ICCJ. Decizia nr. 1512/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1512/2010
Dosar nr. 867/33/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 436/2009 din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P.M. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S., dispunându-se anularea Hotărârii nr. 5.570 din 12 decembrie 2008 şi obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada septembrie 1940 – septembrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 august 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă, martori ce au declarat şi dovedit că sunt şi ei beneficiari ai Legii nr. 189/2000, coroborate cu înscrisurile prezentate au relevat că reclamanta, împreună cu familia acesteia, au părăsit localitatea de domiciliu, Marin, Judeţul Sălaj şi s-au refugiat în localitatea Beiuş, Judeţul Bihor, ca urmare a persecuţiilor etnice şi a cedării Ardealului de Nord în urma Diktatului de la Viena.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.S., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că faptele juridice din perioada 1940 - 1945 nu au fost dovedite de contestatoare, nefiind făcută dovada persecuţiei etnice şi a duratei acesteia.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
De asemenea, în acord cu dispoziţiile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă înscrisurile depuse la dosarul de fond, precum şi din declaraţiile martorilor audiaţi nemijlocit de instanţa fondului, rezultă că intimata - reclamantă se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.S., împotriva sentinţei civile nr. 436/2009 din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1511/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1519/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
