ICCJ. Decizia nr. 187/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 187/2010
Dosar nr. 1278/2/2009
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2282 din 29 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta I.L., în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaţilor, şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 14.889 lei reprezentând diferenţa dintre indemnizaţia cuvenită (7 salarii lunare brute) şi cea primită (7 salarii luare de bază). Curtea de apel a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Parlamentului României - Camera Deputaţilor până la data de 1 noiembrie 2007 când i-a încetat raportul de muncă prin Ordinul Secretarului General al Camerei Deputaţilor nr. 1019 din 18 octombrie 2007, ca urmare a pensionării, conform Legii nr. 7/2006 coroborată cu Legea nr. 221/2007, prin Decizia de pensionare nr. 216376 din 4 octombrie 2007 emisă de Casa de Pensii a Sectorului 3.
A reţinut Curtea de apel că, potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, reclamanta trebuia să primească o indemnizaţie egală cu 7 salarii lunare brute, impozabile, iar, în sensul prevederilor art. 155 C. muncii, art. 55 - 57 din Legea nr. 571/2003 şi pct. 106 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004, venitul brut lunar este format din totalitatea veniturilor realizate într-o lună de o persoană indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate, astfel că reclamanta avea dreptul la plata sumei de 14.889 lei.
Împotriva sentinţei civile nr. 2282 din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Camera Deputaţilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurenta - pârâtă critică sentinţa atacată sub aspectul faptului că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că salariul lunar brut ar cuprinde toate drepturile salariale din luna anterioară pensionării şi că, în raport cu prevederile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, reclamanta are dreptul la plata sumei de 5.670 lei, impozabilă potrivit legii, ca diferenţă dintre indemnizaţia brută acordată şi indemnizaţia brută cuvenită prin recalcularea indemnizaţiei cu includerea în salariul lunar brut şi a sporurilor de care beneficia I.L. la încetarea raporturilor de serviciu.
Recurenta-pârâtă mai arată că este greşită soluţia instanţei de fond de admitere în tot a solicitării reclamantei de a i se plăti diferenţa în sumă de 14.889 lei, întrucât la stabilirea indemnizaţiei pot fi luate în calcul numai sporurile din ultima lună, iar nu şi veniturile periodice constând în premii trimestriale, anuale, prime de vacanţă, ore suplimentare sau compensări de concediu.
Recurenta-pârâtă susţine că acest mod de calcul al indemnizaţiei cuvenite reclamantei este în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii de Apel Bucureşti şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Mai susţine recurenta-pârâtă că instanţa de fond în mod greşit a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, în condţiile în care, prin întâmpinare, Camera Deputaţilor a recunoscut pretenţiile legale ale reclamantei în sumă de 5.670 lei, impozabilă potrivit legii.
Intimata - reclamantă I.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului, iar cu privire la recurs a solicitat respingerea acestuia şi menţierea, ca legală şi temeinică, a sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, susţinând, în esenţă, că indemnizaţia cuvenită se calculează, potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, în raport cu salariul brut avut în ultima lună de activitate, care reprezintă venitul salarial total, obţinut prin adăugarea la salariul de bază a tuturor sporurilor şi adaosurilor, iar nu doar a anumitor sporuri şi adaosuri.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile Curtea îl va admite pentru următoarele considerente:
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamanta a fost funcţionar parlamentar în cadrul Camerei Deputaţilor până la data de 1 noiembrie 2007 când i-a încetat raportul de muncă prin Ordinul Secretarului General al Camerei Deputaţilor nr. 1019 din 18 octombrie 2007, ca urmare a pensionării.
Potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 (forma în vigoare la data încetării raportului de serviciu al reclamantei):
„Art. 71. alin. (1) Funcţionarii publici parlamentari al căror raport de serviciu a încetat pentru motive neimputabile în condiţiile art. 62 lit. d) şi art. 64, beneficiază de o indemnizaţie egală cu 7 salarii lunare brute, care se impozitează potrivit legii. ”
Conform susţinerilor din cererea de chemare în judecată, în baza prevederilor respective, reclamanta a primit suma de 8.099 lei, reprezentând de 7 ori salariul de bază brut (1.157 lei) aferent lunii octombrie 2007.
Prin acţiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 14.889 lei reprezentând diferenţa de indemnizaţie dintre 7 salarii brute impozitate (22.988 lei) şi suma acordată de pârâtă reprezentând 7 salarii de bază brute (8.099 lei).
În esenţă, problema de drept vizează modul de calcul al indemnizaţiei cuvenite funcţionarului parlamentar ca urmare a pensionării, respectiv dacă aceasta se calculează prin raportare la veniturile salariale brute avute în luna anterioară pensionării fără a deosebi după cum câştigurile salariale sunt permanente sau periodice.
În acord cu jurisprudenţa anterioară a Instanţei Supreme, Curtea constată întemeiată critica din recurs referitoare la faptul că la calcularea indemnizaţiei cuvenite funcţionarului parlamentar potrivit art. 71 alin. (1) di Legea nr. 7/2006 se iau în considerare numai drepturile salariale cu caracter permanent, care se regăsesc în fiecare lună în compunerea salariului brut.
Sub acest aspect, Curtea reţine că, în raport cu dispoziţiile art. 155 C. muncii, indemnizaţia cuvenită funcţionarului parlamentar potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 se calculează în raport cu salariul lunar brut care include, pe lângă salariul de bază lunar, sporurile, adaosurile şi drepturile băneşti acordate potrivit legii ori contractelor colective de muncă, cu caracter permanent.
Din analiza documentului care atestă plata salariului cuvenit reclamante pentru luna octombrie 2007 (fila 10 la dosarul Curţii de apel), se constată că I.L. a beneficiat de următoarele drepturi salariale:
- Salariu de bază: 1.157 lei;
- Spor de vechime: 289 lei;
- Spor stabilitate: 231 lei;
- Spor confidenţialitate: 174 lei;
- Spor condiţii vătămătoare: 116 lei;
- Ore suplimentare: 233 lei;
- Alte venituri: 1.084 lei.
Rezultă că drepturile salariale cu caracter permanent de care a beneficiat reclamanta în luna anterioară pensionării sunt: salariul de bază, sporul de vechime, sporul de stabilitate, sporul de confidenţialitate şi sporul pentru condiţii vătămătoare.
Se constată astfel a fi întemeiată critica din recurs referitoare la faptul că instanţa de fond în mod greşit a luat în considerare la calculul diferenţei de indemnizaţie cuvenită reclamantei inclusiv drepturile salariale obţinute ocazional de I.L. în luna octombrie 2007, cum sunt „Ore suplimentare” şi „Alte venituri”.
Curtea reţine că drepturile salariale care nu au caracter permanent, ci sunt acordate ocazional salariatului, cum sunt în speţă remuneraţia cuvenită pentru orele suplimentare prestate şi alte venituri (a căror natură juridică şi temei legal nu se cunoaşte), nu pot fi luate în calcul pentru determinarea indemnizaţiei prevăzute de art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006.
În consecinţă, diferenţa de indemnizaţie cuvenită reclamantei conform art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 constă în de 7 ori cuantumul sporurilor cuprinse în salariul de bază lunar aferent lunii octombrie 2007, şi anume: 7 x [289 (spor de vechime) + 231 (spor stabilitate) + 174 (spor confidenţialitate) + 116 (spor condiţii vătămătoare)] lei = 5.670 lei, impozabili potrivit legii.
De altfel, instanţa constată că acest raţionament este confirmat şi de legiuitor care, ulterior, în raport cu jurisprudenţa în materie a Instanţei Supreme, a modificat prin Legea nr. 113/2009 prevederile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, prevăzând expres că „ În sensul prezentului articol, prin salariu lunar brut se înţelege salariul de bază brut lunar şi sporurile din ultima lună de activitate”.
Cu referire la practica judecătorească depusă în recurs de intimata - reclamantă (Decizia nr. 4214 din 20 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal), Curtea reţine că aceasta nu tranşează problema includerii în calculul indemnizaţiei prevăzute de art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 a drepturilor salariale care nu au caracter permanent, ci statuează că indemnizaţia respectivă se calculează în funcţie de salariul lunar brut, iar nu prin raportare la salariul de bază lunar brut, aspect avut în vedere la pronunţarea prezentei decizii.
În ceea ce priveşte critica din recurs referitoare la greşita obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată, atât timp cât la fondul cauzei pârâta a căzut în pretenţii, având în vedere soluţia pronunţată de Curtea de apel.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că recursul este fondat pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., recursul să fie admis cu consecinţa modificării în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii în parte a acţiunii reclamantei şi obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 5.670 lei, impozabili potrivit legii, în loc de 14.889 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Camera Deputaţilor împotriva sentinţei civile nr. 2282 din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că admite în parte acţiunea reclamantei şi obligă pârâta la plata sumei de 5.670 lei în loc de 14.889 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei civile.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 186/2010. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 1870/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
