ICCJ. Decizia nr. 1649/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1649/2010
Dosar nr. 93/45/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 485/CA din 28 septembrie 2009 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia în anulare formulată de B E. împotriva deciziei nr. 46/CA din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că nemulţumirea contestatorului faţă de motivele care au determinat pronunţarea deciziei a cărei anulare se solicită nu este de natură a justifica admiterea contestaţiei în anulare, fiindcă, dacă s-ar proceda în acest fel, s-ar da posibilitate de a se provoca rejudecarea căii de atac, prin transformarea contestaţiei în anulare în recurs, fiind în realitate, recurs la recurs, aspect imperios atât timp cât unul din principiile de drept procesual priveşte unicitatea dreptului de a folosi o cale de atac.
Împotriva acestei hotărâri, contestatorul B.E. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, menţinându-şi motivele formulate anterior.
Examinând cauza şi Decizia atacată, în raport cu motivele de recurs invocate şi faţă de dispoziţiile art. 304, 312 precum şi cele ale art. 320 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezentul recurs este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ. „Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată”.
În cauză, recursul este formulat de recurentul – contestator împotriva unei hotărâri pronunţate în contestaţia în anulare care s-a judecat de către instanţa învestită să soluţioneze cererea de recurs, respectiv Curtea de Apel Iaşi.
Astfel fiind, hotărârea pronunţată în contestaţie în anulare nu mai poate fi atacată cu recurs, iar prezenta cerere de recurs priveşte soluţia adoptată de Curtea de Apel Iaşi într-o contestaţie în anulare, contestaţie ce a avut ca obiect modul în care a fost soluţionat recursul formulat de acelaşi recurent.
De asemenea, Înalta Curte constatând că recurentul şi-a exercitat drepturile procedurale cu rea-credinţă, va aplica acestuia o amendă în cuantum de 700 RON.
Pentru a dispune această măsură, Înalta Curte a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 723 alin. (1) C. proc. civ. „Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute”.
Conform art. 1081 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. instanţa de judecată poate sancţiona cu amendă judiciară introducerea cu rea-credinţă a unor cereri vădit netemeinice.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că recursul a fost declarat cu rea-credinţă, recurentul exercitându-şi drepturile procedurale, în mod abuziv.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., 723 alin. (1) şi art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., recursul va fi respins ca inadmisibil, iar recurentului i se va aplica o amendă judiciară în cuantum de 700 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.E. împotriva deciziei nr. 485/CA din 28 septembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
În baza art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. aplică recurentului amendă judiciară în cuantum de 700 RON.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2296/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1648/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
