ICCJ. Decizia nr. 1630/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1630/2010

Dosar nr. 6185/121/2008

Şedinţa publică din 23 martie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamanta SC D. SRL Galaţi, a chemat în judecată pe pârâta A.P.I.A. Bucureşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se anuleze, în parte, Decizia nr. 2281465 din 4 iunie 2008, emisă de pârâtă, în sensul anulării reducerii aplicate în cadrul schemei SAPS în valoare de 11.275,27 RON şi reducerii aplicate în cadrul schemei PNDC în valoare de 17.771,52 RON;

- să fie obligată pârâta să achite reclamantei sumele de plată în cadrul schemei SAPS de 19.113,84 RON şi în cadrul schemei PNDC de 17.771,52 RON;

- să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale pentru perioada 4 iunie 2008 (data emiterii deciziei atacate) şi data plăţii efective a sumelor stabilite prin hotărâre, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 79 din 14 aprilie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că în faza controlului administrativ realizat de către autoritatea pârâtă au fost constatate diferenţe şi erori în ceea ce priveşte componenţa blocurilor fizice şi întinderea suprafeţelor cultivate. Având în vedere că erorile au constat în supradeclararea suprafeţelor, erori nemodificate de către reclamantă până la data controlului administrativ, autoritatea pârâtă a constatat la data acestuia că au fost incluse în plus în cerere suprafeţe de teren însumând 33,35 ha poziţionate în mod greşit. Cum retragerea acestor parcele nu a fost efectuată înainte de constatarea neregulilor, în mod corect a dispus penalizarea sa autoritatea pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta SC D. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În cauza de faţă se contestă Decizia nr. 2281465 din 4 iunie 2008 emisă de pârâta A.P.I.A., în sensul anulării reducerii aplicate în cadrul schemei SAPS în valoare de 11.275,27 RON şi reducerii aplicate în cadrul schemei PNDC în valoare de 17.771,52 RON.

Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 RON, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă este Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi pe cale de consecinţă va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de SC D. SRL Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 79 din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Galaţi,secţia contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1630/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs