ICCJ. Decizia nr. 1920/2010. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL .
Decizia nr. 1920/2010
Dosar nr. 1351/2/2008
Şedinţa publică din 16 aprilie 2010
Asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2804 din 23 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul M.M.H.A.T., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări, prin care solicita anularea deciziei de returnare nr. 93471 din 7 ianuarie 2008 emisă de autoritatea pârâtă şi admiterea cererii de prelungire a dreptului de şedere pe teritoriul României.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, care, prin cererea de recurs, a invocat, totodată, şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
Sesizată cu soluţionarea excepţiei respective, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1680 din 17 decembrie 2009, a respins-o, reţinând că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Recursul este inadmisibil.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 52 alin. (2) din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările şi completările ulterioare, „Decizia de refuz al prelungirii dreptului de şedere, precum şi motivele care au stat la baza acesteia se comunică solicitantului prin Decizia de returnare prevăzută la art. 82", text care, la rândul său, prevede că „Decizia de returnare constituie actul administrativ al Oficiului Român pentru Imigrări sau al formaţiunilor sale teritoriale, prin care străinii prevăzuţi la art. 81 alin. (1)[1] sunt obligaţi să părăsească teritoriul României" [alin. (1)].
Rezultă, aşadar, din dispoziţiile legale citate, că Decizia de refuz al prelungirii dreptului de şedere este una şi aceeaşi cu Decizia de returnare.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 84 alin. (1) din actul normativ în discuţie, cu privire la care Curtea Constituţională a statuat că sunt constituţionale, „Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării (…). Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este irevocabilă".
Or, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Cum sentinţa nr. 2804 din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, inclusiv cu privire la capătul de cerere referitor la prelungirea dreptului de şedere, constatându-se întemeiată excepţia inadmisibilităţii, urmează a fi respins recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.M.H.A.T. împotriva sentinţei nr. 2804 din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2010.
[1] Art. 81 alin. (1) din OUG nr. 194/2002, cu modificările şi completările ulterioare: „Împotriva străinilor care au intrat ilegal, a căror şedere pe teritoriul României a devenit ilegală, a căror viză sau drept de şedere a fost anulat sau revocat, a acelora cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de şedere temporară, a acelora cărora le-a încetat dreptul de şedere permanentă, precum şi a foştilor solicitanţi de azil Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune măsura returnării de pe teritoriul României".
| ← ICCJ. Decizia nr. 1918/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1922/2010. Contencios → |
|---|
