susţinerilor părţilor cu privire la drepturile lor subiective deduse judecăţii, ci se verifică numai dacă judecata a avut loc cu respectarea anumitor norme procedurale.
Analizând actele dosarului şi văzând limitele pe care această Curte le are în legătură cu analiza sentinţei atacate, pronunţată în soluţionarea unei contestaţii în anulare, Înalta Curte reţine că recurenta nu critică sentinţa instanţei sesizate cu contestaţia în anulare, ci motivele de recurs formulate privesc fondul cauzei deduse judecăţii, aspecte asupra cărora instanţa sesizată în calea de atac a contestaţiei în anulare nu s-a pronunţat, nefiind motive ce privesc contestaţia în anulare.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de R.M.Z. împotriva sentinţei nr. 108 din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 129/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 132/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
