ICCJ. Decizia nr. 1741/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1741/2010
Dosar nr. 10064/1/200.
Şedinţa publică din 29 martie 2010
Asupra recursului de faţă; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 2039 din 19 noiembrie 2009, a respins cererile de recunoaştere a gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie formulate de 7 procurori numiţi în structurile D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., între care şi d-1 L.I.F., procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Bistriţa-Năsăud.
Pentru a dispune astfel, Plenul C.S.M. a reţinut, în esenţă, următoarele:
Din verificarea dosarelor profesionale ale celor 7 procurori a rezultat că aceştia au grad profesional corespunzător, după caz, parchetului de pe lângă judecătorie, tribunal sau curte de apel, niciunul dintre ei nesusţinând vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin numirea lor la structurile specializate, procurorii în cauză nu au dobândit eo ipso gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât promovarea în funcţii superioare de execuţie se putea şi se poate realiza, atât în condiţiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi în prezent (art. 43 din Legea nr. 303/ 2004, republicată) numai prin examen/ concurs, cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute de lege (vechime, evaluare profesională, lipsa sancţiunilor disciplinare, existenţa posturilor vacante).
În aceste condiţii, dacă s-ar considera că prin numirea, conform procedurilor speciale, a procurorilor la structurile specializate, aceştia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-ar eluda în mod evident dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie prin concurs.
Prevederile art. 43, raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004, referitoare la promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se aplică întocmai respectivelor structuri specializate şi în considerarea dispoziţiilor art. 30 din OUG nr. 43/2002 şi art. 26 din Legea nr. 508/2004. Mai mult legiuitorul a prevăzut în mod expres, prin art. 87 alin. (9) şi art. 75 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, faptul că, la încetarea activităţii în cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii.
Referitor la hotărârile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în cauze similare, Plenul CSM a apreciat că nu există o definiţie legală a gradului profesional, care constituie un element esenţial al carierei magistratului şi este în strânsă legătură cu statutul magistratului.
Definiţia pe care Consiliul Superior al Magistraturii a dat-o acestei noţiuni prin Hotărârea nr. 878 din 13 septembrie 200 8 a Plenului, folosită într-un caz particular, avea în vedere acoperirea tuturor situaţiilor prezente şi mai ales trecute, în care, sub diferite reglementări, magistraţii au fost numiţi direct la instanţe de un anumit nivel, sau au fost transferaţi în interesul serviciului din alte funcţii, dobândind astfel grad profesional corespunzător. O atare definiţie nu are însă forţa unei norme juridice, iar soluţia trebuie să reprezinte o aplicare a legii.
Soluţia de asimilare a promovării în funcţii de execuţie cu numirile în funcţiile de procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, prevăzute de OUG nr. 43/2002 şi Legea nr. 508/2004, care erau atributul ministrului justiţiei, iar în prezent a procurorului şef al D.N.A., respectiv a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în antiteză cu reglementările europene - Recomandarea nr. R(94) 12 a Consiliului de Miniştrii şi Carta Europeană privind statutul judecătorilor - care reclamă un minim de garanţii (criterii obiective) şi prevăd clar şi fără echivoc necesitatea atribuirii competenţei de a decide asupra promovării unei autorităţi independente, formată din magistraţi aleşi de către colegi egali în grad (CSM).
Autorităţile care numesc procurorii la D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. nu îndeplinesc condiţiile susmenţionate, în ceea ce priveşte independenţa faţă de executiv, pentru că atât procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie cât şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs procurorul L.I.F., solicitând recunoaşterea gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea recursului s-a apreciat că această hotărâre este nelegală deoarece:
A. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism reprezintă o structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar încadrarea procurorilor în această structură specializată nu este de natură a invalida drepturile recunoscute tuturor membrilor respectivului parchet şi nici apartenenţa lor la această structură mai amplă din care face parte şi structura specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism.
B. Numirea recurentului în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a conferit acestuia gradul corespunzător respectivei funcţii, nefiind necesară parcurgerea unei proceduri speciale de promovare în funcţii superioare.
Au fost aduse ca argumente suplimentare în justificarea acestei opinii faptul că procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism participă la adunările generale ale procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, căruia îi revine, de altfel, şi competenţa de a efectua cercetarea penală a acestora, precum şi jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie, apreciindu-se că adoptarea unei alte soluţii decât cea de admitere a cererii ar echivala cu acceptarea unor divergenţe de jurisprudenţa, ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din CEDO.
S-a solicitat a se avea în vedere şi faptul că art. 75 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, republicată, prevede doar că la încetarea activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii, fără a preciza că acesta ar pierde un drept câştigat, respectiv gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, susţinându-se totodată că prevederile OUG nr. 59 din 4 iunie 2009, care modifică Legea nr. 304/2004 în sensul că procurorii D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. au grad profesional de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dar pe durata funcţionării la aceste structuri specializate, nu-i sunt aplicabile recurentului, motivat de faptul că acest act normativ ar fi intrat în vigoare ulterior numirii acestuia la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
In opinia recurentului, în situaţia în care s-ar admite că îi sunt aplicabile prevederile art. 75 alin. (II1) din Legea nr. 304/2004, s-ar ajunge la consacrarea unei discriminări între acesta şi procurorii care au promovat în funcţia de procuror D.I.I.C.O.T. înainte de apariţia OUG nr. 56/2009.
Examinând actele dosarului, hotărârea atacată, criticile ce i-au fost aduse de recurent şi apărările formulate de intimat, prin întâmpinare prin prisma prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate:
Începând cu data de 1 decembrie 2004, prin Ordinul nr. 307/2004 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, L.I.F. a fost numit în funcţia de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teitorial Bistrita-Năsăud.
Ulterior, prin Ordinul nr. 796 din 28 martie 2005 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, începând cu data de 7 martie 2005, a fost desemnat, ca procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să efectueze urmărirea penală în dosare penale care au ca obiect infracţiuni săvârşite de minori sau asupra minorilor.
După o perioadă de delegare în cursul anului 2005 pe funcţia de procuror şef birou la Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud al D.I.I.C.O.T., în cursul lunii iunie 2006 a participat la interviul organizat la CSM, pentru ocuparea postului de procuror şef al Biroului Teritorial Bistriţa Năsăud, la care a fost declarat admis, iar prin Hotărârea nr. 171 din 28 iunie 2006 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, a fost numit în această funcţie pentru o perioadă de trei ani, funcţie pe care în cursul lunii iunie 2009 a fost reconfirmat.
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a fost înfiinţată, prin Legea nr. 508/2004, ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Legea nr. 304/2004 prevede de asemenea, prin art. 75 alin. (2), că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca structură specializată în combaterea criminalităţii organizate şi terorismului, toate aceste norme exprimând voinţa legiuitorului de a crea o structură specializată în cadrul respectivei unităţi a parchetului, înglobată acesteia, iar nu o entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei parchetelor.
Potrivit art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcţie a recurentului, D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori numiţi prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statutul de funcţii, aprobat potrivit legii.
Pentru a fi numiţi, procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma interviului organizat de comisia constituită în acest scop; interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea, a rezistenţei la stres, precum şi a altor calităţi specifice.
Este adevărat că art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, instituie regula potrivit căreia promovarea procurorilor în funcţii de execuţie se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la parchete, cu respectarea condiţiilor de vechime prevăzute la art. 44.
Nu se poate nega însă că procedura prevăzută de art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004 implică şi ea o evaluare, o selecţie a candidaţilor din perspectiva calităţilor profesionale specifice stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcţiei de procuror la D.I.I.C.O.T., numai candidaţii declaraţi admişi în urma interviului urmând a fi numiţi, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii.
Prin urmare, art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau promovare într-o funcţie de execuţie, derogatorie de la procedura de drept comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, distincţia pe care intimatul o face între noţiunea de „numire" şi cea de „promovare" având caracter artificial şi bazându-se pe interpretarea strict literală a unor prevederi legale. Promovarea, în ultimă instanţă, nu este altceva decât o numire într-o funcţie superioară celei ocupate de persoana în cauză până la data promovării.
In consecinţă, numirea în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaţilor admişi în urma procedurii de selecţie prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă acestora gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte structura respectivă.
Înalta Curte s-a pronunţat de altfel, în mod constant, în sensul că gradul profesional reprezintă dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia instanţelor sau parchetelor, drept care poate fi dobândit prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează cariera magistraţilor.
S-a statuat, de asemenea, că procurorii numiţi în funcţie la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în condiţiile art. 75 alin. (3) - (8) din Legea nr. 304/2004, care reglementează o procedură specială, derogatorie de la procedura de drept comun stabilită de art. 43 din aceeaşi lege, dobândesc gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Or, principiul disciplinei jurisdicţionale şi imperativul asigurării unei interpretări şi aplicări unitare a legii impun respectarea practicii jurisdicţiei supreme. A admite teza contrară, în lipsa unor argumente consistente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curţi, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar echivala cu acceptarea unor divergenţe de jurisprudenţă, având ca efect un climat de incertitudine şi insecuritate juridică, cu consecinţa încălcării dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României, republicată şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În raport cu prevederile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora numirea procurorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se realizează prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în condiţiile în care recurentul a fost numit într-o astfel de funcţie în cursul lunii iunie 2009, susţinerile acestuia în sensul că prevederile OUG nr. 56 din 27 mai 2009, intrată în vigoare la 4 iunie 2009 nu-i sunt aplicabile nu pot fi primite.
Potrivit art. 75 alin. (II1) din Legea nr. 304/2004, introdus prin pct. 1 al articolului unic din OUG nr. 56/2009, de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la un alt parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul acestei direcţii.
În consecinţă, pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, va admite recursul şi va anula hotărârea atacată în ceea ce îl priveşte pe recurent, cu consecinţa obligării intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să-i recunoască acestuia gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dar numai pentru perioada exercitării funcţiei în cadrul structurilor D.I.I.C.O.T.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de L.I.F. împotriva Hotărârii nr. 2039 din 19 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează hotărârea atacată în ceea ce-1 priveşte pe recurentul L.I.F.
Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să-i recunoască reclamantului gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru perioada exercitării funcţiei în cadrul structurilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1737/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1742/2010. Contencios → |
|---|
