ICCJ. Decizia nr. 2187/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2187/2010
Dosar nr.706/44/2009
Şedinţa publică din 28 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa civilă nr. 179 din 2 septembrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul I.S., în contradictoriu cu pârâţii M.A.I. şi C.N.P.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiune, reclamantul a solicitat obligarea celor două autorităţi la efectuarea tuturor formalităţilor necesare şi la acordarea gradului de ofiţer de poliţie conform funcţiei pe care o exercită şi pregătirii sale profesionale, precum şi obligarea pârâtului M.A.I. la plata sumei de 20.000 RON daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în anul 1994 a absolvit Şcoala de Subofiţeri de Poliţie "V.L." din Câmpina şi ulterior a desfăşurat activitate în calitate de subofiţer de poliţie la I.P.J. Galaţi.
Deşi în perioada 2002 - 2006 a urmat şi a absolvit cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii "D." din Galaţi, cu nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, reclamantul susţine că în mod greşit i-a fost refuzată de către pârât avansarea în grad şi acordarea gradului de ofiţer.
În drept, reclamantul a invocat atât prevederi din dreptul intern, cât şi dispoziţii ale convenţiilor internaţionale la ca România este parte, precum şi jurisprudenţa instanţelor internaţionale.
Curtea de apel a reţinut că, în raport cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este necesară interpretarea dispoziţiilor legale referitoare la posibilitatea numirii în funcţia de ofiţer de poliţie a absolvenţilor facultăţilor fără examen de promovare, aşa cum este şi cazul reclamantului, precum şi a modalităţii de recrutare a ofiţerilor de poliţie, în raport cu prevederile Legii nr. 360/2002.
A reţinut Curtea de apel că art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 360/2002 instituie regula potrivit căreia recrutarea ofiţerilor de poliţie se face din rândul din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale M.A.I., şi excepţia potrivit căreia recrutarea în corpul ofiţerilor se poate face şi din rândul agenţilor de poliţie, absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau de scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
Instituţiile de învăţământ superior ale M.A.I. despre care face vorbire art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 360/2002 sunt prevăzute expres în art. 10 alin. (2) din HG nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie "A.I.C.", şi anume: Facultatea de poliţie (înfiinţată prin reorganizarea Facultăţii de drept), Facultatea de Arhivistică şi Facultatea de Pompieri.
Agenţii de poliţie absolvenţi ai acestor instituţii de învăţământ superior pot deveni ofiţeri de poliţie, având dreptul de a participa la concursul organizat în acest scop în condiţiile legii.
În concluzie, Curtea de apel a reţinut că reclamantul a absolvit o facultate de drept care nu face parte din sistemul instituţiilor de învăţământ superior din cadrul Academiei de Poliţie la care face trimitere art. 9 din Statutul poliţistului, astfel încât nu este fundamentată solicitarea acestuia de a fi promovat în grad fără susţinerea examenului.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 179 din 2 septembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul I.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 8 şi art. 3041 C. proc. civ.
2.1 Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că hotărârea recurată a fost pronunţată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, întrucât instanţa de fond a transformat cererea introductivă de instanţă dintr-o acţiune având ca obiect recunoaşterea dreptului pretins într-o acţiune având ca obiect o obligaţie de a face.
2.2. Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii schimbând natura şi interesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât obiectul acţiunii priveşte recunoaşterea dreptului pretins, respectiv dreptul de a i se acorda gradul de ofiţer de poliţie, iar nu o obligaţie de a face. Totodată, recurentul-reclamant susţine că interpretarea dată de instanţă prevederilor art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 360/2002 nu poate fi primită în raport cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege care, pentru trecerea din categoria B în categoria A, nu prevede o altă condiţie în afară de aceea cu privire la studiile superioare.
Mai susţine recurentul-reclamant că trebuie să se facă distincţia între înscrierea poliţistului - agent de poliţie - într-una din categoriile A sau B prevăzute de art. 14 din Legea nr. 360/2002 şi promovarea sau avansarea poliţiştilor în grade profesionale, deoarece înscrierea în categoria profesională A sau B este condiţionată doar de nivelul studiilor, iar promovarea în grad profesional este condiţionată de participarea la un concurs şi câştigarea acestuia.
Recurentul-reclamant susţine că interpretarea dată de instanţa de fond contravine prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât instanţa nu a indicat cu suficientă claritate temeiurile de drept pe care şi-a fundamentat hotărârea, pentru a face posibilă exercitarea în mod eficient a dreptului la o cale de atac.
Totodată, recurentul-reclamant susţine că hotărârea primei instanţe nu a făcut nicio referire concretă la elementele de fapt care au fundamentat soluţia pronunţată, limitându-se să facă referire la dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 360/2002.
2.3. Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât instanţa nu a deliberat, în condiţiile art. 168 C. proc. civ., asupra probei cu înscrisuri constând în depunerea de către pârâtul M.A.I. a Statutului Corpului Naţional al Poliţiştilor, probă solicitată de reclamant înainte de încheierea cercetării judecătoreşti şi în temeiul art. 172 alin. (1) C. proc. civ., acest fapt rezultând din încheierea de dezbateri.
2.4. Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul susţine că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât în mod greşit instanţa a avut în vedere cererea reclamantului de promovare în grad fără susţinerea examenului, deşi, prin acţiune, în raport cu dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, a fost arătată şi a fost dovedită imposibilitatea scoaterii la concurs a postului pe care îl ocupă petentul în cadrul Corpului Naţional al Poliţiştilor, fiind vorba de o funcţie eligibilă în cadrul Congresului Naţional al organizaţiei profesionale C.N.P.
2.5. Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că hotărârea recurată este lipsită de temei legal şi este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 9 din Legea nr. 360/2002. Recurentul-reclamant reia argumentele expuse în faţa instanţei de fond referitoare la faptul că, ulterior absolvirii Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii "D." din Galaţi, prin promovarea examenului de licenţă în sesiunea iulie 2006, a fost validat în funcţia de membru al B.E.C. al organizaţiei profesionale C.N.P. în condiţiile art. 50 din HG nr. 1305 din 20 noiembrie 2002, funcţie care, conform statului de organizare al D.G.R.U. din cadrul M.A.I., poate fi "încadrată"/corespunzătoare funcţiei de ofiţer specialist principal, astfel că nu se află în situaţia de a solicita promovarea în grad fără susţinerea examenului.
În considerarea motivelor de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum aceasta a fost formulată, iar în considerarea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 4, 5, 7, 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., precum şi reglementările incidente cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în cele ce urmează.
Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect:
- obligarea pârâtului C.N.P. să efectueze toate actele şi activităţile administrative ce dau substanţă solicitării impuse de art. 50 alin. (4) lit. b) din HG nr. 1305/2002 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Corpului Naţional al Poliţiştilor, pe lângă structurile de specialitate din cadrul aparatului central al M.A.I. în scopul realizării efective a dreptului de a i se acorda gradul de ofiţer de poliţie şi pentru a fi trecut în corpul ofiţerilor de poliţie conform funcţiei pe care o exercită în concret, precum şi obligarea preşedintelui C.N.P. să emită o dispoziţie de numire pe funcţia corespunzătoare pregătirii profesionale - ofiţer de specialist principal - funcţie pe care o ocupă în cadrul C.N.P;
- obligarea pârâtului M.A.I. să fie obligat să efectueze toate actele şi activităţile administrative în scopul realizării efective a dreptului de a fi înscris în categoria A - Corpul ofiţerilor de poliţie, precum şi obligarea la acordarea gradului profesional de ofiţer de poliţie corespunzător vechimii în profesie de la momentul absolvirii studiilor superioare (iulie 2006) şi să emită o dispoziţie de numire pe funcţia corespunzătoare pregătirii profesionale - ofiţer specialist principal - funcţie pe care o ocupă în cadrul C.N.P.;
- obligarea pârâtului M.A.I. la plata de daune morale în cuantum de 20.000 RON pentru faptul că prin vădită rea-credinţă refuză să îi acorde gradul profesional conform studiilor absolvite.
3.1 Sub aspectul motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., Curtea reţine că nu pot fi primite criticile recurentului, întrucât instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la petitele din cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită privind obligarea pârâţilor să efectueze actele şi activităţile administrative în scopul acordării în beneficiul reclamantului a gradului profesional de ofiţer de poliţie corespunzător vechimii în profesie de la momentul absolvirii studiilor superioare.
Este neîntemeiată critica adusă sentinţei pronunţate de instanţa fondului în sensul că instanţa ar fi transformat acţiunea într-o cerere având ca obiect o obligaţie de a face, întrucât din întreaga expunere şi argumentaţie a Curţii de apel rezultă fără dubiu faptul că instanţa a analizat şi s-a pronunţat cu privire la dreptul reclamantului de a fi încadrat în categoria ofiţerilor de poliţie, ca urmare a absolvirii studiilor superioare.
Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că nu este specifică dreptului administrativ noţiunea de "obligaţie de a face" - ca îndatorire a debitorului de a realiza anumite fapte, acţiuni, lucrări sau servicii - care este specifică dreptului civil şi se regăseşte cu precădere în domeniul contractelor de drept civil şi cu prisosinţă în materia obligaţiilor de drept comun. Astfel fiind, se reţine că instanţa de fond nici expres şi nici implicit nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra obligaţiei de a face şi nu a pronunţat hotărârea cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.
De altfel, motivele invocate de recurent în susţinerea acestui motiv de recurs se circumscriu ipotezei reglementate de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., iar nu situaţiei prevăzute de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., astfel cum se susţine în cererea de recurs.
3.2. Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Curtea reţine că acesta este neîntemeiat pentru motivele expuse la pct. 2.1 în ceea ce priveşte critica referitoare la schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al cererii de chemare în judecată.
Sub acest aspect, se reţine că în mod corect instanţa de fond s-a pronunţat în raport cu obiectul acţiunii, analizând solicitarea reclamantului de obligare a pârâţilor să îi recunoască dreptul de a fi trecut în corpul ofiţerilor de poliţie ca urmare a absolvirii studiilor superioare.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului:
"Art. 14. - (1) Poliţiştii se încadrează în două categorii, definite în raport cu nivelul studiilor necesare, după cum urmează.
a) categoria A - Corpul ofiţerilor de poliţie - cuprinde ofiţeri de poliţie cu studii superioare.
b) categoria B - Corpul agenţilor de poliţie - cuprinde agenţi de poliţie cu studii liceale sau postliceale cu diplomă."
Curtea de apel a avut în vedere prevederile art. 9 din aceeaşi lege, conform cărora:
"Art. 9. - (1) Poliţiştii provin, de regulă, din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(2) Ofiţerii de poliţie pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor."
Curtea constată că, întemeiat, instanţa de fond a concluzionat că instituţiile de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sunt reprezentate de entităţile componente ale Academiei de Poliţie "A.I.C.", prevăzute de art. 10 alin. (2) din HG nr. 294/2007.
Totodată, Înalta Curte reţine că potrivit art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 - dispoziţii cu caracter tranzitoriu care reglementează şi situaţia poliţiştilor care la data intrării în vigoare a legii nu îndeplineau condiţia de studii superioare pentru echivalarea gradelor militare cu gradele profesionale:
"(7) Agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile prezentei legi".
În prezenţa acestor dispoziţii, rezultă fără echivoc faptul că recurentul-reclamant, ulterior absolvirii studiilor superioare, are deschisă calea participării la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile reglementate de Legea nr. 360/2002, astfel că este neîntemeiată solicitarea sa de recunoaştere a dreptului de trecere automată şi necondiţionată din categoria B - Corpul agenţilor de poliţie - care cuprinde agenţi de poliţie cu studii liceale sau postliceale cu diplomă (prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. b) din lege) în categoria A - Corpul ofiţerilor de poliţie - care cuprinde ofiţeri de poliţie cu studii superioare (prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. a) din lege).
De altfel, instanţa de recurs constată că în cuprinsul Legii nr. 360/2002 nu există nicio dispoziţie care să fundamenteze soluţia de obligare a pârâtului să dea curs solicitării reclamantului.
Astfel fiind, soluţia pronunţată Curtea de apel se vădeşte a fi legală şi temeinică, instanţa de recurs având în vedere şi jurisprudenţa sa anterioară în această materie (spre exemplu: Decizia nr. 1387 din 1 aprilie 2008, publicată în "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Jurisprudenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal pe anul 2008 - Semestrul 1I", Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008; Decizia nr. 4270 din 21 noiembrie 2008, publicată în "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Jurisprudenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal pe anul 2008 - Semestrul II", Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2010, p.233 - 238).
3.3. Criticile recurentului-reclamant invocate în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, întrucât din cuprinsul Încheierii de dezbateri din 25 august 2009, instanţa a pus în vedere părţilor să precizeze dacă mai au cereri de formulat şi a acordat cuvântul în fond, întrucât reprezentanţii părţilor prezente, printre care şi apărătorul ales al reclamantului I.S., nu au formulat alte cereri. Astfel fiind, este neîntemeiată susţinerea din recurs referitoare la faptul că instanţa de fond nu s-ar fi pronunţat prin încheierea respectivă asupra probei cu înscrisuri solicitată de reclamant, atâta timp cât acesta nu a formulat o asemenea cerere la termenul de judecată respectiv.
3.4. De asemenea, Înalta Curte reţine că este neîntemeiată critica formulată în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât se constată că instanţa de fond a realizat prezentarea necesară şi suficientă a argumentelor în fapt şi în drept care au fundamentat soluţia de respingere a acţiunii, în raport cu dispoziţiile invocate de reclamant şi cele incidente cauzei.
3.5. Înalta Curte constată că este neîntemeiat şi motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., soluţia instanţei de fond fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (2), ale art. 14 alin. (1) şi ale art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, în acord cu practica în materie a Jurisdicţiei Supreme, în sensul că promovarea de către agentul de poliţie a studiilor superioare la alte instituţii de învăţământ superior decât cele aparţinând M.A.I. nu le conferă dreptul de a promova automat şi necondiţionat, fără parcurgerea procedurii legale a concursului, din Corpul agenţilor de poliţie (categoria B) în Corpul ofiţerilor de poliţie (categoria A).
Înalta Curte reţine că nu poate fi primită susţinerea recurentului-reclamant referitoare la echivalenţa dintre funcţia de membru al B.E.C. al organizaţiei profesionale C.N.P., prevăzută de Regulamentul Corpului, aprobat prin HG nr. 1305/2002, şi funcţia de ofiţer de poliţie reglementată de Legea nr. 360/2002, iar prevederile art. 50 din Regulamentul respectiv nu susţin pretenţiile ce formează obiectul acţiunii1).
_____________
1) Potrivit art. 50 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului Naţional al Poliţiştilor, aprobat prin HG nr.1305/2002, astfel cum a fost modificat prin HG nr.1600/2003 şi HG nr.560/2006:
"Art. 50. - (1) Numărul posturilor, denumirea funcţiilor şi modul de salarizare a personalului care desfăşoară activităţi permanente în cadrul Corpului se stabilesc de Congresul naţional al Corpului, la propunerea Consiliului naţional al Corpului, cu acordul prealabil al ministrului administraţiei şi internelor.
(2) La depunerea de către membrii Corpului a candidaturilor pentru a fi aleşi şi ulterior încadraţi în structurile cu activitate permanentă prevăzute la alin. (1) se va urmări întrunirea condiţiilor privind studiile, stagiul în funcţii şi celelalte criterii necesare încadrării în funcţiile respective, stabilite pentru poliţişti în prezentul regulament.
(3) Candidaturile pentru organele de conducere ale structurilor Corpului se depun cu cel puţin 15 zile înainte de data alegerilor şi se aduc la cunoştinţa membrilor din structurile respective ale Corpului.
(4) Membrii Corpului aflaţi în activitate, încadraţi în funcţii conform alin. (1) şi (2), îşi păstrează calitatea de poliţist şi beneficiază de drepturile, îndatoririle şi obligaţiile specifice prevăzute în Statutul poliţistului, cu următoarele particularităţi.
a) drepturile salariale stabilite prin legislaţia privind salarizarea poliţiştilor se vor suporta de către Corp, potrivit bugetului de venituri şi cheltuieli al acestuia.
b) celelalte drepturi cuvenite poliţiştilor, potrivit actelor normative în vigoare, se acordă prin structurile de specialitate din cadrul aparatului central, respectiv al unităţilor de unde au fost detaşaţi, la solicitarea preşedintelui Corpului.
c) modul de exercitare a autorităţii publice de către poliţiştii încadraţi în funcţii conform alin. (1) şi (2), pe durata mandatului în care au fost aleşi, se stabileşte prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, la propunerea preşedintelui Corpului.
d) poliţiştii care candidează pentru funcţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) completează şi prezintă, conform prevederilor legale, declaraţia de avere şi declaraţia privind conflictul de interese, la depunerea candidaturii şi la încheierea mandatului."
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.S. împotriva Sentinţei civile nr. 179 din 2 septembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2207/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2178/2010. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
