ICCJ. Decizia nr. 1947/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1947/2010
Dosar nr. 993/59/2009
Ședinţa publică de la 16 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 353 din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii D.V., S.M., C.A.L., G.M., C.A., M.V., F.C., H.M., C.I., T.M., O.N., I.I., D.I., M.D., V.C., S.D., A.A., S.C., M.F., S.G., P.D., M.A., T.M., T.F., S.A., I.F., C.S., F.A., B.R., Z.M.M., D.C., D.A., C.I., M.M., M.M., I.M., T.L., I.C., M.I., H.L., B.D., M.M., M.S.I., P.D., F.N.A., R.I. şi M.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anulând adresa din 3 iulie 2009 emis de conducătorul autorităţii pârâte. De asemenea, a fost declinată în favoarea Tribunalului Arad, ca instanţă de litigii de muncă, competenţa de soluţionare a cererii formulate de aceiaşi reclamanţi, în contradictoriu cu M.F.P. şi conducătorul acestei autorităţi.
În ceea ce priveşte soluţia pronunţată pe fondul cauzei, de anulare a actului administrativ contestat, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că acesta încalcă dispoziţiile art. 156 şi 164 C. muncii, potrivit cărora drepturile salariale trebuie plătite cu prioritate faţă de alte obligaţii băneşti iar cuantumul lor nu poate fi afectat de aceste din urmă obligaţii băneşti, decât în condiţiile legii, care, în speţă, nu sunt întrunite.
Împotriva acestei sentinţe, cu privire la soluţia pronunţată pe fondul cauzei, în termenul legal, a declarat recurs pârâtul.
Recursul este nemotivat.
Astfel, prin cererea de recurs, recurentul invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, în sensul că instanţa de judecată a apreciat greşit ca fiind îndeplinite condiţiile pentru suspendarea actului administrativ, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la existenţa cazului justificat şi a pagubei iminente.
Or, prin sentinţa recurată, instanţa de judecată a soluţionat nu o cerere de suspendare a actului administrativ emis de conducătorul autorităţii recurente ci chiar fondul cauzei, dispunând anularea actului respectiv iar nu suspendarea acestuia.
Cum recurentul nu aduce, deci, nici o critică sentinţei atacate, prin prisma soluţiei pronunţate de instanţa de fond, având în vedere dispoziţiile art. 306 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi întrucât nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al aceluiaşi art. - apreciindu-se întemeiată excepţia nulităţii - urmează a se constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 353 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprile 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1921/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1950/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
