ICCJ. Decizia nr. 1924/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL .
Decizia nr. 1924/2010
Dosar nr. 842/64/2008
Şedinţa publică din 16 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 40/F din 25 februarie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii C.S., Z.I.D., I.C.C., R.P., P.C., D.E., P.M.E. şi R.F., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Direcţia Generală Anticorupţie, şi, constatând că reclamanţii beneficiază de drepturile salariale conform OG nr. 38/2003 pct. 2 din Nota la Anexa 1, a obligat pârâţii să plătească acestora drepturile salariale respective, de la data numirii lor în funcţie în cadrul D.G.A. şi în continuare până la modificarea situaţiei de fapt şi/sau de drept, actualizate la zi cu indicele de inflaţie. De asemenea, instanţa de judecată a obligat pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plăţii drepturilor acordate reclamanţilor; totodată, au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că rezultă din probele administrate în cauză, adeverinţe eliberate de autorităţile pârâte şi legitimaţiile de serviciu ale reclamanţilor, că aceştia sunt funcţionari publici cu statut special în cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie – unitate a aparatului central al Ministerului Administraţiei şi Internelor, calitate în care beneficiază de majorarea cu 0,25% a coeficientului de ierarhizare, în conformitate cu Anexa 1 la OG nr. 38/2003.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs pârâţii, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., şi susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, instanţa de fond neţinând seama de dispoziţiile legale aplicabile, care prevăd că de majorarea cu 0,25% beneficiază numai poliţiştii din cadrul structurilor Aparatului Central al D.G.A., care au competenţă teritorială generală, ce vizează prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul întregului personal al M.I.R.A. la nivel naţional, nu şi poliţiştii din cadrul serviciilor teritoriale, care au competenţe de a desfăşura activităţi de prevenire şi combatere a corupţiei limitată la personalul structurilor M.I.R.A. de pe raza lor de activitate.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
Astfel, aşa cum rezultă din dispoziţiile de numire în funcţie a intimaţilor-reclamanţi, depuse de către autorităţile recurente, la solicitarea instanţei, în custodia funcţionarului de securitate al Î.C.C.J., aceştia îşi desfăşoară activitatea în cadrul Serviciului teritorial anticorupţie Braşov iar nu în cadrul aparatului central al ministerului, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond, cu ignorarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Or, potrivit prevederilor pct. 2 din Nota la Anexa 1 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, invocate de reclamanţi ca temei al acţiunii lor, „Pentru personalul din unităţile aparatului central al Ministerului de Interne coeficienţii de ierarhizare ai funcţiilor în care sunt încadraţi se majorează cu 0,25%".
Din dispoziţiile legale citate rezultă cu claritate că de majorarea respectivă beneficiază exclusiv „personalul din unităţile aparatului central al Ministerului de Interne".
Conform art. 12 alin. (1) din OUG nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, această autoritate „are în structură, în subordine sau, după caz, în coordonare aparatul central, unităţile subordonate acestuia, organe şi unităţi centrale de specialitate, unităţi teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum şi alte componente constituite în condiţiile legii ca instituţii civile sau militare".
Cum, potrivit prevederilor art. 10 alin. (4) din acelaşi act normativ, „Direcţia generală anticorupţie este structura specializată a ministerului pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului propriu", făcând parte din aparatul central al ministerului, conform Anexei 1 la HG nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele M.I.R.A, rezultă că personalului acestei structuri îi sunt aplicabile prevederile pct.2 din Nota la Anexa 1 din OG nr. 38/2003 referitoare la majorarea cu 0,25% a coeficienţilor de ierarhizare ai funcţiilor.
Nefiind prevăzute expres de textul legal, unităţile subordonate acestei structuri, respectiv Serviciul Teritorial Anticorupţie Braşov, ai cărui angajaţi sunt intimaţii-reclamanţi, nu beneficiază de dispoziţiile pct. 2 din Nota la Anexa 1 din OG nr. 38/2003 referitoare la majorarea cu 0,25%, aplicarea acestora neputând fi extinsă la ipoteze neprevăzute de lege.
Că aşa este, rezultă şi din dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 120/2005 privind operaţionalizarea Direcţiei generale anticorupţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, conform cărora "Magistraţii, indiferent de funcţia pe care o deţin, detaşaţi în funcţii de conducere laDirecţia generală anticorupţie şi la structurile subordonate acesteia, din Ministerul Administraţiei şi Internelor, beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute pentru judecătorii şi procurorii detaşaţi în funcţii de conducere în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, potrivit art. 18 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare".
Rezultă, din dispoziţiile legale citate, că, atunci când legiuitorul a dorit ca anumite prevederi să fie aplicate personalului din cadrul Direcţiei generale anticorupţie, atât la nivel central cât şi la nivel teritorial, a prevăzut în mod expres acest lucru.
Nu poate fi reţinută susţinerea intimaţilor-reclamanţi, preluată în mod greşit de către instanţa de fond, potrivit căreia apartenenţa Serviciului Teritorial Anticorupţie Braşov la aparatul central al ministerului ar rezulta din împrejurarea că legitimaţia de serviciu emisă pe numele intimaţilor cuprinde menţiunea „aparat central"; aceasta, întrucât calificarea unei instituţii, ca fiind „centrală" sau „teritorială", nu rezultă din simpla menţiune ce se regăseşte pe o legitimaţie ci din dispoziţiile legii, care, aşa cum s-a arătat, prevăd că numai Direcţia generală anticorupţie face parte din aparatul central, nu şi unităţile teritoriale subordonate acestei structuri.
Pentru considerentele arătate, constatând că soluţia instanţei de fond este greşită, vor fi admise recursurile şi va fi modificată sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Direcţia Generală Anticorupţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei nr. 40/F din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor C.S., Z.I.D., I.C.C., R.P., P.C., D.E., P.M.E. şi R.F., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1923/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1925/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
