ICCJ. Decizia nr. 1900/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1900/2010
Dosar nr. 1504/54/2009
Şedinţa publică de la 15 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 iulie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a Programului de transport rutier interjudeţean, în ceea ce priveşte codul de traseu Craiova - Ştefan cel Mare şi suspendarea eliberării licenţei de traseu pentru cursa Craiova (jud. DolJ) - Ştefan cel Mare (jud. Olt), formulată de reclamanta SC N.P. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. şi SC G.T. SRL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în speţă, fără a se nega aparenta justeţe a împrejurărilor invocate de reclamant în acţiunea introductivă astfel cum a fost precizată, nu pot fi omise apărările formulate de pârâta A.R.R. ce justifică în mod argumentat şi susţin prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ.
În acest sens s-a mai reţinut că acţiunea din prezenta cauză este întemeiată, în esenţă, pe ideea suprapunerii de trasee, respectiv traseul interjudeţean atribuit pârâtei SC G.T. SRL şi traseele judeţene atribuite anterior reclamantei, însă din actele depuse până la acest moment la dosarul cauzei, pârâta A.R.R. combate în mod argumentat şi dovedit această susţinere, demonstrând în esenţă că între cele trei trasee de transport prin elementele prin care acestea sunt definite nu există suprapuneri.
A concluzionat prima instanţă că, până la acest moment reclamanta nu a reuşit să demonstreze împrejurările legate de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente, s-a apreciat că nici aceasta nu poate fi reţinută în condiţiile în care aparenţa de nelegalitate nu a fost pusă sub semnul unei îndoieli puternice şi nici nu s-a demonstrat că paguba suferită de reclamantă este în legătură cu atribuirea licenţelor de transport pârâtei pentru traseul interjudeţean.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta SC N.P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele dosarului, mai înainte de intra în cercetarea motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc anticipat taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Deşi a fost citată cu menţiunea timbrării, recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală, situaţie în care devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de SC N.P. SRL, împotriva încheierii din 10 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1896/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1903/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
