ICCJ. Decizia nr. 1893/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1893/2010
Dosar nr. 1135/36/200.
Şedinţa publică din 15 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. 1135/36/2009, reclamantul Z.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Constanţa anularea Hotărârii nr. 32196 din 6 august 2009 a Comisiei de aplicare a Legii 189/2000 şi constatarea calităţii de beneficiar al Legii 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că părinţii săi Z.V. şi M., au făcu obiectul schimbului de populaţie, în septembrie 1940, în urma Tratatului de la Craiova, fiind strămutaţi din localitatea de domiciliu – com. Avdula, jud. Durostor, aflată în Bulgaria, în Raionul Istria Baia, com. Nicolae Bălcescu, jud. Tulcea. A mai arătat reclamantul că s-a născut la data de 21 aprilie 1944 în localitatea Nicolae Bălcescu, jud. Tulcea, după strămutarea părinţilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 339/CA din 1 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată cererea formulată de reclamantul Z.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada persecuţiilor etnice, reclamantul născându-se în timpul refugiului părinţilor săi, nefiind deci născut la momentul efectuării schimbului de populaţie, în anul 1944 neavând loc strămutări, astfel încât nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În baza probelor administrate în cauză şi din interpretarea prevederilor legii, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate direct asupra lor, din motive etnice, acesta fiind doar cazul părinţilor reclamantului şi a fraţilor menţionaţi în înscrisul intitulat „Declaraţiune", nu şi a reclamantului, născut ulterior strămutării şi care nu a putut face dovada deplină a strămutării sale efective.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Z.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeincie, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză.
Se susţine, în esenţă, că persecuţiile din motive etnice s-au răsfrânt nu numai asupra persoanelor strămutate efectiv, ci şi asupra copiilor născuţi în perioada în care părinţii lor au fost strămutaţi, copiii respectivi suferind toate consecinţele nefavorabile care au decurs din actul strămutării, alături de părinţii lor.
A mai arătat că în acest sens s-a pronunţat chiar Curtea de Apel Constanţa, care prin sentinţa 617/CA din 7 iulie2008 a recunoscut soţiei reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, aceasta fiind născută la data de 21 ianuarie 1944.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este întemeiat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţiecu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 21 aprilie 1944, în localitatea Istria Baia, com. Nicolae Bălcescu, judeţul Tulcea, după ce, în anul 1940 – în urma Tratatului de la Craiova – părinţii săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în judeţul Durostor - Bulgaria.
Fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi, recurentul-reclamant a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod greşit, a procedat instanţa de fond, respingând acţiunea reclamantului ca nefodată.
Reţinând şi faptul că practica judecătorească în materia copiilor născuţi în timpul refugiului părinţilor, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, este constantă în a recunoaşte acestora calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000, Înalta Curte constată temeinicia recursului declarat şi.
În temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., admite recursul, modifică în tot sentinţa atacată şi, pe fond, admite acţiunea reclamantului, anulează hotărârea emisă de autoritatea pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i recunoască acestuia calitatea de beneficiar al OUG nr. 105/1999 pentru perioada 21 aprilie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 a lunii următoare depunerii cererii, respectiv 1 ianuarie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Z.C., împotriva sentinţei civile nr. 339/CA din 1 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantului.
Anulează Hotărârea nr. 32196 din 6 august 2009 a Casei Judeţene de Pensii Constanţa şi obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului Z.C. calitatea de beneficiar OUG nr. 105/1999 pentru perioada 21 aprilie 1944 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1891/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1899/2010. Contencios → |
|---|
