ICCJ. Decizia nr. 1867/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1867/2010
Dosar nr. 8798/117/2006
Şedinţa publică de la 15 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 101 din 9 martie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj, invocată de reclamanta A.E. şi a admis excepţia prematurităţii promovării acţiunii, invocată de pârâtul Statul Român - Secretariatul C.C.S.D. - A.N.R.P.
A respins acţiunea precizată, formulată de A.E., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Statul Român prin M.F.P., Secretariatul C.C.S.D. - A.N.R.P. şi intervenienţii A.M. şi G.S.M., având ca obiect obligare la despăgubiri în temeiul Legii nr. 247/2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că excepţia necompetenţei materiale a instanţei de contencios administrativ este nefondată, în raport de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Referitor la excepţia prematurităţii acţiunii, instanţa de fond a reţinut că aceasta este întemeiată pentru următoarele motive:
- Procedura administrativă privind restituirea imobilelor naţionalizate, prevăzută de Cap. V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 vizează analizarea, sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituirea în natură şi sub aspectul cuantumului pretenţiilor de restituire în echivalent, a dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 şi soluţionate, fie printr-o dispoziţie ce conţine oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, fie printr-o decizie/dispoziţie de propunere privind acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit;
- După primirea dosarelor, pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P. procedează la analizarea dosarelor în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Ulterior acestei analize, dosarele în care, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, vor fi transmise evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate în mod aleatoriu de către Comisia Centrală, în vederea întocmirii raportului de evaluare;
- În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Pornind de la această enumerare a etapelor legale pe care „persoana îndreptăţită” trebuie să le parcurgă potrivit Legii nr. 10/2001 şi a Legii nr. 247/2004, instanţa de fond, a constatat, în raport de actele dosarului că reclamanta A.E. nu a parcurs procedurile instituite în favoarea ei, iar în condiţiile în care nici litigiul derulat sub auspiciile Legii nr. 10/2001 nu s-a finalizat, rezultă cu evidenţă că acţiunea este prematur formulată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A.E., criticând-o ca nelegală, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a criticat sentinţa atât referitor la excepţia de necompetenţă materială, care nu poate fi soluţionată decât în modul stabilit prin Decizia civilă nr. 9/2006, în favoarea secţiei civile a tribunalului.
Se apreciază în recurs că în speţă este vorba despre un refuz nejustificat de soluţionare, dar stabilit printr-o lege specială, Legea nr. 10/2001 completată de Legea nr. 247/2005, condiţie în care trebuie verificată competenţa. Soluţia instanţa de fond este nelegală întrucât respinge dreptul reclamantei în redobândirea drepturilor sale legitime şi-i încalcă dreptul la un proces echitabil.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi vis-à-vis de dispoziţiile art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa recurată instanţa fondului a admis excepţia prematurităţii acţiunii, respingând cererea ca fiind prematur introdusă.
Conform Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în toate situaţiile urmarea procedurii prevăzute în acest titlu presupune definitivarea procedurilor privind soluţionarea notificărilor conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Valorificarea titlurilor de despăgubire se face doar după finalizarea procedurii administrative prealabile, sau după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care plângerea a fost respinsă în cazul în care procedura administrativă a fost urmată de o procedură judecătorească. Temeiul juridic este Legea nr. 554/2004, competenţa revenind fără posibilitate de tăgadă Secţiei de contencios administrativ a Curţii de apel.
Legea nr. 247/2005, în Titlul VII prevede procedura administrativă care trebuie urmată, fiind constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru, C.C.S.D. care are mai multe atribuţii printre care emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubiri.
Titlul VII din Legea nr. 247/2005, reglementează regimul stabilirii plăţii despăgubirilor pentru aceste imobile abuziv preluate de stat, sursele de finanţare şi procedura pentru acordarea despăgubirilor.
Textele de lege care prevăd aceste măsuri, şi procedurile care trebuiesc parcurse, indică intenţia legiuitorului ca aceste sume reprezentând despăgubirile aferente să fie acordate integral, tocmai pentru ca aceasta să fie echitabilă şi corectă.
Din probele admise şi administrate rezultă că recurenta-reclamantă nu a parcurs procedurile instituite de Legea nr. 10/2001, astfel încât în mod legal instanţa de fond a constatat că în acest moment acţiunea acesteia este prematură.
Aşa fiind în raport de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de A.E. ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.E. împotriva sentinţei civile nr. 101 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1865/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1868/2010. Contencios → |
|---|
