ICCJ. Decizia nr. 1795/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1795/2010
Dosar nr. 7445/3/2009
Şedinţa publică de la 09 aprilie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a-IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii P.T., B.Ş., G.G., G.I., B.M., V.I. şi C.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., obligarea acesteia la plata primei tranşe de 40% din suma totală de 236.776 lei reprezentând compensaţii băneşti pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului de la Craiova, precum şi stabilirea unui termen de maxim 30 de zile calendaristice de la rămânerea definitivă a hotărârii, în care pârâtă să emită actul administrativ, cu penalităţi de întârziere în cuantum de 100 lei, pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii lor, reclamanţii au arătat că aceste compensaţii băneşti le-au fost acordate prin Hotărârea din 02 decembrie 2005 emisă de Comisia Judeţeană Călăraşi pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Călăraşi şi validată prin Decizia nr. 556 din 11 aprilie 2008 emisă de Vicepreşedintele AN.R.P.
Prin sentinţa civilă nr. 1689 din 05 mai 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a-IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în considerarea prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pârâta fiind o autoritate publică centrală.
S-a apreciat că nu sunt incidente în cauză prevederile de excepţie ale art. 7 din Legea nr. 9/1998, care vizează doar situaţia contestării deciziei A.N.R.P. de stabilire a despăgubirilor.
Prin sentinţa civilă nr. 3558 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând în motivarea sentinţei că potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998, hotărârile Comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza teritorială căruia domiciliază solicitantul, iar prin dispoziţiile art. 31 din O.G. nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, s-a prevăzut că actele cancelariei primului ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Totodată, prin soluţia adoptată în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei contencios administrativ a Înaltei Curții de Casație și Justiție din data de 03 decembrie 2007, conform ar.33 alin. (1) şi (3) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curții de Casație și Justiție, s-a stabilit de principiu că instanţa competentă să soluţioneze litigiile având ca obiect obligarea A.N.R.P. de a emite o hotărâre de validare/invalidare a comisiei locale, este tribunalul, chiar dacă nu este vorba despre contestarea hotărârilor comisiei centrale privind analizarea contestaţiilor împotriva comisiilor locale şi de validare/invalidare a acestora, situaţie în care sunt incidente normele de competenţă materială derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă materială între cele două instanţe judecătoreşti de grade diferite, Curtea de Apel Bucureşti, prin aceeaşi hotărâre a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru regulator de competenţă, în baza art. 21 C. proc. civ.
Soluţionând conflictul negativ ivit între Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
După cum se constată din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reclamanţii solicită plata primei tranşe de 40% din suma totală de 236.776 lei, reprezentând compensaţii băneşti acordate prin Hotărârea din 02 decembrie 2005 emisă de Comisia Judeţeană Călăraşi pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Călăraşi şi validată prin Decizia nr. 556 din 11 aprilie 2008 emisă de Vicepreşedintele A.N.R.P. în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/1998.la data efectuării plăţii.
Cererea de chemare în judecată are ca temei de drept prevederile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, respectiv ale normelor metodologice pentru aplicarea acestui act normativ aprobate prin H.G. nr. 753/1998.
Ţinând seama de obiectul cererii de chemare în judecată şi pentru raţiuni de simetrie juridică, se apreciază că prin sentinţa nr. 3558 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit în mod corect competenţa de soluţionare a cauzei în raport de dispoziţiile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 9/1998 şi art. 31 din O.G. nr. 94/2004 în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ, dat fiind caracterul derogatoriu al normelor de procedură instituite prin actele normative enunţate anterior, care stabilesc în mod expres competenţa materială de soluţionare a unor astfel de cauze în favoarea secţiei de contencios administrativ a Tribunalului.
În altă ordine de idei, trebuie precizat că art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificarile si completările ulterioare, prevede că, “prin decizie, vicepreşedintele A.N.R.P., care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor judeţene, respectiv ale comisiei municipiului Bucureşti . (…).
Deciziile de plata prin care se modifica hotărârile iniţiale, deciziile de invalidare şi cele prin care se soluţionează contestaţiile se comunica beneficiarilor şi pot fi atacate în termen de 30 de zile la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul . ”
Ca atare, Înalta Curte reţine că nu sunt incidente în speţă normele de drept comun în materia competenţei instanţei de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată şi apreciază că trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 9/1998, soluţie de principiu ce a fost adoptată de Plenul judecătorilor secţiei contencios administrativ a Înaltei Curții de Casație și Justiție din data de 03 decembrie 2007, conform ar.33 alin. (1) şi (3) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curții de Casație și Justiție.
Având în vedere considerentele expuse cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe P.T., B.Ş., G.G., G.I., B.M., V.I., C.E. şi A.N.R.P. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1789/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 275/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire -... → |
|---|
