ICCJ. Decizia nr. 2170/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2170/2010
Dosar nr.1556/2/2009
Şedinţa publică din 28 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii C.M.S. şi C.M.J. au chemat în judecată pe pârâtul M.S., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului ca, în termen de maxim 10 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei, să emită certificatele care atestă drepturile efectiv câştigate specifice în profesia de medic dentist, în conformitate cu Directiva nr. 2005/36/CE.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au absolvit Facultatea de Stomatologie din cadrul U.M.F. "C.D." din Bucureşti, promoţia 1997, cursuri de zi, cu durata de 6 ani şi, după absolvire, au desfăşurat activitate în domeniul stomatologiei şi au urmat mai multe cursuri de specializare în domeniu, acumulând o experienţă practică de aproximativ 10 ani.
În ultimii 3 ani, în perioada 14 mai 2005 - 09 iulie 2008, reclamanţii arată că au funcţionat ca medici stomatologi în cadrul cabinetului Stomatologic "D. S.C.M." din Bucureşti, s-au dedicat profesiei şi au publicat numeroase studii şi articole în reviste de specialitate.
Prin cererile înregistrate în 8 decembrie 2008, reclamanţii au solicitat M.S. eliberarea certificatelor care atestă drepturile efectiv câştigate specifice în profesia de medic dentist, acte care le-ar permite recunoaşterea calificării şi profesarea în alte state ale Uniunii Europene, în raport cu dispoziţiile art. 21, art. 23 alin. (1) şi art. 37 din Directiva nr. 2005/36/CE.
Susţin reclamanţii că M.S. nu le-a soluţionat cererea de eliberare a certificatelor în termenul legal de 30 de zile, fiind astfel vătămaţi în dreptul la muncă garantat de art. 41 din Constituţie, precum şi în dreptul de a exercita profesia în spaţiul Uniunii Europene.
Prin precizarea de acţiune depusă la termenul de judecată din 28 aprilie 2009, reclamanţii au solicitat, în subsidiar faţă de petitul din acţiunea introductivă, obligarea pârâtului ca, în termen de maxim 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să emită certificate care să ateste formarea în profesia de medic dentist, în conformitate cu Directiva nr. 2005/36/CE.
2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ce formează obiectul recursului
Prin Sentinţa civilă nr. 2346 din 2 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:
- a respins excepţia tardivităţii acţiunii, reţinând că cererea a fost înregistrată la M.S. la data de 8 decembrie 2008, iar acţiunea a fost formulată la data de 19 februarie 2009, cu respectarea termenului de decădere prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004;
- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, reţinând că se contestă refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea reclamanţilor, astfel că nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile;
- a respins excepţia lipsei de obiect ca nefondată, reţinând că recomandările din 23 septembrie 2008 şi adeverinţele din 19 octombrie 2007 eliberate reclamanţilor de către M.S. nu sunt actele a căror eliberare se solicită în cauză;
- a respins acţiunea reclamanţilor, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa soluţia de respingere a acţiunii, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererile înregistrate la M.S. din 8 decembrie 2008, reclamanţii au formulat o solicitare generică fără a face referire la emiterea certificatelor care atestă drepturile efectiv câştigate în profesia de medic dentist sau care să ateste formarea în profesia de medic dentist, la care se face referire în acţiune.
A reţinut instanţa că, în raport cu prevederile HG nr. 1282/2007 şi ale Directivei nr. 2005/36/CE, certificatele emise de minister în vederea recunoaşterii profesionale vizează multiple ipoteze şi că, deşi cererea reclamanţilor este eliptică, M.S. a încercat să lămurească aspectele legate de activitatea profesională desfăşurată de reclamanţi, fapt confirmat de probatoriul administrat.
Astfel fiind, instanţa a reţinut că nu se poate constata existenţa unui refuz nejustificat al ministerului.
Totodată, a reţinut instanţa că în situaţia în care erau nemulţumiţi de adeverinţele şi recomandările care le-au fost eliberate anterior de către minister, aceştia aveau deschisă calea acţiunii în contencios administrativ.
3. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 2346 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii C.M.S. şi C.M.J. criticând-o pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
3.1. Printr-un prim motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenţii critică soluţia pronunţată de Curtea de apel susţinând că nu au fost arătate motivele pentru care instanţa a respins cererea principală referitoare la obligarea pârâtului să le elibereze certificatele care atestă drepturile efectiv câştigate în profesia de medic dentist în conformitate cu Directiva nr. 2005/36/CE, astfel că se află în imposibilitate de a contesta soluţia, ceea ce este de natură a le încălca dreptul la apărare.
3.2. Printr-un al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii susţin că instanţa de fond în mod nelegal a respins capătul principal de cerere, fără a observa că, în vederea obţinerii certificatelor, reclamanţii se înscriu în ipoteza excepţiei prevăzute de art. 37 din Directiva nr. 2005/36/CE, întrucât au absolvit cu succes studii cu durata de 6 ani, dobândind formarea profesională prevăzută de art. 34 din Directivă.
Cu toate acestea, reclamanţii susţin că au depus la dosarele administrative de la M.S. adeverinţele din 7 noiembrie 2008 emise de D. S.C.M. care probează exercitarea profesiei pe o perioadă de 3 ani din ultimii 5 ani.
Susţin reclamanţii că, potrivit paginii de Internet a ministerului, depunerea carnetelor de muncă solicitată de M.S. este prevăzută alternativ cu depunerea adeverinţelor şi că articolul din Directivă nu prevede obligativitatea ca practica profesională să fie remunerată sau neremunerată ori să fie efectuată în baza unui contract de muncă.
În ceea ce priveşte capătul subsidiar de cerere, recurenţii-reclamanţi susţin că deşi cererea adresată M.S. a fost formulată generic cu referire la certificatele de conformitate în general, ministerul putea şi trebuia să solicite petenţilor lămuriri şi nu să refuze soluţionarea cererilor cu care a fost învestit.
În concluzie, recurenţii-reclamanţi susţin că dacă ministerul constata că petenţii nu au făcut dovada practicii profesionale şi refuza emiterea certificatelor care atestă drepturile efectiv câştigate specifice în profesia de medic dentist, trebuia să emită certificatele care atestă formarea în profesia de medic dentist, pentru care erau depuse toate actele necesare.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., având în vedere cadrul legal aplicabil, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
4.1. În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu poate fi primit întrucât sentinţa recurată cuprinde argumentele care au format convingerea instanţei pentru a pronunţa soluţia de respingere a acţiunii, acestea fiind reprezentate de faptul că nu se poate reţine refuzul nejustificat al pârâtului în condiţiile în care, în pofida cererii eliptice cu care a fost învestit, ministerul a încercat să lămurească aspectele legate de activitatea profesională desfăşurată de reclamanţi, fapt confirmat de probatoriul administrat.
4.2. În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu poate fi primit pentru considerentele arătate în continuare, care vin să suplinească motivarea instanţei de fond:
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi ulterior precizată în faţa instanţei de fond şi conform celor susţinute de apărătorul ales al recurenţilor în faţa instanţei de recurs, reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în contencios administrativ, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, contestând refuzul nejustificat al pârâtului M.S. de a le soluţiona cererile înregistrate în 8 decembrie 2008, solicitând obligarea acestuia ca, în termen de maxim 10 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei, să emită:
- în principal, certificate care atestă drepturile efectiv câştigate specifice în profesia de medic dentist, în conformitate cu Directiva nr. 2005/36/CE;
- în subsidiar, certificate care să ateste formarea în profesia de medic dentist, în conformitate cu Directiva nr. 2005/36/CE.
4.2.1. În ceea ce priveşte certificatele care atestă drepturile efectiv câştigate specifice în profesia de medic dentist
În drept, recurenţii-reclamanţi şi-au întemeiat solicitarea adresată M.S. pe dispoziţiile Directivei nr. 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind recunoaşterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 255 din 30 septembrie 2005.
Directiva nr. 2005/36/CE a fost transpusă integral în dreptul intern prin HG nr. 1282/2007 pentru aprobarea normelor privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic, de medic dentist, de farmacist, de asistent medical generalist şi de moaşă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană.
Astfel fiind, în soluţionarea prezentului recurs, Curtea se va raporta în principal la dispoziţiile HG nr. 1282/2007 şi, în particular, la dispoziţiile Directivei nr. 2005/36/CE invocate de recurenţi.
Certificatele care pot fi eliberate de M.S. conform HG nr. 1282/2007 sunt cele menţionate la art. 1 alin. (2) din hotărâre prin care "se atestă titlurile româneşti de calificare în profesiile de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist şi moaşă şi, după caz, experienţa profesională dobândită de titular în România".
Potrivit art. 2 lit. b) din aceeaşi hotărâre, prin titlu de calificare în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din hotărâre, se înţeleg: "diplomele, certificatele şi alte titluri oficiale de calificare de medic, de medic specialist şi, respectiv, care atestă formarea specifică în medicină generală prevăzută de Directiva 2005/36/CE […], eliberate […] de o autoritate a unui stat membru al Uniunii Europene, a unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau a Confederaţiei Elveţiene desemnată în temeiul actelor cu putere de lege şi al actelor administrative ale respectivului stat şi care certifică formarea profesională dobândită în principal pe teritoriul acestor state".
Potrivit art. 2 lit. c) din HG nr. 1282/2007, prin experienţă profesională dobândită în profesiile prevăzute la art. 1 alin. (2) se înţelege "exercitarea efectivă a activităţilor profesionale, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru profesia respectivă".
Titlurile de calificare ce pot fi eliberate de M.S. sunt prevăzute în anexele nr. 1 - 2 şi nr. 4 - 9 la HG nr. 1282/2007, şi anume: anexa nr. 1 (titluri de calificare care atestă formarea de bază în medicină), anexa nr. 2 (titluri de calificare de medic specialist), anexa nr. 4 (titluri de calificare care atestă formarea specifică în medicină generală), anexa nr. 5 (titluri de calificare care atestă formarea de bază ca medic dentist), anexa nr. 6 (titluri de calificare de medic dentist specialist), anexa nr. 7 (titluri de calificare ca farmacist), anexa nr. 8 (titluri de calificare de asistent medical generalist), anexa nr. 9 (titluri de calificare de moaşă).
Se constată astfel că, printre titlurile de calificare prevăzute de HG nr. 1282/2007, care transpun în legislaţia internă titlurile specifice prevăzute de directivă, nu se regăseşte tipul de certificat solicitat de către recurenţii-reclamanţi.
Or, în absenţa reglementării prin HG nr. 1282/2007 sau prin Directiva nr. 2005/36/CE a unui drept al reclamanţilor la obţinerea unor certificate care să ateste drepturile efectiv câştigate specifice în profesia de medic dentist şi, corelativ, constatând faptul că în competenţa M.S. nu se regăseşte atribuţia de a elibera un asemenea tip de certificat, nu se poate reţine caracterul nejustificat al refuzului ministerului de a soluţiona cererea de altfel eliptică cu care a fost învestit de către C.M.S. şi C.M.J. prin cererile înregistrate în 8 decembrie 2008.
Pe de altă parte, este adevărat că reclamanţii au depus la dosarul de fond extras de pe pagina de Internet a M.S. în care se face referire la eliberarea "certificatelor care atestă drepturile câştigate" care se pot elibera numai în cazul "titularilor diplomei de doctor-medic specializarea universitară stomatologie care fac dovada că s-au consacrat în România în mod efectiv legal şi cu titlu principal activităţilor de medic dentist pe o perioadă de minim 3 ani consecutivi din ultimii 5 ani care preced eliberarea acestui certificat".
Anunţul publicat pe pagina de Internet a M.S. corespunde dispoziţiilor de la pct. II - "Drepturi câştigate generale în profesia de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist şi moaşă", art. 19 din HG nr. 1282/2007, conform cărora.
Art. 19. - (1) Fără a aduce atingere drepturilor câştigate specifice profesiilor în cauză, titlurile oficiale de calificare de medic care dau acces la activităţile profesionale de medic cu formare de bază şi de medic specialist, precum şi titlurile oficiale de calificare de medic dentist, de medic dentist specialist, de farmacist, de asistent medical generalist şi de moaşă eliberate de statele membre persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1), care nu îndeplinesc toate cerinţele de formare prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi care atestă o formare începută înainte de datele de referinţă prevăzute în anexele nr. 1, 2 şi 5 - 9, se recunosc în cazul în care sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente ale unui stat membru.
(2) Certificatul prevăzut la alin. (1) trebuie să ateste că titularii s-au consacrat în mod efectiv şi legal activităţilor în cauză pe o perioadă de cel puţin 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani anteriori eliberării certificatului.
Or, se constată că intimatul-pârât M.S. a efectuat demersurile necesare pentru a elibera reclamanţilor certificatele respective.
Astfel, ulterior depunerii de către petenţi a dosarului administrativ şi a adeverinţei eliberate de D. S.C.M., M.S. a corespondat cu acest cabinet pentru a verifica îndeplinirea de către petenţi a condiţiei prevăzute de art. 19 alin. (2) din HG nr. 1282/2007, solicitând să îi fie transmise "în regim de urgenţă copii legalizate după contractele individuale de muncă încheiate între persoanele menţionate (C.M.S. şi C.M.J.) şi D. S.C.M. Cabinet Stomatologic".
Potrivit celor menţionate de D. S.C.M. Cabinet Stomatologic, recurenţii-reclamanţi C.M.S. şi C.M.J. nu au desfăşurat niciodată o activitate remunerată sau cu carnet de muncă la cabinetul respectiv.
Rezultă astfel că refuzul intimatul-pârât M.S. de a elibera recurenţilor-reclamanţi certificatele solicitate nu poate fi apreciat ca fiind unul nejustificat în condiţiile în care din documentele aflate la dosarul administrativ rezulta că aceştia nu îndeplineau condiţia prevăzută de art. 19 alin. (2) din HG nr. 1282/2007.
4.2.2. În ceea ce priveşte certificatele care să ateste formarea în profesia de medic dentist
Înalta Curte reţine că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică şi nu se poate reţine existenţa refuzului nejustificat al intimatului-pârât de a elibera reclamanţilor certificatele solicitate, întrucât anterior M.S. a eliberat petenţilor C.M.S. şi C.M.J. atât recomandările din 23 septembrie 2008, prin care a adeverit faptul că aceştia "beneficiază în România de dreptul de exercitare a profesiei de medic dentist cu respectarea prevederilor în vigoare", cât şi adeverinţele din 19 octombrie 2007, prin care a confirmat faptul că persoanele respective "pot exercita în România, în baza titlului de calificare, activităţile prevăzute la art. 5 din Directiva nr. 78/687/CEE", acte în privinţa cărora recurenţii aveau deschisă calea acţiunii în contencios administrativ.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute, care suplinesc motivarea instanţei de fond, faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.M.S. şi C.M.J. împotriva Sentinţei civile nr. 2346 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2174/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2169/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
