ICCJ. Decizia nr. 1926/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1926/2010
Dosar nr. 40/2/200.
Şedinţa publică din 16 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2528 din 11 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC C.I. SRL, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R., prin care solicita obligarea pârâtei la plata suinei de 7.189.482,65 lei cu titlu de preţ al lucrărilor de dezinfecţie efectuate în perioada 24 mai 2006 - 22 iunie 2006 şi a sumei de 1.131.421,86 lei, reprezentând actualizarea suinei datorate conform dobânzii de referinţă comunicate de BNR pentru perioada 01 iunie 2006-30 mai 2008.
De asemenea, prin încheierea din data de 07 mai 2009, instanţa de fond a respins probele cu expertiză tehnică auto şi expertiză sanitar-veterinară, solicitate de pârâtă, apreciind că nu sunt concludente şi utile soluţionării cauzei, în condiţiile în care sarcina probei revine reclamantei, potrivit art. 1169 C. civ., iar aceasta s-a opus administrării probei cu expertiză tehnică, susţinând că atât existenţa, cât şi cuantumul creanţei rezultă din Minuta încheiată la data de 31 octombrie 2007, semnată de ambele părţi.
Cu privire la soluţia pronunţată, instanţa de fond a reţinut următoarele: Reclamanta SC C.I. SRL a fost selectată, potrivit OUG nr. 60/2001, pentru a efectua servicii de dezinfecţie a mijloacelor de transport rutier pentru combaterea gripei aviare în perioada 24 mai 2006 - 22 iunie 2006.
Prin Adresa nr. Dl/325 din 18 mai 2006, emisă de C.N.A.D.N.R. SA, reclamantei i s-a transmis „caietul de sarcini" şi s-a solicitat prezentarea, în regim de urgenţă, a ofertei tehnice şi financiare.
Reclamanta a transmis oferta de preţ nr. 1375 din 20 mai 2006, înregistrată la C.N.A.D.N.R. sub nr. 93/1568 din 22 mai 2006.
La dosarul cauzei, reclamanta nu a depus oferta de preţ invocată, însă existenţa acesteia rezultă din Adresa nr. 101 A din 23 mai 2006 emisă de C.N.A.D.N.R. SA (f. 25 - dosar T.B.). Prin această adresă, C.N.A.D.N.R. SA i-a solicitat reclamantei că în termen de 4 ore să instituie punte de dezinfecţie totală a mijloacelor de transport rutier şi să efectueze operaţiunile de dezinfecţie în localitate şi la poziţiile kilometrice de pe drumurile naţionale expres menţionate.
Referitor la prestarea serviciului de dezinfecţie, reclamantei i s-a solicitat respectarea caietului de sarcini şi folosirea substanţelor de dezinfecţie autorizate pentru combaterea virusului gripei aviare.
Conform dispoziţiilor înscrise la lit. I) din caietul de sarcini - verificări privind contabilizarea numărului de mijloace de transport rutier din evidenţele prestatorul, care figurează a fi dezinfectate, atât prestatorul, cât şi achizitorul trebuie să ţină o evidenţă proprie a numărului mijloacelor de transport, pe categorii, dezinfectate într-o lună, într-un anumit punct de dezinfecţie, iar în urma confruntării evidenţelor se întocmeşte proces-verbal recepţie a lucrărilor care va fi semnat de ambele părţi.
La dosarul cauzei (f. 42 - 57 dosar Tribunalul Bucureşti) s-au depus procesele-verbale încheiate şi semnate de ambele părţi, în care s-a menţionat numărul mijloacelor de transport dezinfectate, pe categorii, pe fiecare punct de dezinfecţie, în urma confruntării formularelor de înregistrare.
Reţine instanţa de fond că aceste procese-verbale, precum şi corespondenţa dintre părţi privitoare la adoptarea măsurilor necesare pentru eficienţa activităţii de dezinfecţie fac dovada prestării serviciilor de dezinfecţie de către reclamantă începând cu data de 24 mai 2006 şi până la data de 22 iunie 2006, când prin Adresa nr. 1718 din 21 iunie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. SA i s-a solicitat, în baza Actului nr. 2431/ASP din 21 iunie 2006 emis de Agenţia de Sănătate Publică a M.T.C.T., încetarea activităţii de dezinfecţie.
Referitor la decontarea prestaţiilor, în Caietul de sarcini - lit. J) s-a prevăzut că se efectuează pe baza următoarelor documente: procesul-verbal de recepţie, însuşit de reprezentanţii ambelor părţi, borderoul de calcul întocmit pe baza datelor din procesul-verbal de recepţie şi factura lunară, care va fi însoţită de procesul-verbal de recepţie şi borderoul de calcul.
Pentru plata contravalorii serviciilor prestate, reclamanta a întocmit situaţiile de plată nr. 1469 din 31 mai 2006 şi nr. 1785 din 27 iunie 2006 (f. 40 şi 41) din care rezultă o valoare totală de 7.189.482,65 lei (fără TVA).
Aceste situaţii de plată nu au fost însuşite de reprezentanţii pârâtei, iar facturile nr. 00186151 din 31 mai 2006 şi nr. 05036863 din 27 iunie 2006 emise de reclamantă şi înregistrate la C.N.A.D.N.R. SA, sub nr. 92/20.316 din 28 iunie 2006 şi nr. 92/20.317 din 28 iunie 2006, i-au fost returnate, în vederea anulării, pe motiv că sumele înscrise în acestea ca reprezentând contravaloarea serviciilor de dezinfecţie efectuate în perioada 24.05-22 iunie 2006 nu au la bază tarife negociate între SC C.I. SRL şi C.N.A.D.N.R. SA.
Această împrejurare, reţine instanţa de fond, rezultă din Adresa nr. 93/10293 din 03 iulie 2006 emisă de C.N.A.D.N.R. SA (f. 30 dosar C.A.B.).
în vederea soluţionării litigiului, părţile au fost convocate la data de 31 octombrie 2007, iar în cadrul acestei şedinţe de conciliere, reprezentantul reclamantei SC C.I. SRL a precizat că valoarea totală de facturat este de 7.189.482,65 lei fără TVA, că acordă un discount de 458.257,2 lei, rezultând astfel de achitat suma de 6.731.225,45 lei şi că tarifele pe baza cărora au fost calculate obligaţiile de plată menţionate reprezintă tarife minime acceptabile.
Poziţia exprimată de reprezentanţii C.N.A.D.N.R. SA a fost în sensul că „Comisia numită prin Decizia Directorului General nr. 732 din 31 octombrie 2007 ia act de oferte şi va întocmi un raport care va fi înaintat spre aprobare Directorului general şi Consiliului de Administrare al C.N.A.D.N.R. SA".
Punctele de vedere ale părţilor au fost consemnate în Minuta nr. 1 din 31 octombrie 2007, semnată de ambele părţi (f.10-11 dosar T.B.).
Se arată în considerentele sentinţei atacate că, din cuprinsul acestui înscris nu rezultă acceptarea la plată de către reprezentanţii C.N.A.D.N.R. a sumei de 7.189.482,65 lei fără TVA, calculată de reclamantă în vederea încasării contravalorii serviciilor de dezinfecţie, prin situaţiile de plată nr. 1785 din 27 iunie 2006 şi nr. 1469 din 31 mai 2006 şi nici existenţa unui acord al părţilor cu privire la tarifele pe baza cărora se stabileşte contravaloarea serviciilor prestate.
De asemenea, reţine instanţa de fond, nici din corespondenţa purtată între părţi, ulterior încheierii minutei nr. 1 din 31 octombrie 2007, nu rezultă existenţa unor tarife negociate şi acceptate de părţi şi nici acceptarea la plată a sumei solicitate de reclamantă.
Potrivit caietului de sarcini, decontarea prestaţiilor se face pe baza facturii lunare însoţită de procesul-verbal de recepţie şi borderoul de calcul întocmit în baza datelor din procesul-verbal de recepţie.
Ulterior returnării facturilor nr. 00186151 din 31 mai 2006 şi nr. 05036863 din 27 iunie 2006, urmare a refuzului de plată exprimat de pârâtă, pe motivul inexistenţei unor tarife negociate de părţi, reclamanta nu a mai emis alte facturi pentru încasarea contravalorii serviciilor prestate.
Apreciază prima instanţă că, în condiţiile inexistenţei unor tarife negociate de părţi şi a unor facturi acceptate la plată de către beneficiar, nu poate fi stabilită întinderea prejudiciului suferit de reclamantă şi verificarea evaluării făcută de aceasta la suma de 7.189.482,65 lei fără TVA, caracterul cert al prejudiciului presupunând ca acesta să fie sigur, nu numai în privinţa existenţei, ci şi a posibilităţii de evaluare.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, posibilitatea de evaluare a prejudiciului nu există în cauză, întrucât reclamanta nu a depus oferta de preţ nr. 1375 din 20 mai 2006, a cărei existenţă a fost confirmată de C.N.A.D.N.R., pentru a se stabili care au fost tarifele propuse de aceasta şi a se proceda la o comparaţie cu cele prezentate în situaţiile de plată întocmite, iar susţinerile pârâtei au fost în sensul inexistenţei unor tarife negociate şi acceptate de părţi.
Cu privire la invocarea de către reclamantă a Minutei nr. 1 din 31 octombrie 2007, în dovedirea susţinerilor privitoare la faptul că suma de plată a fost calculată şi recunoscută de pârâtă, instanţa de fond reţine că din cuprinsul acestui înscris şi din corespondenţa ulterioară dintre părţi nu rezultă nicidecum acceptarea la plată a sumei de 7.189.482,65 lei fără TVA de către reprezentanţii C.N.A.D.N.R. SA.
Sub acest aspect, se arată în considerentele sentinţei recurate, se impune a fi subliniat faptul că reclamantei îi revine sarcina probei, potrivit art. 1169 C. civ., iar la solicitarea instanţei aceasta a precizat că nu solicită administrarea altor probatorii în afară de proba cu înscrisuri şi că toate înscrisurile au fost depuse la dosarul cauzei.
împotriva sentinţei nr. 2528 din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, care a solicitat în principal admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, spre a se pronunţa pe fondul pricinii.
A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 2 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a reţinut că hotărârea recurată „s-a dat de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii", respectiv încălcarea principiului continuităţii, care impune ca hotărârea să fie pronunţată de judecătorul înaintea căruia au avut loc dezbaterile în fond.
Prin motivele de recurs, recurenta critică hotărârea pentru încălcarea prevederilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., când instanţa, interpretând actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv pentru interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii.
Arată astfel, că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că pârâta ar fi depus înscrisuri în apărare şi că SC C.I. SRL nu a depus oferta de preţ, deşi la dosar exista, oferta de preţ nr. 1375 din 20 mai 2006 înregistrată la C.N.A.D.N.R. cu nr. 22/15687 şi oferta de preţ nr. 101 A din 23 mai 2006 emisă de C.N.A.D.N.R. SA.
Apreciază recurenta că lucrările de dezinfecţie au fost efectuate de SC C.I. SRL la cererea expresă a C.N.A.D.N.R. SA în baza cererii de ofertă, caietul de sarcini şi a acceptării ofertei.
A mai susţinut că instanţa de fond a respins acţiunea reţinând faptul că nu au existat tarife negociate deşi s-a făcut această dovadă prin procesele verbale de recepţie semnate de reprezentanţii ambelor părţi; borderoul de calcul întocmit pe baza acestor date din procesele verbale de recepţie; factura cu evaluarea totală a prestaţiilor.
Prin concluziile scrise depuse la dosar recurenta lasă la aprecierea instanţei verificările privind primul motiv de recurs. Aceste critici sunt şi nefondate în condiţiile în care indicarea numelui altui judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea în fond a pricinii constituie numai o eroare de tehnoredactare, iar recurenta-reclamantă, în temeiul art. 281 alin. (1) C. proc. civ., avea posibilitatea formulării unei cereri de îndreptare de eroare materială.
Intimata-pârâtă C.N.A.D.N.R. SA a formulat întâmpinare prin care răspunzând la cele două motive de recurs a solicitat respingerea recursului şi menţinerea, ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 2528 din 11 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 49/2/2009.
Cu privire la primul motiv de recurs se arată că indicarea numelui judecătorului în partea introductivă a sentinţei recurate, constituie o eroare de tehnoredactare, iar în privinţa actului juridic dedus judecăţii reclamanta nu a făcut dovada pretenţiilor sale.
Referitor la procesele verbale de recepţie a lucrărilor de dezinfecţie, invocate de recurentă, arată intimata că aceste procese verbale nu au fost semnate de către reprezentantul legal al C.N.A.D.N.R. SA, ci de către prepuşii acesteia care nu aveau mandate în acest sens, semnăturile lor neputând angaja în mod valabil compania.
Examinând sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect pe baza probelor administrate faptul că între părţi s-a încheiat un contract administrativ de achiziţii publice în formă simplificată, comandă urmată de executare, pentru prestarea serviciilor publice în recursul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Reclamanta a fost selectată potrivit OUG nr. 60/2001, pentru a efectua servicii de dezinfecţie a mijloacelor de transport rutier pentru combaterea gripei aviare în perioada 24 mai 2006 – 22 iunie 2006.
Începerea activităţii a fost precedată de cererea de ofertă de preţ, caietul de sarcini, oferta de preţ a reclamantei, comanda C.N.A.D.N.R. SA de începere a activităţii, procesele verbale de amplasare a punctelor de dezinfecţie.
Într-adevăr, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a depus oferta de preţ, însă acest aspect nu a fost de natură să o vatăme în condiţiile în care s-a constatat că existenţa acesteia rezultă şi din alte acte depuse la dosar.
Reclamanta-recurentă a făcut dovada că a depus oferta de preţ nr. 1375 din 20 mai 2006 şi respectiv nr.101 A din 23 mai 2006.
Continuându-şi raţionamentul prima instanţă reţine că reclamanta a făcut dovada prestării serviciilor de dezinfecţii cu procesele-verbale încheiate şi semnate de ambele părţi, începând cu data de 24 mai 2006 şi până la data de 22 iunie 2006 când intimata C.N.A.D.N.R. SA a solicitat încetarea activităţii de dezinfecţie.
Înalta Curte constată că intimata-pârâtă contestă întinderea pretenţiilor reclamantei sens în care la prima instanţă a şi solicitat probele cu expertiză tehnică auto şi expertiză sanitar-veterinară.
Astfel deşi recurenta-reclamantă a făcut dovada prestării serviciilor de dezinsecţie, în cauză nu a avut loc decontarea prestaţiilor iar acţiunea a fost respinsă cu motivarea că nu există posibilitatea de evaluare a prejudiciului, aceasta în condiţiile în care sarcina probei i-ar fi revenit conform art. 1169 C. civ.
Or, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, în baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest sens, aceleaşi prevederi legale acordă judecătorilor puterea de a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesar, chiar dacă părţile s-ar împotrivi.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, hotărând în baza unui probatoriu incomplet, fără a stabili în mod neechivoc adevărul în cauză, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că sunt întemeiate criticile formulate de reclamantă în ceea ce priveşte fondul litigiului şi se impune casarea hotărârii, întrucât în cauză s-a făcut dovada prestării serviciilor la solicitarea intimatei, în litigiu fiind de fapt valoarea acestor prestaţii care trebuie dovedite printr-o expertiză tehnică care să aibă în vedere înscrisurile provenind de la părţi privind existenţa tarifelor negociate de părţi, situaţiile de plată, oferta de preţ, situaţiile de plată, procesele verbal de recepţie, facturile de plată ş.a.
Pentru aceste considerente, văzând că sunt motive de casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., pentru completarea probatoriului administrat şi pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va proceda la administrarea probei cu expertiza tehnică conform art. 129, art. 169 şi art. 201 C. proc. civ., pentru stabilirea valorii prestaţiilor efectuate de către reclamantă prin solicitarea părerii unor specialişti în domeniu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.I. SRL împotriva sentinţei nr. 2528 din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1925/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1927/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
