ICCJ. Decizia nr. 2099/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2099/2010
Dosar nr.5484/2/2009
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul R.G.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.P. şi alte drepturi de Asigurări Sociale suspendarea Ordinului nr. 674 din 21 mai 2009, prin care în mod abuziv şi discriminatoriu, i s-a redus indemnizaţia de conducere, de la 50% la 1% până la îndeplinirea procedurii prealabile şi până la formularea acţiunii privind anularea actului administrativ, obligarea pârâtei la acordarea aceleiaşi indemnizaţii de conducere care a fost acordată tuturor directorilor din C.N.P. şi alte drepturi de Asigurări Sociale şi obligarea pârâtei la plata sumei echivalente indemnizaţiei de conducere pe luna mai 2009, aşa cum a fost acordată şi celorlalţi directori, în cuantum de 40% aplicat la salariul de bază, plus dobânda legală.
Prin Sentinţa civilă nr. 3731 din 5 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamant şi a luat act de renunţarea la judecarea capetelor 2 şi 3 din acţiune.
Pentru a pronunţa această soluţia instanţa de fond a reţinut că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul R.G.D. a formulat declaraţie de recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs formulată iniţial la 25 noiembrie 2009 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii: "cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Este adevărat că recurentul, a depus la dosar motivele de recurs, însă la 21 aprilie 2010, cu mult peste termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Potrivit art. 301 C. proc. civ. "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică".
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, de către instanţă.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de R.G.D. împotriva Sentinţei civile nr. 3731 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2102/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2096/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
