ICCJ. Decizia nr. 1877/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1877/2010
Dosar nr. 419/2/2009
Şedinţa publică din 15 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2085 din 19 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia prematurităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul O.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care a solicitat obligarea pârâtei să numească un evaluator pentru evaluarea imobilului din Botoşani, şi să emită decizie conţinând titlul de despăgubire la nivelul stabilit prin raportul de evaluare şi obligarea la plata a 50 lei pe zi de întârziere, cu titlu de penalităţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că dosarul aferent notificării nr. 96 din 05 iulie 2001 constituit în baza Legii nr. 10/2001 la Primăria Municipiului Botoşani nu apare înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A mai reţinut instanţa de fond că, în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (5) din capitolul 5 Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi de obiectul cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care reclamantul nu s-a adresat Primarului Municipiului Botoşani pentru emiterea dispoziţiei prevăzute de art. 16 alin. (2) din actul normativ menţionat, în baza sentinţei civile irevocabile prin care i s-a stabilit dreptul la restituire prin echivalent, excepţia prematurităţii formulării acţiunii este întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul O.M., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii.
Se precizează în motivele de recurs că instanţa de fond nu a motivat soluţia de admiterea a excepţiei prematurităţii, sentinţa fiind bazată pe o interpretare restrictivă a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a arătat că după soluţionarea cauzei în primă instanţă, la data de 19 mai 2009 dosarul reclamantului întocmit în baza Legii 10/2001 a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar prin Decizia nr. 6427 din 30 iunie 2009 s-a emis titlul de despăgubire în favoarea reclamantului în cuantumul stabilit prin sentinţa civilă nr. 482/2003 a Tribunalului Botoşani.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţine următoarele:
Prin sentinţa recurată Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamant, ca prematur formulată.
Reclamantul O.M. a solicitat, prin acţiunea introductivă de instanţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 18 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la numirea unui evaluator pentru evaluarea imobilului din Botoşani, la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire la nivelul stabilit prin raportul de evaluare şi la plata unei penalităţi de 50 de lei pe zi de întârziere până la aducerea la îndeplinire a hotărârii de la rămânerea definitivă a acesteia.
Prima instanţă a reţinut în mod întemeiat, în raport de probatoriul administrat în cauză, că acţiunea reclamantului este prematură, intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nefiind în măsură să procedeze la numirea unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare şi ulterior la emiterea deciziei cuprinzând titlul de despăgubire atâta vreme cât, reclamantul nu a depus la dosarul de despăgubire aflat la Primăria Botoşani, copia conformă cu originalul şi cu menţiunea definitivă şi irevocabilă a sentinţei civile nr. 482 din 13 noiembrie 2003 a Tribunalului Botoşani.
Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, reglementate prin dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, constând în desemnarea evaluatorului sau a societăţii de evaluare şi apoi în emiterea titlului de despăgubire, nu puteau fi iniţiate şi finalizate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în lipsa dosarului complet de despăgubire, care, la momentul formulării acţiunii nu era înregistrat la această autoritate.
Dovada acestei situaţii a fost făcută inclusiv în faţa instanţei de recurs, prin înscrisurile depuse de intimata-pârâtă Comisia Centrală, şi cate atestă faptul că după pronunţarea sentinţei recurate, reclamantul a complinit lipsa actelor necesare pentru emiterea titlului de despăgubire, iar dosarul a fost înaintat de Primăria Municipiului Botoşani către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 19 mai 2009.
În aceste condiţii, raportat şi la faptul că la data de 30 iunie 2009 a fost emisă Decizia nr. 6427 privind titlul de despăgubire, pretenţiile reclamantului fiind astfel valorificate, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat, ca prematur formulată acţiunea reclamantului, refuzul pârâtei de emitere pe numele reclamantului a deciziei reprezentând titlul de despăgubire neavând un caracter nejustificat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.M., împotriva sentinţei civile nr. 2085 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1866/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1882/2010. Contencios → |
|---|
