ICCJ. Decizia nr. 1470/2010. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL .
Decizia nr.1470/2010
Dosar nr. 1101/46/2008
Şedinţa publică din 16 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 158/F-CONT din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţii D.E., V.E., V.G., F.I., C.N., G.I., S.M., T.E., M.D., D.V. şi B.Ş., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin care solicitau anularea parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria MO7 nr. 0364 emis la data de 6 aprilie 1998 de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei pentru SC V.A. Râmnicu-Vâlcea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanţii nu au exercitat plângerea prealabilă în termenul legal, prevăzut de dispoziţiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs reclamanţii, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că, faţă de împrejurarea că data luării la cunoştinţă de emiterea actului contestat este luna mai a anului 2008, exercitarea plângerii prealabile, la data de 5 iunie 2008, se încadrează în termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia" [alin. (1)] şi „Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)" [alin. (3)].
Aşa cum rezultă din dispoziţiile legale citate, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile, în care poate fi introdusă plângerea prealabilă de către un terţ vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, este momentul în care terţul interesat a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa actului.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, „Înscrierile în cartea funciară îşi vor produce efectele de opozabilitate faţă de terţi de la data înregistrării cererilor … ."
Or, la data de 12 martie 2003, lucrările de publicitate imobiliară pentru terenurile menţionate în lista anexă a certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat au fost înscrise la Judecătoria Drăgăşani – Biroul de Carte Funciară Drăgăşani.
În speţă, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, data de la care actul administrativ contestat a devenit opozabil recurenţilor-reclamanţi este, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, data de 12 martie 2003, când a fost realizată înscrierea în cartea funciară a terenurilor menţionate în lista anexă a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria MO7 nr. 0364, act faţă de care recurenţii au calitatea de terţi, fără a avea relevanţă împrejurarea că la acea dată titlurile de proprietate ale acestora nu fuseseră emise.
Aşa fiind, raportat la data de 12 martie 2003, când actul administrativ contestat a devenit opozabil, în temeiul legii, recurenţilor-reclamanţi, în mod corect a reţinut instanţa de fond că sesizarea autorităţii administrative emitente a actului atacat, la data de 5 iunie 2008, a fost făcută cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii D.E., V.E., V.G., F.I., C.N., G.I., S.M., T.E., M.D., D.V. şi B.Ş. împotriva sentinţei nr. 158/F-CONT din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1467/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1471/2010. Contencios → |
|---|
