ICCJ. Decizia nr. 2105/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2105/2010
Dosar nr.1066/44/2009
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul D.C. a chemat în judecată pe pârâţii M.M.F.P.S. şi A.N.P.H., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze Decizia din 16 aprilie 2009, să fie obligaţi pârâţii să-i acorde gradul de handicap accentuat.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la stabilirea gradului de handicap nu s-au avut în vedere afecţiunile grave pe care le are, raportat şi la vârsta sa de 79 ani.
Prin Sentinţa nr. 173 din 25 august 2009, Curtea de Apel Galaţi a respins acţiunea formulată de reclamantul D.C. împotriva pârâţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului a reţinut că în cauză nu s-au administrat probe care să demonstreze existenţa unui alt grad de handicap decât cel stabilit de C.S.E.P.H.A.
De asemenea, s-a arătat că deşi reclamantul suferă de mai multe boli, totuşi nu se încadrează în gradul de handicap accentuat, aşa cum sunt reglementate acestea în normele legale.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, care a susţinut că are multiple afecţiuni, vederea afectată total la ochiul drept, la cel stâng în proporţie de 50%, picior stâng atrofiat, toate dobândite în perioada Revoluţiei din decembrie 1989.
Au fost depuse acte medicale.
Examinând motivele de recurs, situaţia de fapt existentă în cauză, dovedită cu acte medicale, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Reclamantul este o persoană în vârstă, care prezintă mai multe afecţiuni.
Înalta Curte, precizează că bolile handicapante sunt stabilite prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.Ş. şi nr. 1192/2007 al M.S.P.
În considerarea acestui act normativ comisiile de evaluare l-au încadrat pe reclamant în gradul de handicap uşor, pentru afecţiunile vizuale.
Celelalte boli nefiind incluse în categoria bolilor handicapante reglementate în Ordinul nr. 762/2007 nu au fost luate în considerare la stabilirea gradului de handicap.
Din Ordinul nr. 762/2007 rezultă că încadrarea într-un grad de handicap se stabileşte în raport de afectarea parametrilor funcţionali specifici, respectiv acuitate vizuală, cu corecţia cea mai bună, la ochiul cel mai bun.
Reclamantul-recurent are într-adevăr vederea pierdută la ochiul drept, dar la ochiul stâng vederea era de 1/2 sau 2/3, ceea ce conduce la încadrarea în grad uşor de handicap.
Pentru gradul de handicap accentuat era necesar ca la ochiul cu vederea cea mai bună, vederea să fie de 1/12 - 1/25.
Auzul slab nu se încadrează în bolile handicapante decât dacă hipoacuzia sau surditatea sunt congenitale sau dobândite fie în copilărie, fie în adolescenţă.
Aceeaşi este situaţia şi în cazul atrofiei, a afectării mobilităţii articulaţiilor şi oaselor, boli care trebuie să fie dobândite de la naştere sau cu debut în copilărie sau adolescenţă.
În aceste condiţii, în raport de afecţiunile reclamantului şi prevederile legale privind stabilirea gradului de handicap, certificatul de încadrare în grad de handicap este legal, după cum şi Decizia nr. 4067/2009.
Înalta Curte mai precizează că persoanele cărora li s-a acordat un grad de handicap beneficiază de drepturile şi accesibilităţile prevăzute în Legea nr. 448/2006, toate persoanele şi autorităţile fiind obligate la respectarea acestuia.
De asemenea, menţionăm că încadrarea în grad de handicap nu constituie o măsură de protecţie socială, pentru persoanele vârstnice sau aflate într-o altă stare de nevoie, existând alte remedii legislative.
Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat, sentinţa fiind legală şi temeinică, prin prisma prezentei motivări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.C., împotriva Sentinţei civile nr. 173 din 25 august 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2106/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2102/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
