ICCJ. Decizia nr. 2106/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2106/2010
Dosar nr.676/54/2009
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 270 din 3 iulie 2009, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC "A." SRL în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Dolj şi A.N.A.F., acţiune având ca obiect anularea Deciziei din 9 martie 2009 emisă de A.N.A.F., a deciziei de impunere fiscală pentru obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală şi a raportului de inspecţie fiscală, înregistrate în 3 decembrie 2008.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut că soluţia adoptată de autoritatea publică fiscală, în sensul suspendării procedurii administrative, este legală, întrucât sunt întrunite condiţiile impuse de art. 214 C. proCod Fiscal, ca urmare a faptului că, la data de 3 decembrie 2008, D.G.F.P. Dolj a înaintat procesul-verbal de control încheiat la 28 noiembrie 2008 către I.J.P. Dolj pentru efectuarea cercetărilor penale privind încălcarea Legii contabilităţii de către societatea reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În primul motiv de recurs, ce poate fi încadrat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susţine că motivarea hotărârii atacate este insuficientă şi se bazează doar pe susţinerile intimatelor, fără a ţine seama şi a analiza şi argumentele prezentate societate.
În plus, recurenta arată că prima instanţă nu a analizat materialul probator administrat în cauză.
În cel de-al doilea motiv de recurs, ce poate fi circumscris cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că prima instanţă a ignorat unele aspecte esenţiale pentru soluţionarea corectă a cauzei, cum ar fi faptul că nu există nicio dovadă a existenţei unei plângeri penale.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
1) Primul motiv de recurs este nefondat.
În raport de prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor.
Aşadar, se poate aprecia că textul legal anterior menţionat consacră principiul motivării hotărârilor, pentru a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar.
Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de recurs referitor la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Prin urmare, în dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată.
Art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu impune obligaţia de a se răspunde punctual la toate susţinerile şi afirmaţiile părţilor, textul făcând referire expresă numai la indicarea motivelor pentru care au fost respinse cererile acestora.
În consecinţă, instanţa are posibilitatea de a proceda la sintetizarea acestora, în raport de legătura lor logică, şi să le examineze grupat.
În speţa de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind expuse în mod corespunzător argumentele care au format convingerea primei instanţe cu privire la soluţia pronunţată. În plus, sentinţa atacată nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
2) Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat.
Astfel, prin Decizia de impunere din 3 decembrie 2008, D.G.F.P. Dolj a stabilit în sarcina de plată a recurentei suma de 1.462.238 RON, reprezentând.
- Impozit pe profit în sumă de 750.203 RON;
- majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 59.545 RON;
- TVA în sumă de 573.373 RON;
- majorări de întârziere aferente T.V.A. în sumă de 79.117 RON.
Prin Decizia nr. 75 din 9 martie 2009, A.N.A.F. - D.G.S.C. a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de recurentă împotriva deciziei de impunere anterior menţionate, în temeiul art. 214 C. proCod Fiscal
În considerentele acestei decizii administrative se reţine faptul că organele de inspecţie fiscală au constatat că în perioada supusă verificării (1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2006) recurenta nu a înregistrat în evidenţa contabilă factura din 21 noiembrie 2006 privind livrarea cantităţii de 95.160 Kg porumb către SC "S." SRL, în valoare de 32.773 RON, cu T.V.A. aferentă în sumă de 6.227 RON.
În lunile decembrie 2007 şi ianuarie 2008, în baza facturii fiscale din 14 decembrie 2007, recurenta a înregistrat de două ori în contul 624 "cheltuieli cu transportul de marfă şi de persoane" suma de 168.067 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de transport în perioada decembrie 2006 - septembrie 2007 şi a dedus de două ori T.V.A. în sumă de 63.866 RON. Totodată, a înregistrat pe cheltuieli sume de pe facturi în copie xerox.
De asemenea, recurenta nu a respectat prevederile legale şi nu a efectuat inventarierea soldurilor analitice din contul 401 "furnizori" şi contul 404 "furnizori pentru imobilizări", neavând niciun fel de punctaj sau de confirmare scrisă în format semnat şi parafat de furnizorii existenţi în sold la data de 30 septembrie 2008. De asemenea, respectivii furnizori nu îşi desfăşoară activitatea la sediul declarat pentru unul din aceşti furnizori, respectiv SC "C." SRL, fiind întocmită sesizare penală.
Prin adresa din 3 decembrie 2008, D.G.F.P. Dolj a înaintat procesul-verbal de control încheiat la data de 28 noiembrie 2008, având aceleaşi constatări cu cele din raportul de inspecţie fiscală din 3 decembrie 2008, I.J.P. Dolj.
Conform art. 214 alin. (1) C. proCod Fiscal, organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrăurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă; b) soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
În raport de cele reţinute în considerentele deciziei contestate, Înalta Curte apreciază, în acord cu concluzia primei instanţe, că este corectă soluţia adoptată de autoritatea intimată de suspendare a soluţionării contestaţiei administrative şi de sesizare a I.J.P. Dolj.
Într-adevăr, între stabilirea obligaţiilor fiscale, constatate prin raportul de inspecţie fiscală din 3 decembrie 2008, în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere din 3 decembrie 2008, şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor există o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea recursului administrativ.
Mai precis, această interdependenţă constă în faptul că în speţă se pune problema realităţii unor operaţiuni desfăşurate de recurentă prin înregistrarea unor facturi pentru care furnizorii nu au putut fi identificaţi sau a unor facturi în copie xerox.
Aşadar, în mod corect autoritatea fiscală a apreciat că nu se poate pronunţa pe fondul recursului administrativ înainte de finalizarea cercetărilor penale.
Prin urmare, pentru considerentele anterior expuse, apreciind că nu sunt întemeiate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC "A." SRL Băileşti împotriva Sentinţei civile nr. 270 din 3 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2178/2010. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 2105/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
