ICCJ. Decizia nr. 1474/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1474/2010
Dosar nr. 10141/1/2009
Şedinţa publică din 16 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1 Circumstanţele cauzei.
Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ce formează obiectul prezentului recurs
Prin Hotărârea nr. 2087 din 26 noiembrie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins ca inadmisibilă cererea formulată de D.I.T., judecător la Judecătoria Arad, prin care acesta a solicitat valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie, organizat la data de 31 mai 2009 şi promovarea la Tribunalul Arad.
Pentru a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut următoarele:
Petentul a participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 31 mai 2009, optând şi candidând pentru promovarea pe loc la Tribunalul Arad şi a obţinut media 8,55, clasându-se pe poziţia a 5-a, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Având în vedere faptul că pentru promovarea pe loc la Tribunalul Arad au fost scoase la concurs numai 2 posturi, petentul a fost declarat respins, ca urmare a neîncadrării în limita posturilor alocate concursului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul anterior menţionat, „judecătorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului".
Conform dispoziţiilor art. 27, pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obţină cel puţin media generală 7 şi nu mai puţin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs menţionate la art. 17 (proba teoretică şi proba practică).
Făcând referire la sintagma „posturile ce se vacantează la instanţele sau parchetele pentru care au optat la înscriere", Plenul Consiliului Superior al Magistraturii apreciază că dispoziţiile art. 30 din Regulament au în vedere numai situaţia valorificării rezultatelor concursului pentru promovarea efectivă.
Prin urmare, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că este exclusă posibilitatea valorificării rezultatelor concursului pentru candidaţii care au participat la concurs, optând pentru promovarea pe loc.
La această concluzie se ajunge, după cum se arată în motivarea hotărârii atacate, şi prin interpretarea teleologică a dispoziţiilor art. 30 din Regulament, dat fiind faptul că scopul introducerii instituţiei „valorificării rezultatelor concursului de promovare" în Regulament a fost acela de a crea posibilitatea ocupării posturilor vacante la instanţele superioare, imediat după vacantarea acestora, pe baza rezultatelor obţinute de către cei care au optat pentru promovarea efectivă, fără a fi necesară organizarea unui nou concurs de promovare.
Pe de altă parte, reţine Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, conform dispoziţiilor art. 6 alin. (3) şi (4) din Regulament, prin cererea de înscriere la concurs fiecare candidat poate formula o singură opţiune cu privire la felul promovării (efectivă sau pe loc), opţiune care nu poate fi modificată ulterior, în scopul valorificării.
2. Motivele de recurs formulate de recurentul D.I. împotriva Hotărârii nr. 2087 din 26 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a formulat recurs D.I.T., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.
In esenţă prin motivele de recurs dezvoltate, invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, recurentul a susţinut următoarele:
- în cauză sunt incidente prevederile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, modificată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 659 din 3 iulie 2008, care nu distinge în ceea ce priveşte procedura valorificării rezultatelor concursului pentru candidaţii care au participat la concurs pentru promovarea pe loc, astfel că interpretarea Consiliului Superior al Magistraturii, în sens contrar este nelegală;
- posibilitatea de valorificare ulterioară a rezultatelor este acceptată în mod legal, de textul sus-arătat atât pentru cei ce au optat pentru promovarea efectivă cât şi pentru promovarea pe loc, aceste reglementări având ca obiect drepturile câştigate de candidaţii la concursul de promovare, chiar Plenul Consiliului Superior al Magistraturii statuând în acest sens printr-o altă hotărâre (nr. 790 din 13 decembrie 2006) în care s-a menţionat că organizarea concursurilor pentru promovarea pe loc urmăreşte crearea unei „rezerve" de judecători;
- nu pot fi aplicate diferenţiat dispoziţiile art. 30 din Regulamentul sus arătat întrucât a nu da posibilitatea tuturor candidaţilor care îndeplinesc condiţiile de a se bucura de posibilitatea valorificării rezultatelor concursului ar echivala cu instituirea unui tratament discriminatoriu şi cu nesocotirea principiului egalităţii şanselor de promovare în cariera profesională;
- în fine, a fost invocată practica instanţei supreme care în situaţii oarecum similare, a admis cererile de valorificare a rezultatelor concursurilor de promovare, iniţial respinse de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Examinând cauza şi hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2017 din 26 noiembrie 2009, a fost respinsă cererea petentului D.I.T., judecător la Judecătoria Arad, de valorificare a rezultatelor obţinute la concursul de promovare în funcţii de execuţie organizat la data de 31 mai 2009 şi promovarea la Tribunalul Arad, în raport cu dispoziţiile art. 30 din Regulamentul de concurs şi cu opţiunea de promovare pe loc formulată de petent, conform art. 6 alin. (3) şi (4) din Regulamentul de concurs.
Dispoziţiile incidente din Regulamentul de concurs sunt următoarele:
- art. 6 alin. (3) şi (4), conform cărora:
„(3) în termen de 15 zile de la data publicării datelor prevăzute la alin. (1), cei interesaţi pot depune cereri de înscriere la concurs la Consiliul Superior al Magistraturii, în care se menţionează felul promovării, efectivă sau pe loc, instanţa ori parchetul la care se solicită promovarea, specializarea şi, pentru promovarea la curţile de apel, secţia pentru care optează.
(4) Fiecare candidat poate formula o singură opţiune cu privire la felul promovării, instanţa ori parchetul la care solicită promovarea, respectiv secţia pentru care optează în cazul promovării la curţile de apel, precum şi specializarea pentru care optează, în vederea stabilirii materiilor de concurs."
- art. 30, conform cărora:
„(1) Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.
(2) Dispoziţiile art. 28 alin. (3) şi ale art. 29 se aplică în mod corespunzător."
- art.28 alin. (3), conform cărora.
„(3) Promovarea în funcţii de execuţie vacante sau pe loc a candidaţilor declaraţi admişi la concurs se face în ordinea mediilor obţinute, în limita numărului de posturi aprobate."
D.I.T., judecător la Judecătoria Arad, a participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie din 31 mai 2009, formulând opţiunea de promovare pe loc la Tribunalul Arad, aspect necontestat de către recurent.
Recurentul a formulat opţiunea de „promovare pe loc" cu respectarea dispoziţiilor art. 6 alin. (3) şi (4) din Regulamentul de concurs, în deplină cunoştinţă de cauză şi fără a contesta la momentul respectiv legalitatea acestor dispoziţii în raport cu reglementările cu forţă juridică superioară, în cauză cele ale Legii nr. 303/2004.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că Hotărârea nr. 2087 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă cererea recurentului de valorificare a rezultatelor obţinute la concursul din 31 mai 2009 cu motivarea că valorificarea este posibilă numai pentru candidaţii care au formulat opţiune de „promovare efectivă" este legală şi temeinică şi în acord cu jurisprudenţă constantă a instanţei supremei în materie, de care instanţa de recurs este datoare să tină seama, în considerarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a principiului securităţii raporturilor juridice şi a jurisprudenţei CEDO care a statuat în mod constant că rolul jurisdicţiei supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispoziţiilor legale, prin înlăturarea divergenţelor de jurisprudenţă (CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cauza Beian împotriva României (nr. 1), § 39-40).
Hotărârea contestată este întemeiată având în vedere că vacantarea unor posturi de execuţie care să permită valorificarea rezultatelor concursului în intervalul de 6 luni de la data rezultatelor finale este posibilă numai în cazul opţiunii de promovare efectivă, deoarece în situaţia promovării pe loc, nu se poate vorbi de posibila vacantare în intervalul respectiv a unor posturi, atâta timp cât asemenea posturi sunt scoase la concurs de către Consiliul Superior al Magistraturii şi nu presupun existenţa unui post de execuţie vacant.
Înalta Curte apreciază ca nefondată şi critica recurentului potrivit căreia dispoziţiile art. 30 din Regulament sunt aplicate diferenţiat, instituind şi generând aplicarea unui tratament discriminatoriu.
Principiul egalităţii sau nediscriminării constă în aceea că persoanele care se găsesc într-o situaţie identică au dreptul la un tratament identic, fără ca egalitatea să însemne uniformitate.
Funcţia acestui principiu este aceea de a preveni formularea de distincţii arbitrare şi de a evita diferenţele de tratament juridic fără motive obiective.
Făcând o interpretare nuanţată a prevederilor Convenţiei, organele acesteia au concluzionat însă că a distinge nu înseamnă a discrimina, observând existenţa unor situaţii ale căror particularităţi impun a fi tratate diferenţiat. Diferenţa de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenţie, numai atunci când autorităţile statale introduc distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă.
De asemenea, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în concordanţă cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune identitatea de soluţii numai pentru situaţii identice, acest principiu neopunându-se la stabilirea unor soluţii diferite pentru persoanele aflate în situaţii distincte.
În sistemul nostru juridic, principiul analizat se găseşte reglementat în art. 16 alin. (1) din Constituţie şi în OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
În opinia Înaltei Curţi, în cauza de faţă, nu poate fi vorba de aplicarea unui tratament privilegiat sau discriminatoriu, de constatarea unei inegalităţi, contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Pretinsa diferenţă de tratament invocată de recurent, privită prin prisma condiţiilor necesare procedurii de valorificare a rezultatelor obţinute la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, nu priveşte situaţii analoage sau comparabile, întrucât nu vizează persoane aflate în aceeaşi situaţie, atâta timp cât petentul, care a optat pentru promovarea pe loc, invocă existenţa discriminării prin raportare la candidaţi care au formulat o altă opţiune, şi anume aceea de promovare efectivă. Astfel, respingerea cererii petentului are la bază o justificare obiectivă şi rezonabilă decurgând din existenţa situaţiilor diferite pe care se situează candidaţii care au formulat opţiuni diferite şi din împrejurarea că procedura valorificării rezultatelor este posibilă, potrivit dispoziţiilor Regulamentului de concurs, în măsura vacantării unor posturi de execuţie ce pot fi ocupate prin promovarea efectivă, iar nu prin promovarea pe loc.
În ceea ce priveşte deciziile invocate ca precedent, respectiv cele cu nr. 3289 din 27 iunie 2007, nr. 953 din 19 februarie 2009 precum şi Decizia nr. 2038/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, menţionate de recurent, Înalta Curte constată că toate aceste decizii, fie au vizat alte situaţii de fapt, fie au avut ca obiect alt concurs, organizat în baza unui alt regulament, astfel că acestea nu pot fi reţinute ca practică judiciară relevantă în cauza de faţă.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.I.T. împotriva Hotărârii nr. 2087 din 26 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2010.
1 A se vedea în acest sens deciziile nr. 193 din 20 ianuarie 2010, nr. 373 din 27 ianuarie .2010, nr. 1196 din 03 martie 2010 şi 1280 din 05 martie 2010 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal
" Conform art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000, republicată, discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice".
| ← ICCJ. Decizia nr. 1471/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1475/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
