ICCJ. Decizia nr. 1881/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1881/2010
Dosar nr. 2386/2/2009
Şedinţa publică de la 15 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii, în privinţa pârâtului S.F.
În motivarea cererii s-a arătat că prin cererea de verificare din 25 iulie 2005, adresată C.N.S.A.S. de către S.S.P.R., s-a procedat la verificarea pârâtului, iar din cuprinsul Notei de constatare din 11 decembrie 2008, precum şi a înscrisurilor ataşate acesteia, s-a stabilit că pârâtul, având gradul de maior în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, Serviciul 310, a propus atenţionarea unei persoane care avea legături cu cetăţeni străini, a vizitat Ambasada Italiei şi a fost la specializare în Italia, măsura atenţionării fiind pusă în aplicare.
Se susţine, de asemenea, că în aceeaşi calitate, a propus deschiderea dosarului de urmărire informativă a unei persoane pentru comentarii negative la adresa organizaţiei de sindicat, dispunând luarea anumitor măsuri informativ-operative, activităţile desfăşurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securităţi, fiind de natură să suprime drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la libertatea de exprimare, libertatea opiniilor (art. 28 din Constituţia României din 1965 şi art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la drepturi civile şi politice), dreptul la secretul corespondenţei, viaţă privată (art. 33 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la drepturi civile şi politice).
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (7), art. 33 alin. (1), art. 2 lit. a), art. 8 lit. a) şi art. 11 alin. (1) din O.U.G. 24/2008.
În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei Nota de Constatare din 19 decembrie 2008, adrese transmise de C.N.S.A.S. către S.R.I., S.I.E., S.I.A. şi M.I.R.A. şi adresele de răspuns ale acestor autorităţi.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate, arătând că activitatea pe care a desfăşurat-o ca ofiţer în Departamentul de Securitate a fost cu respectarea Constituţiei ţării, a legilor, a ordinelor şi regulamentelor militare.
Ataşat întâmpinării pârâtul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin sentinţa civilă nr. 2579 din 16 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul S.F.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv adresa din 20 martie 2007 a M.A.I. şi a adresei din 27 februarie 2007 a S.R.I. reiese că în perioada 15 august 1975 - 1 iunie 1976, reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Securităţii Judeţului Argeş, în perioada 1 iunie 1976 - 15 februarie 1986 la U.M. X Bucureşti, iar în perioada 15 februarie 1986 - 22 decembrie 1989 în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti.
În raport de conţinutul acestor adrese, Curtea a apreciat îndeplinită prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii.
În ceea ce priveşte condiţia impusă de aceleaşi dispoziţii legale referitoare la necesitatea ca activităţile desfăşurate de către o persoană în calitate de lucrător al fostei Securităţi, să fie de natură să suprime drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că din nici un înscris depus la dosarul cauzei nu reiese îndeplinirea acestei condiţii.
Astfel, s-a constatat că, deşi reclamantul invocă în susţinerea acţiunii existenţa unor dosare de urmărire informativă a unor persoane în cadrul cărora pârâtul ar fi dispus anumite măsuri de natură să suprime drepturi şi libertăţi fundamentale, nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă a existenţei acestora, sau a vreunor alte măsuri dispuse de pârât, iar nota de constatare de care reclamantul înţelege să se folosească în cauză, nu poate fi apreciată prin ea însăşi, o dovadă a existenţei acestor dosare informative, în condiţiile în care emană de la reclamant şi nu este susţinută de vreun alt mijloc de probă.
Instanţa de fond a mai reţinut şi contradicţiile existente între conţinutul adreselor depuse la dosar de către reclamant, în ceea ce priveşte unităţile securităţii în care reclamantul şi-a desfăşurat activitatea, S.R.I. comunicând trei astfel de unităţi (fila 70 dosar) iar ulterior, cinci locuri de muncă ale pârâtului (fila 73).
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin invocarea dispoziţiilor art. 3041C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, C.N.S.A.S. susţine, în esenţă, următoarele:
- deşi prima instanţă a observat îndeplinită condiţia cu privire la existenţa calităţii pârâtului de ofiţer al fostei securităţi, nu a mai procedat la verificarea celei de a doua condiţii (încălcarea unui sau unor drepturi fundamentale), constatând insuficienta probare a existenţei acesteia;
- este dincolo de dubiu că, dacă înscrisurile depuse în faţa instanţei de recurs ar fi fost avute în vedere de instanţa de fond, s-ar fi dovedit îndeplinirea şi celei de a doua condiţii, în acest sens fiind şi practica judiciară a Curţii de Apel Bucureşti.
Recursul este întemeiat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Din considerentele reţinute de prima instanţă, rezultă că soluţia de respingere a acţiunii reclamantului C.N.S.A.S. s-a bazat, în esenţă, pe insuficienta probare a condiţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, necesare pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru pârâtul Stănescu Florea.
Analizând înscrisurile depuse de către autoritatea recurentă, în faţa instanţei de recurs, se constată că, într-adevăr acestea tind să suplinească lipsa anumitor elemente, necesare din punct de vedere judiciar, pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt şi aflarea adevărului.
Având în vedere că aceste înscrisuri nu au putut fi analizate de instanţa de fond, din punct de vedere al valorii probatorii pe care o au asupra situaţiei de fapt prezentate de autoritatea reclamantă, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de rejudecare va proceda la analizarea noilor înscrisuri depuse la dosar de către C.N.S.A.S. (filele 17-37 din dosar recurs) şi, în funcţie de conţinutul şi forţa probantă a acestora, va putea aprecia asupra necesităţii suplimentării probatoriului, inclusiv sub aspectul lămuririi contradicţiilor existente în ceea ce priveşte unităţile securităţii în care pârâtul şi-a desfăşurat activitatea, astfel cum instanţa de fond a reţinut cu ocazia primei judecăţi asupra cauzei.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi (3) raportate la cele ale art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N.S.A.S., împotriva sentinţei civile nr. 2579 din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1873/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1884/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
