ICCJ. Decizia nr. 1787/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1787/2010
Dosar nr. 4311/2/2009
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, revizuentul Consiliul Judeţean Giurgiu, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire a Încheierii din 13 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 6478/2/2008.
În motivarea cererii se arată că prin acţiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 2774/22/2006 pe rolul Tribunalului Giurgiu, revizuentul a solicitat constatarea nulităţii Contractului de cesiune din 14 octombrie 2005, contract având ca temei sentinţa comercială nr. 120 din 14 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, şi în subsidiar anularea Contractului de cesiune din 10 noiembrie 2005.
Prin încheierea din data de 15 martie 2007, Tribunalul Giurgiu a suspendat judecarea cauzei, în conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri, Consiliul Judeţean Giurgiu a formulat recurs care a fost admis de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 1302/R din 19 septembrie 2007, admiţând recursul şi trimiţând cauza spre judecarea fondului Tribunalului Giurgiu.
Prin SENTINŢA civilă nr. 350/CAF din 15 iulie 2008, Tribunalul Giurgiu a admis acţiunea şi a constatat nulitatea celor două contracte de cesiune menţionate.
Împotriva acestei hotărâri Municipiul Giurgiu a formulat recurs, formându-se pe rolul Curţii de Apel Bucureşti Dosarul nr. 6478/2/2008.
Instanţa de recurs, deşi rămâne în pronunţare la termenul de judecată din data de 16 februarie 2009 (pronunţare amânată la 23 februarie 2009 şi 2 martie 2009), repune cauza pe rol în vederea punerii în discuţia părţilor a aplicabilităţii prevederilor art. 244 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ.
Prin încheierea irevocabilă din data de 13 aprilie 2009, instanţa de recurs suspendă judecarea recursului, în conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Având în vedere cele expuse mai sus, s-a considerat că sunt aplicabile prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv există două hotărâri potrivnice în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Astfel, în acelaşi dosar au fost pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti două hotărâri contrare: prin Decizia nr. 1302/R din 19 septembrie 2007 Curtea a considerat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 244 alin. (1), pct. 1, iar prin încheierea irevocabilă din 13 aprilie 2009 a suspendat judecarea recursului, considerând aplicabile aceste dispoziţii.
Prin Decizia civilă nr. 2503 din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu motivarea că în cazul revizuirii întemeiate pe contrarietate de hotărâri, competenţa aparţine instanţei superioare comune instanţei care au pronunţat hotărârile contradictorii, aşa cum prevede art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 4311/2/2009 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
După analiza motivelor invocate, a actelor depuse la dosar şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o care extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de aceleaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunţat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
- Există hotărâri definitive contradictorii.
Textul nu distinge, ceea ce înseamnă că această condiţie este îndeplinită chiar dacă prin hotărârile potrivnice nu s-a rezolvat fondul. Este necesar, însă, ca ambele hotărâri să fie pronunţate ori pe considerente procedurale ori pe fond, pentru că dacă una este pronunţată în temeiul unei excepţii procesuale, iar cealaltă este pronunţată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.
- Hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină.
Ca atare, trebuie reţinută tripla identitate de părţi, obiect şi cauză care sunt elementele lucrului judecat.
- Hotărârile să fie date în dosare diferite.
Revizuirea nu este admisibilă dacă hotărârile contradictorii au fost pronunţate în aceeaşi cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părţi.
- În al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.
Dacă instanţa sesizată cu cea de-a doua acţiune a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acţiuni.
- Să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.
Condiţiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiţii duce la respingerea cererii de revizuire.
În speţă, se constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deoarece Încheierea din 15 martie 2007 a fost pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul de fond, respectiv Dosarul nr. 2774/122/2006 al acestei instanţe, iar prin Decizia nr. 1302/R din 19 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti s-a admis recursul şi s-a trimis cauza spre judecarea fondului la Tribunalul Giurgiu, Dosarul nr. 2774/122/2006 fiind soluţionat prin sentinţa nr. 350/CAF din 15 iulie 2008.
Încheierea din 13 aprilie 2009 este pronunţată în acelaşi dosar, respectiv în Dosarul nr. 6478/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ce are ca obiect recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 350/CAF din 15 iulie 2008 a Tribunalului Giurgiu.
Aşa cum am arătat, una dintre condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este aceea ca hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu acelaşi dosar, ci în dosare diferite.
Or, aşa cum se poate observa cele două încheieri, considerate contradictorii, au fost pronunţate în acelaşi dosar, prima în cadrul dosarului de fond, iar cea de-a doua în cadrul dosarului de recurs şi nu este îndeplinită această condiţie.
În acelaşi timp, o altă condiţie de admisibilitate este aceea ca hotărârile contradictorii să fie hotărâri definitive.
De aceea, trebuie analizat dacă încheierile prin care se dispune suspendarea soluţionării unei cauze, indiferent dacă sunt pronunţate de instanţa de fond sau de instanţa de recurs, pot fi considerate hotărâri definitive în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit art. 255 C. proc. civ., hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanţă se numesc „sentinţe”, iar hotărârile prin care se soluţionează apelul, recursul, precum şi recursul în interesul legii, se numesc „decizii”, iar toate celelalte hotărâri date de instanţă în cursul judecăţii se numesc „încheieri”.
Din acest punct de vedere, chiar şi încheierea prin care s-a dispus suspendarea unei cauze este o hotărâre, dar trebuie verificat dacă aceasta este una definitivă.
Din punctul de vedere al duratei acţiunii lor, hotărârile pot fi cu o acţiune nelimitată în timp şi hotărâri provizorii, care au caracter temporar şi prin care se iau măsuri vremelnice în cursul procesului.
Specific hotărârilor provizorii este faptul că acestea pot fi revocate sau modificate chiar în cursul procesului.
Pentru că nu se tranşează fondului litigiului, ci prin încheierile respective s-au luat numai măsuri vremelnice, nu este îndeplinită nici condiţia existenţei a două hotărâri care să fie potrivnice.
În discuţie, fiind două încheieri prin care a fost suspendat cursul judecăţii, deci, hotărâri cu caracter provizoriu, nu poate exista o contrarietate între asemenea hotărâri.
În cazul suspendării judecăţii se produce numai o oprire a cursului judecăţii datorită unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor, când părţile se află în imposibilitatea de a se prezenta la judecată, fiind deci, o măsură cu caracter vremelnic şi nu are puterea de lucru judecat în ceea ce priveşte soluţionarea fondului.
De aceea, cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de Consiliul Judeţean Giurgiu împotriva încheierii din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1786/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1789/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
