ICCJ. Decizia nr. 1984/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1984/2010
Dosar nr. 507/42/2009
Şedinţa publică de la 20 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Investită cu soluţionarea cauzei prin sentinţa nr. 257 din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Prahova, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 163 din 7 octombrie 2009, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC E. SA, în contradictoriu cu pârâtul M.E.F. - A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova, având ca obiect anularea Deciziei nr. 65 din 6 august 2008, admiterea contestaţiei din 7 iulie 2008, anularea constatărilor din raportul de inspecţie fiscală şi anularea Deciziei de impunere nr. 321 din 30 mai 2008 privind obligaţiile fiscale suplimentare la plată stabilite de Inspecţia Fiscală pentru suma de 571.703 lei.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, faptul că prin Decizia nr. 321/4355 din 30 mai 2008, s-a stabilit în sarcina reclamantei o diferenţă suplimentară de plată în sumă de 371.671 lei, precum şi accesorii aferente de plată (majorări de întârziere) în sumă de 201.027 lei.
Instanţa a constatat că dreptul de deducere pentru T.V.A. deductibilă pentru suma de 371.671 lei nu a fost acordat, întrucât nu erau îndeplinite condiţiile art. 128 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., şi art. 3 din Legea nr. 345/2002, în ceea ce priveşte livrarea de bunuri, în sensul că între părţile la contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate din 31 martie 2003, invocat de reclamantă ca temei al deducerii de T.V.A., nu a intervenit un transfer de proprietate, vânzătoarea nefiind proprietara investiţiei, fiind doar parte în contractul de asociere, (aşa cum rezultă din actul adiţional la contractul de asociere din 2000) astfel încât în mod corect organele fiscale au reţinut că faptul generator al dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, nu a avut loc.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC E. SA.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului de faţă, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 304¹ C. proc. civ., mai înainte de a analiza motivele formulate, a constatat că cererea nu a fost timbrată, deşi recurenta a fost citată cu menţiunea achitării taxei datorate.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1), teza a II-a din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 19,5 lei şi cu 0,15 lei timbru judiciar conform prevederilor OG nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.
Având în vedere faptul că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia ce-i revenea, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 şi, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de SC E. SA împotriva sentinţei civile nr. 163 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1978/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1992/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
