ICCJ. Decizia nr. 1706/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1706/2010
Dosar nr. 580/59/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistratăla Curtea de Apel Timişoara, reclamanta SC A.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Arad, anularea adresei nr. 1777 din 03 martie 2008 emisă de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Arad, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a sprijinului direct al statului pentru produsul soia convenţională, şi a adresei nr. 2497 din 03 aprilie 2008 prin care Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurala Arad i-a respins contestaţia prealabilă; recunoaşterea dreptului de a beneficia de acordarea sprijinului direct al statului prin subvenţii pentru produsul soia convenţională şi obligarea pârâtei la plata subvenţiilor solicitate, în sumă de 240.744 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 763 din 04 septembrie 2007 este nelegal în ceea ce priveşte stabilirea în Anexa nr. 5 pct. 5 a perioadei de valorificare a producţiei interne de soia convenţională aferentă anului 2007, ca fiind 01 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007.
Acest termen este nerezonabil şi nerealizabil, având în vedere condiţiile meteorologice, ducând practic la imposibilitatea producătorilor agricoli de a beneficia de subvenţiile pe produs prevăzute expres de OUG nr. 123/2006, OUG nr. 108/2001 şi HG nr. 1576/2007.
Reclamanta mai susţine că adresele D.A.D.R. nr. 1777 din 03 martie 2008 şi nr. 2497 din 03 aprilie 2008 sunt nelegale, cu motivarea că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din HG nr. 1576/2007, privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenţii în anul 2007 producătorilor agricoli din sectorul vegetal, în scopul creşterii producţiei şi a indicilor de calitate a produselor agricole, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, organizaţi în exploataţii agricole, în baza prevederilor OUG nr. 108/2001, privind exploataţiile agricole, care deţin sau administrează exploataţii agricole şi care valorifică pe piaţă soia din producţia internă a anului 2007, beneficiază de sprijinul direct al statului pe produs, în scopul îmbunătăţirii eficienţei economice a creşterii producţiei şi a indicilor de calitate a produselor agricole.
Pârâta Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Arad, a invocat prin întâmpinare excepţia inadmisibilităţii acţiunii, solicitând admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii ca fiind inadmisibilă. Arată că reclamanta invocă nelegalitatea Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 763 din 04 septembrie 2007 în ceea ce priveşte stabilirea în Anexa nr. 5 pct. 5 a perioadei de valorificare a producţiei interne de soia convenţională aferentă anului 2007 ca fiind 61 septembrie 2007-31 decembrie 2007.
Aşa cum rezultă din conţinutul Ordinului nr. 763/2007 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ordinul a fost emis pentru modificarea anexelor A şi I la Ordinul Ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 850/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activităţile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătăţirilor funciare şi al organizării şi sistematizării teritoriului, precum şi condiţiile de eligibilitate.
Cum prin conţinutul său au fost stabilite reglementări pentru subiecţi nedeterminaţi care cad sub incidenţa Ordinului 763/2007, ordinul are caracter normativ, astfel că excepţia de nelegalitate în ceea ce priveşte stabilirea în Anexa nr. 5 pct. 5 a perioadei de valorificare a producţiei interne de soia convenţională aferentă anului 2007 ca fiind 01 septembrie 2007-31 decembrie 2007 este inadmisibilă, în raport cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii reglementată de legea specială si admiterea excepţiei lipsei de interes faţă de capătul de cerere privind anularea Ordinului 763/2007; admiterea excepţiei inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile pentru capetele de cerere privind recunoaşterea dreptului de a beneficia de acordarea sprijinului direct al statului prin subvenţii pentru produsul soia convenţională si obligarea la plata subvenţiilor; admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.D.R. faţă de capetele de cerere privind anularea adreselor nr. 1777 din 03 martie 2008 si 2497 din 03 aprilie 2008 emise de D.A.D.R. Arad; recunoaşterea dreptului de a beneficia de acordarea sprijinului financiar direct al statului prin subvenţii pentru produsul soia convenţională; obligarea pârâtei la plata subvenţiilor solicitate in suma de 240.744 lei); pe fond, pârâtul solicită respingerea acţiunii ca netemeinică si nelegală.
Pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Bucureşti a mai invocat şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, solicitând respingerea acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate.
În cauza dedusă judecăţii reclamanta a învederat, printre altele, că obiectul acţiunii îl constituie anularea adreselor nr. 1777/2008 si 2497/2068 emise de D.A.D.R. Arad, recunoaşterea dreptului de a beneficia de acordarea sprijinului financiar pentru soia convenţionala si obligarea la plata sumei de 240.744 lei.
Cu prioritate pârâtul a arătat faptul că D.A.D.R. Arad este instituţie publică deconcentrată, cu personalitate juridică si buget propriu, conform HG nr. 477/1990, cu modificările si completările ulterioare.
Actele administrative atacate au fost emise de D.A.D.R. Arad, in mod individual, in exercitarea competentelor sale legale stabilite de HG nr. 1576/2007.
Aşadar, in condiţiile in care reclamanta pretinde anularea unor acte care nu a fost emise de M.A.D.R., ci de D.A.D.R. Arad, instituţie distinctă, cu personalitate juridică, care are calitate si capacitate procesuală, cat si competenţe date de HG nr. 1576/2007, pârâtul solicită să se constatate ca ministerul nu are si nu poate avea calitate procesuală pasivă, nefăcându-se dovada identităţii între cel pretins obligat în raportul juridic dedus judecăţii şi minister.
Prin sentinţa nr.231 din 29 iunie 2009 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.C. SRL în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Arad şi a respins cererea de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele.
Cu privire la pretinsa modificare sau abrogare a Ordinului nr. 763/2007 prin HG nr. 1576/2007, instanţa a reţinut că HG nr. 1576 din 19 decembrie 2007, privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenţii în anul 2007 producătorilor agricoli din sectorul vegetal, în scopul creşterii producţiei şi a indicilor de calitate a produselor agricole reglementează termenul pentru depunerea cererilor de obţinere a subvenţiei (stabilindu-l până la data de 31 martie 2008), iar Ordinul nr. 763/2007 reglementează perioada de valorificare a producţiei de soia convenţională, respectiv 1 septembrie-31 decembrie 2007.
In aceste condiţii, cele două acte normative reglementează chestiuni diferite, respectiv, pe de o parte - termenul pentru depunerea cererilor de obţinere a subvenţiei, iar pe de altă parte –perioada de valorificare a producţiei de soia convenţională.
În consecinţă, instanţa a constatat, din acest punct de vedere, că punctul 5 al anexei nr. 5 iar din Ordinul nr. 763/2007 nu a fost modificat sau abrogat implicit prin dispoziţiile anexei nr. 1 la HG nr. 1576/2007 şi că, potrivit acestui Ordin, data limită până la care poate fi valorificată producţia de soia în vederea acordării subvenţiei este 31 decembrie 2007, iar posibilii beneficiari pot depune cererea de acordare a subvenţiei până la data de 31 martie 2008.
Cu privire la pretinsul caracter nerezonabil al termenului de valorificare a producţiei de soia, instanţa a subliniat că are competenţa de a examina exclusiv legalitatea actului administrativ contestat, în raport cu reglementările legale în vigoare la data emiterii actului administrativ respectiv şi în raport cu actele modificatoare ulterioare.
În esenţă, s-a reţinut că, în condiţiile în care termenul de 31 decembrie 2007 a fost stabilit pentru recoltarea şi valorificarea producţiei de soia de pe întreaga suprafaţă agricolă a ţării, existenţa unor condiţii meteorologice improprii în Câmpia de Vest a României, în lunile octombrie – decembrie 2007, nu justifică concluzia unui eventual caracter nerezonabil al acestui termen, care se aplică la nivel naţional.
În altă ordine, s-a reţinut că potrivit art. 1 alin. (1) din HG nr. 1576/2007, „producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, organizaţi în exploataţii agricole, in baza prevederilor OUG nr. 108/2001, privind exploataţiile agricole, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 166/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care deţin sau administrează exploataţii agricole şi care valorifică pe piaţă soia din producţia interna a anului 2007, beneficiază de sprijinul direct al statului pe produs, în scopul îmbunătăţirii eficienţei economice a creşterii producţiei şi a indicilor de calitate a produselor agricole".
Această dispoziţie generală conferă reclamantei dreptul de a beneficia, în calitate de producător agricol care administrează exploataţii agricole şi care valorifică pe piaţă soia din producţia internă a anului 2007, de sprijinul statului, in scopul îmbunătăţirii eficienţei economice a creşterii producţiei şi a indicilor de calitate a produselor agricole.
Acelaşi drept - de a beneficia, în calitate de producător agricol, de sprijinul statului prin acordarea de subvenţii - este conferit reclamantei şi prin dispoziţiile art. 1 alin. (1) din OUG nr. 123/2006, pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătăţirilor funciare şi al organizării şi sistematizării teritoriului, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 125/2007, prin Legea nr. 83/2008 şi prin OUG nr. 160/2008.
Aceste acte normative presupun îndeplinirea unor condiţii pentru acordarea sprijinului statului sub formă de subvenţii, printre care şi aceea de a valorifica producţia de soia convenţională în perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2007, condiţie pe care reclamanta nu a îndeplinit-o, astfel că s-a apreciat ca neîntemeiată cererea acesteia.
Cu privire la cererea de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, instanţa a reţinut că, în condiţiile în care s-a respins acţiunea reclamantei, se impune şi respingerea cererii accesorii privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs reclamanta SC A.C. SRL Timiş, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs se aduc, în esenţă, următoarele criticile sentinţei atacate.
O primă critică vizează faptul că instanţa de fond în mod eronat a considerat că HG nr. 1576/2007 nu are prioritate în raport cu Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 763/2007, precum şi faptul că aceste acte reglementează condiţii distincte, necesar a fi îndeplinite cumulativ de către producătorii agricoli pentru a beneficia de sprijinul direct al statului pentru produsul soia.
Se susţine că unica cerinţă pentru acordarea sprijinului, în condiţiile HG nr. 1576/2007 o reprezenta depunerea cererii până la data de 1 martie 2008, fără a fi impusă şi condiţia valorificării producţiei de soia în perioada septembrie – decembrie 2007 prevăzută în Ordinul nr. 763/2007, astfel că refuzul autorităţii este nejustificat.
O altă critică se referă la faptul că în mod greşit prima instanţă a apreciat ca legal Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 763 din 4 septembrie 2007 în ceea ce priveşte aprecierea ca rezonabil a termenului de valorificare a producţiei de soia, respectiv 1 septembrie – 31 decembrie 2007, în condiţiile în care particularităţile climatice şi meteorologice din Câmpia de Vest a României au împiedicat recoltarea şi valorificarea producţiei de soia în această perioadă.
Se arată că nu s-a ţinut seama de concluziile raportului tehnic deşi acesta nu a fost contestat.
De asemenea, se menţionează că atât intenţia legiuitorului prin prevederile OUG nr. 108/2001, OUG nr. 123/2006 şi HG nr. 1576/2007, cât şi a Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, emitentul Ordinului nr. 763/2007, nu a fost aceea de a defavoriza producătorii agricoli dintr-o arie geografică a ţării, care, la nivelul anului 2007 s-au confruntat cu condiţii climatice nefaste ce au împiedicat recoltarea şi valorificarea producţiei de soia, ci a fost aceea de a subvenţiona în mod egal toţi producătorii agricoli din România.
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sprijinul statului sub forma subvenţiilor pentru produsul soia se putea acorda doar dacă producţia a fost valorificată în anul 2007 şi nu în 2008.
De asemenea, se susţine că raportul de expertiză nu i-a fost comunicat pentru a fi contestat iar condiţiile climatice nefavorabile existente în zonă nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte aplicarea unitară a dispoziţiilor legale care acordă dreptul la subvenţie.
Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Arad, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că adresele contestate sunt legale, deoarece, pentru a beneficia de subvenţie pentru produsul soia convenţional, recurenta-reclamantă trebuia, în conformitate cu Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 763/2007, să valorifice producţia până la 31 decembrie 2007, condiţie pe care nu a îndeplinit-o.
Recurenta-reclamantă a depus concluzii scrise prin care a reiterat criticile şi argumentele pentru care apreciază ca nelegale atât sentinţa atacată cât şi adresele contestate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de apărările părţilor din întâmpinările depuse, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată în cuprinsul acestei decizii, recurenta-reclamantă a solicitat Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Arad acordarea sprijinului direct al statului, sub forma subvenţiilor, pentru produsul soia, pentru anul 2007.
Intimata-pârâtă Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Arad, prin adresele contestate, nr. 2497 din 3 aprilie 2008 şi nr. 1777 din 3 martie 2008, a comunicat recurentei-reclamante că nu poate beneficia de această subvenţie deoarece nu a îndeplinit cerinţa prevăzută de Ordinul nr. 763/2007, ca producţia de soia să fi fost valorificată până la 31 decembrie 2007.
Problema care trebuie dezlegată în cauză este aceea dacă recurenta-reclamantă putea beneficia de această subvenţie, în condiţiile în care nu a valorificat producţia de soia până la 31 decembrie 2007, termen prevăzut de Ordinul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 763/2007 în Anexa 5 pct. 5.
Conform art. 1 alin. (1) din HG nr. 1576/2007, privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenţii în anul 2007 producătorilor agricoli din sectorul vegetal, în scopul creşterii producţiei şi indicilor de calitate a produselor agricole, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, organizaţi în exploataţii agricole, care deţin sau administrează exploataţii agricole şi care valorifică pe piaţă soia din producţia internă a anului 2007, beneficiază de sprijinul direct al statului pe produs.
În art. 3 lit. g) din acest act normativ se prevede depunerea pe lângă alte documente pentru a beneficia de acest sprijin şi a copiilor doveditoare ale încasării mărfii livrate.
În Anexa nr. 1 la această hotărâre se prevede că termenul pentru depunerea cererilor este 1 martie 2008.
Normele metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar în sectorul vegetal precum şi condiţiile de eligibilitate sunt prevăzute în Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 763 din 4 septembrie 2007, Anexa nr. I, în cuprinsul căreia, la art. 12 alin. (1) se prevede că: „produsele agricole şi perioadele de valorificare a acestora, care beneficiază de sprijin financiar pe produs, sunt prevăzute în anexa nr. 5".
În anexa nr. 5, pentru produsul soia convenţională este prevăzută perioada de valorificare 1 septembrie a.c. – 31 decembrie a.c.
Prin urmare, pe lângă documentaţia ataşată cererii pentru acordarea subvenţiei pentru produsul soia din producţia anului 2007, care se formulează până la 1 martie 2008, trebuie să fie îndeplinită şi condiţia ca perioada de valorificare să se încadreze între 1 septembrie 2007 – 31 decembrie 2007, ori această condiţie nu a fost îndeplinită, fapt necontestat de recurenta-reclamantă.
Astfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut că HG nr. 1576/2007 şi Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 763/2007 cuprind reglementări care trebuie interpretate şi aplicate coroborat, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea subvenţiei la produsul soia din producţia anului 2007.
Prin urmare, nefiind îndeplinită condiţia privind valorificarea producţiei anului 2007 de soia în termenul prevăzut de Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 763/2007, în mod corect instanţa de fond a apreciat că adresele contestate sunt legale.
În ceea ce priveşte critica referitoare la nelegalitatea Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 763/2007, sub aspectul stabilirii în Anexa nr. 5 la Anexa nr. I a unui termen nerezonabil pentru valorificarea produsului soia convenţională, instanţa de recurs apreciază că aceasta este nefondată.
Soluţia instanţei de fond sub acest aspect este corectă, cele reţinute fiind în deplin acord cu scopul şi finalitatea actelor normative care au prevăzut acordarea sprijinul financiar sub forma subvenţiei pentru produsul soia din producţia anului 2007, menţionate anterior. Acestea au avut în vedere acordarea sprijinului financiar pe produsul soia tuturor producătorilor agricoli din ţară, fără a institui excepţii sau particularităţi astfel cum doreşte recurenta.
Existenţa condiţiilor climatice nefavorabile invocate de recurenta-reclamantă pentru justificarea neîndepliniri condiţiei privind respectarea termenului de valorificare a produsului soia şi pentru aprecierea acestuia ca nerezonabil nu conduce la nelegalitatea Ordinului nr. 763/2007, în ceea ce priveşte Anexa 5 la Anexa nr. I, deoarece legalitatea acestuia se apreciază numai în raport de legile precum şi cu actele normative care au o forţă juridică superioară.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.C. SRL Timiş împotriva sentinţei nr. 231 din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1703/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1717/2010. Contencios → |
|---|
