ICCJ. Decizia nr. 1535/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1535/2010
Dosar nr. 15604/3/2009
Şedinţa de la 17 martie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1.880 din 19 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, declinându-se competenţa de soluţionare a cauzei privind pe T.V., C.A. şi pe A.N.R.P. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că procedura prevăzută de Legea nr. 290/2003 s-a încheiat, astfel că în speţa dedusă judecăţii sunt aplicabile prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, în raport cu calitatea pârâtei competenţa de soluţionare a cauzei revenind Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care prin sentinţa civilă nr. 4.083 din 24 noiembrie 2009 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. S-a constatat de asemenea ivit conflictul negativ de competenţă, cauza fiind înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
În soluţionarea cauzei, s-a reţinut că din economia prevederilor art. 8 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 290/2003 rezultă că legiuitorul a stabilit că revine tribunalului competenţa de soluţionare în primă instanţă a litigiilor ce au ca obiect actele administrative emise de A.N.R.P. în aplicarea acestui act normativ, fără nici o distincţie după cum este vorba despre acte administrative tipice sau asimilate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este sesizată cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă (în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ.), în condiţiile art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ.
Reclamantele şi-au întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile Legii nr. 290/2003, ale HG nr. 1120/2006 şi HG nr. 57/2008.
Potrivit art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003, Hotărârile A.N.R.P. serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Acelaşi text de lege prevede, la alin. (6), că „hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege".
Întrucât aceste norme legale cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie - reprezentat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevăd competenţa exclusivă a secţiei de contencios administrativ a tribunalului, în primă instanţă, în ceea ce priveşte acţiunile având ca obiect contestarea hotărârilor A.N.R.P. serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de raţiune, competenţa materială este aceeaşi în privinţa oricăror acţiuni întemeiate pe prevederile respectivei legi.
Faţă de cele arătate anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în cauza de faţă competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe T.V., C.A. şi pe A.N.R.P. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1523/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1536/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
