ICCJ. Decizia nr. 1746/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1746/2010
Dosar nr. 1460/54/200.
Şedinţa publică din 30 martie 201.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 217 din 5 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţii M.A.M., B.A.M., T.M.J., S.I. şi G.S. privind anularea deciziei nr. 30037 din 22 martie 2007 emisă de pârâta D.G.F.P. Dolj, referitoare la atragerea răspunderii solidare a reclamanţilor conform art. 27 C. proCod Fisca.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că Decizia nr. 30037 din 22 martie 2007 emisă de D.G.F.P. Dolj a fost atacată la instanţa de contencios administrativ fără a fi parcursă procedura administrativă prealabilă reglementată de Codul de procedură fiscală, nefiind emisă o decizie de soluţionare a contestaţiei reclamanţilor, conform art. 179 alin. (2) din OG nr. 92/2003, modificată.
La data de 22 februarie 2008 reclamanţii şi-au precizat acţiunea, în sensul că înţeleg să conteste şi Decizia nr. 51229 din 8 iunie 2007 emisă de D.G.F.P. Dolj, prin care a fost soluţionată contestaţia reclamanţilor împotriva deciziei nr. 30037 din 22 martie 2007; acest capăt de cerere a fost considerat de asemenea, ca inadmisibil, fiind formulat cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 176 alin. (1) din OG nr. 92/2003, modificată şi completată.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii M.A.M., B.A.M.,T.M.J., S.I. şi G.S. susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă pentru impedimente de procedură reglementate de Codul de procedură fiscală (OG nr. 92/2003, modificată), deşi reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, invocând refuzul nejustificat al autorităţii administrativ-fiscale de a soluţiona contestaţia împotriva actului administrativ-fiscal;
- excepţia tardivităţii acţiunii motivată conform art. 176 alin. (1) din OG nr. 92/2003 nu a fost pusă în discuţia părţilor, fiind invocată în întâmpinarea formulată de pârâtă doar Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ [art. 7 alin. (7) din lege];
Executarea deciziei 30037 din 22 martie 2007 emisă de D.G.F.P. Dolj (actul administrativ atacat) a fost suspendată prin sentinţa civilă nr. 238 din 12 iulie 2008 a Curţii de Apel Craiova, ceea ce are ca efect şi suspendarea termenelor de prescripţie care au legătură cu Decizia atacată;
- instanţa ar fi trebuit să facă aplicarea art. 11 pct. 3 din Legea nr. 554/2004 referitoare la termenul de prescripţie de 1 an, pentru motive temeinice;
- au fost încălcate prevederile art. 137 C. proc. civ., în sensul că instanţa s-a pronunţat asupra acestor excepţii de procedură abia după cercetarea fondului, respectiv administrarea de probatorii, ceea ce conduce la concluzia că acţiunea trebuia considerată în termen.
Recurenţii şi-au încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acţiunea formulată la 13 iunie 2007 reclamanţii-recurenţi au solicitat anularea deciziei privind atragerea răspunderii solidare nr. 30037 din 22 martie 2007 emisă D.G.F.P. Dolj, arătând că această autoritate tergiversează soluţionarea contestaţiei administrative cu privire la acest act administrativ fiscal. La data de 20 iunie 2007 a fost emisă Decizia nr. 51229 de către aceeaşi autoritate, prin care s-a soluţionat contestaţia reclamantei, în temeiul art. 179 alin. (2) C. proCod Fiscal - decizie comunicată reclamanţilor la datele de 8 iunie 2007 (pentru T.M.), 21 iunie 2007 (pentru B.A.M.), 21 iunie 2007 (pentru M.A.) şi 22 iunie 2007 (pentru S.I.), iar contestarea acestei ultime decizii în instanţă s-a făcut abia la 22 februarie 2008, printr-o precizare de acţiune depusă la această dată.
În raport de aceste elemente de fapt, motivele de nelegalitate a sentinţei invocate de recurenţi sunt neîntemeiate, deoarece procedura reglementată de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală are caracter special şi primează faţă de Legea nr. 554/2004, care are caracter general, iar termenele şi condiţiile exercitării dreptului de a contesta actul administrativ-fiscal sunt reglementate prin norme imperative de OG nr. 92/2003, cu modificările ulterioare.
Prin urmare, reclamanţii nu pot opta, la alegere, între procedura reglementată de Legea nr. 554/2004 şi cea reglementată de OG nr. 92/2003, iar calificarea în drept a acţiunii este, în principal, atributul instanţei de judecată.
În ceea ce priveşte o pretinsă nerespectare a principiului contradictorialităţii, aceasta nu poate fi reţinută, deoarece instanţa de fond a pus în discuţia părţilor excepţiile reţinute şi a luat în calcul inclusiv termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, arătând că şi acesta a fost depăşit.
Înalta Curte reţine însă că acest termen prevăzut de Legea nr. 554/2004 nu este aplicabil în speţă, pentru considerentele arătate anterior, după cum nu este aplicabil nici termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (3) din aceeaşi lege, pentru acelaşi motiv, al aplicării cu prioritate a legii speciale OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Motivul de recurs referitor la încălcarea art. 137 C. proc. civ. este parţial întemeiat, în sensul că instanţa de judecată a pornit la administrarea de probe şi apoi a pus în discuţie excepţiile reţinute ca întemeiate, dar aceasta nu a atrage nulitatea hotărârii, excepţiile invocate fiind de ordine publică şi putând fi ridicate în orice fază a procesului.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de S.I., M.A.M., J.G.S., B.A.M. şi T.M. împotriva sentinţei civile nr. 217 din 5 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1742/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 175/2010. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
