ICCJ. Decizia nr. 2094/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2094/2010
Dosar nr.103/2/2009
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul C.V. a chemat în judecată pârâta C.C.C.L.R.A. din cadrul M.J.L.C. contestând Decizia dată de această comisie în Dosarul nr. 188/2008.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că se încadrează în disp. OUG nr. 214/1999, invocând condamnarea tatălui său P.C., exmatricularea din şcoli a copiilor acestei familii, faptul că a luptat împotriva măsurilor administrative abuzive ale regimului comunist şi că a fost urmărit permanent de către organele de reprimare, cu planuri de măsuri de exterminare.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii arătând că cererea a fost depusă la comisie la data de 4 august 2008, după termenul limită prevăzut de lege care era 27 noiembrie 2006.
Prin Sentinţa civilă nr. 2312 din 2 iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 1963 din data de 21 august 2008 pronunţată în Dosarul nr. 188/2008, cererea reclamantului a fost respinsă ca tardiv introdusă faţă de disp. art. 2 din Legea nr. 173/2006 care a modificat şi completat OUG nr. 214/1999.
Deoarece Legea nr. 173/2006 a fost publicată în M. Of. nr. 438/22.05.2006, cererea trebuia depusă cel mai târziu la data de 27 noiembrie 2006.
Instanţa de fond a mai reţinut că reclamantul a formulat cerere la 4 august 2008, după expirarea termenului prevăzut în mod expres în acest scop, astfel încât în mod legal cererea a fost respinsă ca tardiv formulată, ca o consecinţă a sancţiunii decăderii intervenită pentru nerespectarea termenului imperativ sus-menţionat.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul C.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că sentinţa recurată este nulă şi neavenită, iar comisia a făcut mai multe ilegalităţi printre care: fals, uz de fals şi fals intelectual.
Pentru aceste motive, recurentul solicită admiterea recursului şi pe cale de consecinţă să i se acorde calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 214/1999, se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă desfăşurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.
În conformitate cu art. 2 alin. (1) al ordonanţei, constituie infracţiuni săvârşite din motive politice, infracţiunile care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalităţii, terorii comuniste, precum şi abuzului de putere din partea celor care au deţinut puterea politică, b) susţinerea sau aplicarea principiilor democraţiei şi a pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii faţă de aceasta; d) acţiunea de împotrivire cu arma şi răsturnare prin forţă a regimului comunist; d) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, recunoaşterea şi respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale şi culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naţionalitate sau de origine etnică, de limbă, ori de religie, de apartenenţă sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Art. 3 din acelaşi act normativ arată că prin măsuri administrative abuzive se înţelege orice măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţi ori de alte organe ca urmare a săvârşirii unei fapte în scopurile menţionate la art. 2 alin. (1), în baza cărora s-a dispus: f) exmatricularea din şcoli, licee şi facultăţi; g) încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice şi dovedite cu acte scrise, administrative sau judecătoreşti de la acea dată.
Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G nr. 214/1999: "Cererea poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soţul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv, până cel târziu la 31 decembrie 2003".
De asemenea, conform art. 2 din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 214/1999, "Se acordă un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acestora, soţul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv pot depune cerere pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenta anticomunistă".
Legea nr. 173/2006 a fost publicată în M. Of. al României nr. 438/22.05.2006, astfel că cererea trebuia depusă până cel târziu la data de 27 noiembrie 2006.
În cauză, cererea formulată de reclamant a fost depusă la data de 04 august 2008, deci după termenul limită prevăzut de lege, astfel că instanţa de fond în mod corect a reţinut că Decizia comisiei prin care s-a respins cererea ca tardiv introdusă este legală.
Prin urmare, Înalta Curte a constatat că susţinerile şi criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.V. împotriva Sentinţei civile nr. 2312 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2095/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2090/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
