ICCJ. Decizia nr. 1786/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1786/2010
Dosar nr. 4476/1/2009
Şedinţa publică de la 09 aprilie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2602 din 15 mai 2009 a respins, ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.C. împotriva sentinţei civile nr. 2848 din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărâ astfel, instanţa de recurs a reţinut că, prin acţiunea introductivă recurentul-reclamant a solicitat, în temeiul Legii nr. 554/2004, să se constate calitatea sa de persoană vătămată în dreptul legitim constituţional, fiind în mod nelegal arestat, încălcându-se astfel prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a suferit un grav prejudiciu material care se impune a fi acoperit.
Curtea de apel a reţinut că potrivit art. 5 din Legea nr. 554/2004 pe care B.C. îşi fondează cererea, nu pot fi atacate în contencios administrativ actele administrative pentru modificarea cărora se prevede prin lege o altă procedură judiciară.
În speţă, recurentul a contestat legalitatea unor acte de procedură penală, prin care a fost pusă în executare o sentinţă de condamnare, motiv pentru care Curtea de Apel a apreciat că o astfel de cerere poate fi soluţionată conform prevederilor C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente şi de obiectul acţiunii, de motivele de recurs şi prevederile exprese ale art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat sentinţa atacată, ca fiind legală şi temeinică, motiv pentru care, a respins recursul declarat de B.C., ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurentul B.C., invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În dezvoltarea motivelor de revizuire, susţine că există împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ ce face obiectul Dosarele 1949/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti şi nr. 550/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi consideră că reprezintă grave încălcări ale legii, întrucât instanţa de executare nu s-a pronunţat sub aspectul dreptului şi interesului său legitim.
Examinând cu prioritate admisibilitatea cererii în raport de prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile asupra cererii de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, modificată.
În conformitate cu acest text de lege,,constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată”.
Această reglementare, enunţată doar ca un motiv de revizuire suplimentar, nu aduce nicio modificare în privinţa condiţiilor de admisibilitate a acestei căi extraordinare de atac.
Ca atare, în privinţa sferei hotărârilor ce pot forma obiectul revizuirii devin incidente dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. care, în cazul deciziilor pronunţate în recurs, instituie condiţia evocării fondului.
În ceea ce interesează materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă instanţă, a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în recurs, aceasta presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizării materialului probator.
Corelând prevederile legale anterior redate, Înalta Curte reţine că pot forma obiectul revizuirii pentru motivul prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 numai hotărârile pronunţate, cu încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, în primă instanţă, rămase definitive şi irevocabile şi, respectiv, hotărârile pronunţate în aceleaşi condiţii de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, ceea ce presupune ca instanţa de recurs casând sentinţa să procedeze la rejudecarea pricinii, ori în cadrul cererii de recurs să se fi produs înscrisuri noi care să fie analizate de către instanţa de control judiciar.
Or, în speţă, prin decizia a cărei retractare se cere a fost respins recursul declarat de B.C., menţinându-se hotărârea Curţii de Apel Bucureşti ca fiind legală şi temeinică, deci fondul nu a fost evocat.
Nefiind depăşită această condiţie de admisibilitate, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune verificarea motivelor de revizuire invocate, motive expuse rezumativ mai înainte şi care în mod evident nu se pot subsuma cazurilor expres prevăzute de normele legale indicate de revizuent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge revizuirea formulată de B.C. împotriva Deciziei nr. 2602 din 14 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1785/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1787/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
