ICCJ. Decizia nr. 2124/2010. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2124/2010
Dosar nr.6775/95/2008
Şedinţa publică din 27 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 200 din 28 mai 2009, a respins excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la 26 martie 2008, invocată de reclamantul OGC. şi totodată, pe fond, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta SC "C.E.R." SA, având ca obiect anularea parţială a aceluiaşi certificat de atestare a dreptului de proprietate (emis la data de 26 martie 2008, în beneficiul pârâtei).
În dosarul înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare de la Tribunalul Gorj, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a certificatului contestat, pârâta SC "C.E.R." SA a formulat cerere de suspendarea judecării pricinii, în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea cauzei având ca obiect anularea titlului de proprietate al reclamantului şi a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, iar M.E.F. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, reprezentat prin această autoritate.
Examinând cererile şi excepţiile invocate, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a Statului Român cu motivarea că acesta nu a fost citat în cauză ca subiect de drept ci doar M.E.F., în calitate de emitent al actului administrativ contestat.
A respins de asemenea excepţia de nelegalitate invocată de reclamant, reţinând că cel ce invocă o astfel de excepţie are obligaţia de a arăta, pe de o parte, motivele de nelegalitate ale actului, pe care le consideră susceptibile să influenţeze soluţionarea fondului şi, pe de altă parte, să arate actul normativ încălcat la emiterea actului atacat, aspecte pe care reclamantul nu le-a relevat în cauză.
Totodată, prima instanţă a reţinut că, prin introducerea acţiunii fără ca, în prealabil, să se formuleze, de către reclamant, plângere administrativă, au fost nesocotite dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede obligativitatea acestui demers, împrejurare ce impune respingerea acţiunii, ca inadmisibilă.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-reclaman.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamant, solicitând în principal casarea sentinţei recurate şi trimiterea spre rejudecare a cauzei aceleiaşi instanţe.
În esenţă, prin motivele de recurs formulate recurentul-reclamant a susţinut că în mod eronat prima instanţă i-a respins acţiunea, fără a ţine seama de corespondenţa purtată cu SC "C.E.R." SA, ceea ce constituie, în opinia sa, dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
S-a mai arătat că probele dosarului demonstrează şi nulitatea absolută a certificatului de proprietate contestat, însă acestea nu au fost suficient examinate şi nici valorificate de prima instanţă.
În fine, recurentul-reclamant, reluând parţial susţinerile prezentate în faţa instanţei de fond a enumerat şi prin motivele de recurs elementele de fapt şi de drept ce atestă, în opinia sa nelegalitatea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat la 26 martie 2008, indicând totodată că plângerea prealabilă este în curs de soluţionare întrucât SC "C.E.R." SA nu a răspuns nici până în prezent corespondenţei transmise.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentului-reclamant ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate şi raportat la prevederile legale incidente, dar şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv care să impună fie casarea, fie modificarea hotărârii atacate, nu considerarea celor în continuare arătate.
Prin acţiunea în contencios administrativ cu soluţionarea căreia a fost învestită instanţa de fond, recurentul-reclamant OGC. a solicitat anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de M.E.F. la 26 martie 2008 în favoarea SC "C.E.R." SA, numai pentru suprafaţa de teren cu vegetaţie forestieră ce se suprapune cu terenul pentru care i-a fost eliberat reclamantului titlul de proprietate din 8 noiembrie 2007.
Înalta Curte reţine că nu sunt fondate şi ca atare nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant vizând modalitatea în care prima instanţă a soluţionat acţiunea de fond, reţinând inadmisibilitatea acesteia pentru lipsa efectuării procedurii prealabile.
Art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată, stabileşte ca regulă obligativitatea procedurii administrative prealabile, statuând şi asupra termenelor în care aceasta trebuie îndeplinită, în funcţie de tipul actului administrativ în discuţie.
În mod constant, Înalta Curte, în jurisprudenţa sa a statuat că procedura administrativă prealabilă, reprezintă o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acţiunii, conform art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
În cauză, în sensul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul-recurent, în calitate de persoană pretins vătămată printr-un act administrativ individual, adresat altui subiect de drept, respectiv SC "C.E.R." SA, trebuia să solicite autorităţii publice emitente, în speţă M.E.F., revocarea în tot sau în parte a actului, în termenele expres prevăzute.
Corespondenţa purtată numai cu beneficiarul actului a cărui anulare parţială s-a solicitat, invocată de recurent, ca unică dovadă a îndeplinirii procedurii prealabile, nu poate, în mod evident, echivala din punct de vedere juridic cu parcurgerea acestei procedurii administrative obligatorii astfel cum este ea reglementată prin textul de lege sus-arătat, astfel că instanţa de fond, în mod corect a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Nefondate sunt şi celelalte critici vizând pretinsa nelegalitate a aceluiaşi act administrativ individual, fiind de asemenea inadmisibilă, în sensul art. 4 din Legea nr. 554/2004, republicată, invocarea şi pe cale de excepţie dar şi pe cale principală, în sensul solicitării de anulare parţială, a nelegalităţii aceluiaşi act administrativ.
Faţă de toate cele mai sus-arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge aşadar ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de OGC. împotriva Sentinţei civile nr. 200 din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2122/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2143/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
