ICCJ. Decizia nr. 191/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 191/2010
Dosar nr. 8009/1/2008
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Hotărârea nr. 946 din 25 septembrie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de domnul judecător A.P.I. împotriva Hotărârii nr. 308 din 18 septembrie 2008 a Secţiei pentru judecători a C.S.M., reţinând, în esenţă, că în mod corect, prin Hotărârea nr. 37 din 8 septembrie 2008 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 5 octombrie 2008, a fost respinsă cererea domnului judecător de înscriere la concursul respectiv pentru neîndeplinirea condiţiei referitoare la vechimea minimă de 5 ani în funcţia de judecător, prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, şi de art. 5 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006.
În acest sens, s-a reţinut că, la data de 5 octombrie 2008, stabilită pentru desfăşurarea concursului, A.P.I., judecător la Judecătoria Constanţa, avea, potrivit art. 44 din Legea nr. 304/2004, o vechime de 3 ani, 1 lună şi 23 de zile în funcţia de judecător (începând cu data de 12 august 2005).
S-a reţinut, totodată, că perioada în care A.P.I. a îndeplinit anterior funcţia de consilier juridic (15 februarie 1999-01 martie 2001 la Corpul Gardienilor Publici Călăraşi; 01 martie 2001-12 august 2005 la Prefectura Judeţului Călăraşi) nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii minime prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, şi de art.5 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006.
2. Cererea de recurs
Împotriva Hotărârii nr. 946 din 25 septembrie 2009 a Plenului C.S.M. a declarat recurs A.P.I., în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004, republicată, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul faptului că în mod nelegal la calcularea vechimii necesare pentru participarea la concursul din 5 octombrie 2008 nu a fost luată în considerare şi vechimea în funcţia de consilier juridic, ceea ce constituie un act de discriminare a consilierilor juridic în raport cu avocaţii, fapt sancţionat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin hotărârile nr. 48/2007 şi nr. 461/2007.
Prin motivele de recurs, recurentul arată că prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sunt discriminatorii şi contravin dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, republicată, ale Directivei 2000/78/CE/27.11.2000 privind egalitatea la locul de muncă şi ale art. 6 par.1 din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum şi principiilor reţinute de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene în cauza „Lawrie Blum vs. Land Baden Wurttemberg" nr. 66/85 din 3 iulie 1986, precum şi în cauza „Marshall vs. Southampton South-West Hampshire Area Health Authority (Marshall 1)" nr. 152/84,1986 şi principiului nediscriminării consacrat în jurisprudenţa CEDO.
În dezvoltarea ulterioară a motivelor de recurs, recurentul critică hotărârea recurată şi sub următoarele aspecte:
- hotărârea a fost adoptată de Plenul C.S.M. cu încălcarea dispoziţiilor procedurale referitoare la incompatibilitate şi abţinere (art. 24, art. 25, art. 27 pct. 7 C. proc. civ.), precum şi a dreptului la un proces echitabil (art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), întrucât judecătorii care au participat la pronunţarea Hotărârii nr. 308 din 18 septembrie 2008 a Secţiei pentru judecători a C.S.M. au participat şi la pronunţarea hotărârii nr.946 din 25 septembrie 2008 adoptate de Plenul C.S.M. în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva primei hotărâri;
- faţă de motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea judecătorilor, precum şi cele pentru care au fost înlăturate cererile sale, întrucât se rezumă la constatarea faptului că nu au fost formulate noi motive de contestaţie faţă de cele învederate Secţiei pentru judecători;
- având în vedere că, potrivit art. 9 din Legea nr. 304/2004, Plenul C.S.M. se constituie în instanţă de judecată atunci când soluţionează contestaţiile formulate de judecători şi procurori împotriva hotărârilor pronunţate de Secţiile C.S.M., recurentul invocă nerespectarea următoarelor dispoziţii C. proc. civ.: art. 85 (pentru că a fost adoptată fără citarea petentului), art. 258 (pentru că nu a fost redactată minuta hotărârii şi pentru că hotărârea nu a fost pronunţată în şedinţă publică şi nu a fost consemnată într-un registru special), art. 261 pct. 8 teza a doua (pentru că nu este semnată de toţi magistraţii care au participat la şedinţa Plenului C.S.M.), art. 264 (pentru că nu a fost redactată şi motivată de judecători);
- hotărârea recurată a fost adoptată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 304/2004 şi ale art. 29 pct. 4 din Legea nr. 317/2004, întrucât şedinţa Plenului C.S.M. în care a fost adoptată nu a fost publică, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii actului.
Pentru aceste motive, recurentul solicită casarea Hotărârii nr. 946/2008 a Plenului C.S.M., desfiinţarea Hotărârii Secţiei pentru judecători nr. 308/2008 şi, rejudecând cauza în fond, Înalta Curte să îi admită cererea reţinând că şi vechimea de consilier juridic poate fi luată în calcul alături de cea de avocat şi magistrat pentru a participa la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie.
În esenţă, recurentul mai susţine că dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 instituie o situaţie de discriminare între avocaţi şi consilierii juridici, situaţie constatată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 48 din 24 ianuarie 2007 şi care contravine dispoziţiilor art. 20 din Constituţia României, solicitând totodată să se dea eficienţă şi să fie aplicate direct în dreptul intern prevederile art. 21 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului potrivit cărora pot fi numiţi judecători şi juriştii având o competenţă recunoscută.
3. Excepţiile de neconstituţionalitate invocate de recurent
Recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (2) şi art. 87 din Legea nr. 303/2004 în raport cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
Prin încheierea din 18 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (2) şi art. 87 din Legea nr. 303/2004, reţinând, în esenţă, că recurentul tinde la completarea sau modificarea dispoziţiilor respective, excepţia fiind astfel inadmisibilă în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi în considerarea Deciziilor nr. 410/2007 şi nr. 1123/2007 ale Curţii Constituţionale.
Recursul declarat de A.P.I. împotriva încheierii din 18 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 342 din 8 mai 2009 a Completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul de judecată din 1 aprilie 2009, recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 143 din Constituţie.
Prin încheierea din 10 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea recurentului de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi hotărârea ce formează obiectul cauzei.
4. Intervenţia în cauză a altor persoane
În cauză, au formulat cereri de intervenţie accesorie N.C., S.C., A.I., C.J. şi S.D., solicitând instanţei să admită recursul declarat de recurent şi să constate că şi vechimea de consilier juridic poate fi luată în calcul la stabilirea vechimii necesare participării la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie şi arătând că justifică un interes propriu, întrucât se află în aceeaşi situaţie cu recurentul, iar admiterea recursului le-ar folosi personal prin crearea unui precedent.
În motivarea cererilor de intervenţie, petenţii arată că admiterea recursului se justifică prin prisma principiului supremaţiei şi efectului direct al dreptului comunitar, întrucât neluarea în considerare a vechimii în funcţia de consilier juridic pentru participarea la concursul de promovare a judecătorilor contravine normelor europene cu privire la condiţiile de eligibilitate în funcţia de judecător european.
Petenţii solicită instanţei să facă abstracţie de dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 303/2004 şi să dea eficienţă textelor europene care prevăd că la numirea în funcţia de judecător la Curtea Europeană de Justiţie, Tribunalul Penal Internaţional şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului se ia considerare vechimea juridică fără a se face diferenţiere între judecători, procurori, avocaţi, consilieri juridici, jurişti sau alte funcţii juridice. Petenţii îşi întemeiază această solicitare pe dispoziţiile art. 11, art. 20, art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, ale art. 167 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Economice, ale art. 253 din Tratatul privind funcţionarea U.E., ale art. 36 pct. 3 lit. b) din Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale, ratificat prin Legea nr. 111/2002, şi ale art. 21 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Aşa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, la termenul de judecată din 20 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a calificat cererile de intervenţie formulate de petenţii N.C., S.C., A.I., C.J. şi S.D. ca fiind în interes propriu şi le-a respins în principiu pentru motivele deja reţinute.
5. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza prin prisma motivelor, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi ale legislaţiei aplicabile, precum şi în raport cu Decizia nr. 785/2009 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, prin hotărârea recurată a fost respinsă cererea domnului judecător A.P.I. de înscriere la concursul de promovare în funcţii de execuţie din 5 octombrie 2008, întrucât nu îndeplinea condiţia de vechime minimă de 5 ani în funcţia de judecător, prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată.
Hotărârea Plenul C.S.M. este fundamentată pe faptul că, la data concursului, domnul judecător A.P.I. avea o vechime în funcţia de judecător de 3 ani, 1 lună şi 23 de zile, iar, conform art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, perioada anterioară în care recurentul a îndeplinit funcţia de consilier juridic nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege.
Este necontestat faptul că, prin Decizia nr. 785 din 12 mai 2009 (publicată în M.Of., Partea I, nr. 404 din 15 iunie 2009), Curtea Constituţională (depusă la dosarul de recurs la filele 11-19) a constatat că sunt neconstituţionale prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Conform dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie, republicată, „dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".
De asemenea, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".
În acord cu dispoziţiile citate, ca urmare a Deciziei nr. 785/2009 a Curţii Constituţionale, prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi-au încetat efectele juridice la data de 31 iulie 2009, prin împlinirea a 45 de zile de la data de 15 iunie 2009, când Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României.
Pe cale de consecinţă, începând cu această dată, condiţia de vechime impusă judecătorilor şi procurorilor pentru participarea la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare este reglementată de dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora:
„Art. 44. - (1) Pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc următoarele condiţii minime de vechime.
a) 5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat şi procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat.
b) 6 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de curte de apel şi procuror la parchetul de pe lângă aceasta.
c) 8 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."
Instanţa, obligată fiind să ţină de cont de Decizia Curţii Constituţionale, reţine că legalitatea hotărârii recurate urmează a se aprecia prin raportare la dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, întrucât, potrivit celor anterior arătate, dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, la care se face referire în recurs, şi-au încetat efectele juridice la data de 31 iulie 2009.
Astfel, Înalta Curte reţine că este legală hotărârea Plenului C.S.M. prin care s-a constatat că la data concursului recurentul, care avea o vechime de 3 ani, 1 luni şi 23 de zile, nu îndeplinea condiţia de 5 ani vechime, prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, pentru a participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie din 5 octombrie 2008.
În condiţiile în care prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 în considerarea cărora recurentul şi-a construit întreaga argumentaţie din recurs şi-au încetat aplicabilitatea, ca efect al Deciziei Curţii Constituţional nr. 785/2009, fiind astfel înlăturată orice discriminare, rezultă că la calcularea vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se are în vedere numai vechimea în funcţia de judecător sau procuror, fără a mai fi posibilă luarea în considerare a perioadei în care judecătorul sau procurorul a îndeplinit anterior alte funcţii de specialitate juridică.
Or, în aceste condiţii hotărârea adoptată de Plenul C.S.M. este legală în raport cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, rămase în vigoare după Decizia Curţii Constituţionale, având în vedere vechimea pe care recurentul o avea în funcţia de judecător la data concursului din 5 octombrie 2008.
Criticile din recurs referitoare la nerespectarea de către intimat a dispoziţiilor procedurale referitoare la desfăşurarea şedinţei Plenului C.S.M. în care a fost adoptată hotărârea atacată nu pot fi primite.
Este adevărat că art. 9 din Legea nr. 304/2004 dispune în sensul că „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă de judecată pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de judecători şi procurori împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepţia celor date în materie disciplinară".
Însă, Plenul C.S.M., prin hotărârea recurată, a soluţionat contestaţia formulată de recurent împotriva Hotărârii nr. 308 din 18 septembrie 2008 a Secţiei pentru judecători a C.S.M., în temeiul dispoziţiilor art. 15 alin. (6) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006 în cadrul procedurilor de organizare şi desfăşurare a concursului respectiv, deci în cadrul unei proceduri de recurs administrativ, astfel că nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor procedurale invocate de recurent aplicabile procedurilor desfăşurate în faţa unei instanţe de judecată.
Independent de aspectele arătate, Înalta Curte reţine că nu pot fi primite susţinerile recurentului referitoare la aplicarea în dreptul intern a prevederilor din tratatele internaţionale la care România este parte referitoare la condiţiile de numire a judecătorilor instanţelor internaţionale, întrucât îndeplinirea condiţiilor de promovare în funcţia de judecător naţional nu poate fi analizată prin prisma prevederilor şi condiţiilor convenite de state în privinţa numirii judecătorilor instanţelor internaţionale.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
În raport de dezlegarea dată cererii de recurs, faţă de dispoziţiile art. 49 şi art. 55 C. proc. civ., vor fi respinse, ca nefondate, cererile de intervenţie formulate de N.C., A.I., C.J., S.D. şi S.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P.I. împotriva Hotărârii nr.946 din 25 septembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Respinge cererile de intervenţie formulate de N.C., A.I., C.J., S.D. şi S.C., ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1901/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1916/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
