ICCJ. Decizia nr. 1755/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1755/2010
Dosar nr. 21680/3/200.
Şedinţa publică din 30 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Judecata în primă instanţă
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 iunie 2008, reclamantul M.A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, contestaţie împotriva Ordinului nr. 859 din 14 mai 2008 prin care s-a dispus încetarea contractului de management în baza căruia deţinea funcţia de manager a Spitalului Municipal Câmpina. solicitând anularea acestuia şi a tuturor măsurilor derivate.
La data de 11 septembrie 2008, reclamantul şi-a completat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat pe lângă anularea ordinului contestat, reintegrarea în funcţia deţinută anterior, obligarea pârâţilor Ministerul Sănătăţii şi Spitalul Municipal Câmpina la plata despăgubirilor egale drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la concediere şi până la reintegrarea efectivă, precum şi obligarea pârâtului Spitalul Câmpina să efectueze rectificările aferente în carnetul său de muncă.
Pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în considerarea împrejurării că. în cauză nu ar exista un raport juridic de funcţie publică, ci un raport juridic civil, persoanele care fac parte din conducerea spitalelor nefiind funcţionari publici ci mandatari, aspect ce rezultă din art. 178 din Legea nr. 95/2007 privind reforma în domeniul sănătăţii potrivit căreia spitalul este condus de un manager în baza unui contract de administrare, care în mod evident este un contract de mandat; şi excepţia de necompetenţă materială faţă de dispoziţiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ., arătând că în situaţia în care instanţa va considera că actul dedus judecăţii este unul de natură administrativă, curtea de apel este competentă să soluţioneze cauza, deoarece ordinul ministrului sănătăţii nu poate fi calificat decât ca fiind un act al autorităţilor centrale, Ministerul Sănătăţii Publice fiind o autoritate centrală. Prin aceeaşi întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia de prematuritate, faţă de neparcurgerea de către reclamant a procedurii prealabile obligatorii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Spitalului Municipal Câmpina şi excepţia lipsei de interes în privinţa cererii de anulare a Ordinului nr. 859/2008.
Prin sentinţa civilă nr. 3673/2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, apreciind că actul contestat în cauză este un act administrativ emis de un organ al administraţiei centrale iar nu un act civil, a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţei funcţionale, a admis excepţia necompentenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, unde cauza a fost înregistrată la data de 27 ianuarie 2009.
La data de 7 aprilie 2009 pârâtul Spitalul Municipal Câmpina a formulat întâmpinare,. prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, faţă de împrejurarea că obiectul cauzei îl constituie anularea unui act administrativ ce emană de la o altă autoritate.
2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 2302 din 2 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile prematurităţii formulării acţiunii şi a lipsei de interes, invocate de pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice prin întâmpinare, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Spitalul Municipal Câmpina, respingând acţiunea faţă de acest pârât ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă şi, pe fond a respins cererea reclamantului M.A., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii formulării acţiunii, justificată de neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Curtea a reţinut că la fila 62 din dosarul cauzei se află dovada efectuării procedurii prealabile. respectiv adresa de răspuns la aceasta, cu nr. 29980 din 17 iunie 2008 emisă de Ministerul Sănătăţii Publice, acţiunea fiind introdusă în termenul prevăzut de lege.
în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Spitalului Municipal Câmpina, instanţa a reţinut că aceasta este întemeiată faţă de faptul că actul atacat a fost emis de către o altă autoritate publică, respectiv Ministerul Sănătăţii Publice.
Asupra fondului cauzei, curtea de apel a reţinut că prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 859 din 14 mai 2008 s-a dispus, începând cu data de 15 mai 2008, încetarea contractului de management nr. 238 din 14 decembrie 2006 încheiat între Ministerul Sănătăţii Publice şi reclamant, cu motivarea încălcării dispoziţiilor lit. b) din Capitolul VIII din contract. respectiv nerealizarea indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului public.
Instanţa a reţinut că ordinul a fost emis ca urmare a concluziilor Referatului întocmit de Comisia de Evaluare nr. EN 4720/2008 şi că deşi actul administrativ contestat în cauză este ordinul nr. 859 din 14 mai 2008, reclamantul a formulat de fapt critici privind temeinicia raportului de evaluare a performanţei managerului, act juridic distinct ce poate fi contestat separat la Ministerul Sănătăţii Publice.
Susţinerea reclamantului privind netemeinicia celor constatate pe parcursul evaluării - ca urmare a faptului că din componenţa comisiei de evaluare face parte o persoană (şef compartiment audit intern la Autoritatea de Sănătate Publică Prahova) persoană ce se află într-o situaţie de incompatibilitate, potrivit dispoziţiilor capitolului C pct. 532 din Ordinul Ministerului Sănătăţii Publice nr. 830/2003, privind normele metodologice de organizare şi exercitare a auditului public intern în cadrul Ministerului Sănătăţii Publice, care prevăd că auditorilor interni nu trebuie să li se încredinţeze, timp de trei ani. misiuni de audit public intern din sectoarele de activitate în care aceştia au deţinut funcţii sau au fost implicaţi în alt mod - instanţa a respins-o ca neîntemeiată, reţinând în acest sens, faptul că persoana contestată de reclamant nu mai desfăşura activitatea de audit în cadrul Spitalului Municipal Câmpina din luna februarie 2007 iar numirea acestei persoane ca membru în comisia de evaluare s-a efectuat printr-un ordin separat, ce nu a fost contestat de reclamant.
Instanţa a mai reţinut faptul că raportul de activitate pe anul 2007 a fost contestat de reclamant, contestaţia fiind respinsă prin Hotărârea nr. 269 din 24 aprilie 2008 a Comisiei Centrale de Evaluare a Managerilor Publici din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice, această autoritate reţinând că punctajul acordat de către membrii comisiei de evaluare la criteriile generale de management nu indică un management performant, această concluzie fiind susţinută, de altfel, şi de constatările cuprinse în actele de control ale instituţiilor abilitate în acest sens. care au relevat numeroase deficienţe în actul managerial al reclamantului.
Se mai arată că reclamantul avea posibilitatea ca până la data începerii evaluării în anul 2007 să solicite renegocierea indicatorilor de performanţă ai managerului spitalului public, potrivit art. 5 din O.M.S.P. nr. 112/2007 privind criteriile de performanţă în baza cărora contractul de management poate fi prelungit sau poate înceta înainte de termen, lucru nerealizat de reclamant, astfel încât la acest moment, acesta nu mai poate invoca existenţa unor probleme în privinţa indicatorilor de performanţă asumaţi.
Concluzionând, curtea de apel a arătat că, actul administrativ atacat în cauză, respectiv O.M.S.P. nr. 859 din 14 mai 2008 fiind întemeiat pe concluziile unui raport de evaluare necontestat în instanţă, acesta a fost emis în condiţiile legii şi potrivit dispoziţiilor contractului de management ce reglementează relaţia dintre părţi.
3.Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul M.A. a declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
Recurentul nu şi-a structurat criticile pe motivele de nelegalitate invocate.
În motivele de recurs se arată, în esenţă, că în mod greşit, instanţa de fond deşi a respins acţiunea aşa cum a fost precizată în cursul hotărârii nu face nici un fel de analiză a capetelor de cerere privind reintegrarea, plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale precum şi rectificarea înscrisurilor din carnetul de muncă.
Menţionează că a formulat contestaţie la raportul de evaluare numai la Ministerul Sănătăţii, însă criticile sale din acţiune au vizat şi acest act care a stat la baza ordinului a cărui anulare a solicitat-o în prezenta cauză.
Recurentul face referiri, în cererea de recurs, asupra procedurii de evaluare anuală a managerilor spitalelor publice din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice pentru activitatea desfăşurată în anul 2008, insistând asupra faptului că din Comisia de evaluare a făcut parte o persoană individualizată prin cererea de chemare în judecată, persoana care se află într-o stare de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile cap. C pct. 532, O.M.S.P. nr. 830/2003 privind Normele metodologice de organizare şi exercitare a auditului public interne în cadrul Ministerului Sănătăţii Publice, care prevăd că auditorilor interni nu trebuie să li se încredinţeze misiuni de audit public intern din sectoarele de activitate în care aceştia au deţinut funcţii sau au fost implicaţi în alt mod.
4.Apărările formulate de Ministerul Sănătăţii
Prin întâmpinarea formulată la data de 3 februarie 2010, intimatul Ministerul Sănătăţii a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul arată că actul administrativ atacat – O.M.S.P. nr. 859 din 14 mai 2008 se întemeiază pe concluziile unui raport de evaluare necontestat în instanţă, a fost emis în condiţiile legii şi potrivit dispoziţiilor contractului de management ce reglementează relaţia dintre părţi.
Cât priveşte cererea formulată în recurs prin care s-a solicitat casarea sentinţei instanţei de fond şi reintegrarea pe funcţia deţinută anterior, arată că la această dată contractul de management al recurentului a încetat de drept, acesta fiind încheiat conform art. III din contract (Contractul de management nr. 238/2006) pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 14 decembrie 2006.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, aşa încât va fi menţinută.
1. Argumente de fapt şi de drept corespunzătoare motivelor de recurs formulate
Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Ordinul nr. 859 din 14 mai 2008 emis de intimatul-pârât prin care începând cu data de 15 mai 2008, este revocat din funcţia de manager al Spitalului municipal Câmpina, cu aceeaşi dată încetând şi contractul de management nr. 238 din 14 decembrie 2006, încheiat între părţi.
Actul administrativ individual atacat este motivat atât în fapt, cât şi în drept.
Astfel în preambul sunt indicate dispoziţiile alin.(3) al art.178 şi ale alin. (1), alin. (2), art. 200 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordinului Ministerului Sănătăţii Publice nr. 112/2007 şi Cap. VIII din contractul de management nr. 238 din 14 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Cât priveşte motivarea în fapt a măsurii administrative dispuse, aceasta s-a realizat prin trimiterea la Referatul Comisiei Centrale de evaluare nr. EN 4729/2008 .
Spitalul Municipiului Câmpina prin cererea depusă la 1 februarie 2010 a susţinut că începând cu data de 21 decembrie 2009, recurentul a fost numit ca manager interimar al Spitalului Câmpina.
Prin Ordinul contestat s-a desprins încetarea contractului de management pentru încălcarea dispoziţiilor lit. b) din Cap. VIII din contractul respectiv nerealizarea indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului public.
Potrivit art. 1833, Legea nr. 95/2006, contractul de management încetează în situaţia prevăzută de lit. b), respectiv revocarea din funcţie a managerului în cazul nerealizării indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului public, prevăzuţi în ordinul ministrului sănătăţii timp de minimum 1 an din motive imputabile acestuia şi/sau în situaţia existenţei unei culpe grave ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor managerului.
Recurentul susţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită prin cererea de chemare în judecată.
Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că instanţa de fond respingând capătul de cerere principal privind anularea măsurii administrative, implicit a fost respins şi celelalte capete de cerere subsecvente privind reintegrarea, despăgubirile băneşti sau rectificarea carnetului de muncă.
Mai mult, Înalta Curte constată că prin concluziile scrise, recurentul nu mai insistă asupra cererii privind reintegrarea în funcţia avută anterior, dată fiind împlinirea termenului de 3 ani pentru care a fost încheiat contractul de management.
În acest sens sunt şi apărările intimatului-pârât prin întâmpinarea depusă în cauză, care a susţinut că în conformitate cu art. III din contractul de management nr. 238/2006, convenţia părţilor a fost încheiată pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 14 decembrie 2006 şi în acest moment recurentul nu mai poate fi reintegrat, funcţia devenind vacantă.
Prin motivele de recurs, se arată că deşi raportul de evaluare care a stat la baza Ordinului nr. 859/2008, nu a fost contestat la instanţa de judecată, acest act este nul atât prin forma sa cât şi prin conţinutul său.
Susţinerile recurentului-reclamant sunt generice şi nefondate în condiţiile în care nu se face vorbire în cererea recurentului de nici un motiv de nulitate a raportului de evaluare.
Pretinsele neregularităţi din cadrul raportului de evaluare care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 859 din 14 mai 2008 puteau fi invoca pe cale contestaţiei la Ministerului Sănătăţii Publice şi, eventual dacă era cazul, ulterior la instanţa de judecată.
Recurentul-reclamant face referire asupra faptului că din Comisia de evaluare a făcut parte o anumită persoană, care ar fi modificat punctajul acordat şi a ataşat o anexă ce nu are legătură cu constatările comisiei.
Aşa cum a motivat şi intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a contestat componenţa comisiei de evaluare şi nu a făcut dovada relei credinţe a acestui membru al comisiei.
Apărările recurentului referitoare la faptul că raportul de evaluare este nul, sunt lipsite de consistenţă, câtă vreme nu a invocat nici un motiv de nelegalitate şi nu a contestat conform procedurilor legale acest act care a stat la baza Ordinului MPS nr. 859 din 14 mai 2008.
Aşa fiind, în lipsa unor motive întemeiate de nelegalitate a actului administrativ atacat în contencios administrativ, Înalta Curte îşi însuşeşte concluzia primei instanţe în sensul că Ministerul Sănătăţii a procedat în mod legal la revocarea reclamantului-recurent din funcţia de conducere de manager al Spitalului Municipial Câmpina, judeţul Prahova.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin.( 1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A. împotriva sentinţei civile nr. 2302 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 175/2010. Contencios. Anulare acte privind... | ICCJ. Decizia nr. 1799/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
