ICCJ. Decizia nr. 2207/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2207/2010
Dosar nr.41305/3/2008
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 03 noiembrie 2008, reclamantul D.N. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului S.S.P.R. la eliberarea certificatului de revoluţionar.
În susţinerea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că a participat la evenimentele din decembrie 1989, iar după 19 ani a aflat că dosarul său de participant la Revoluţie a stat în nelucrare, motiv pentru care nu a putut beneficia de prevederile Legii nr. 42/1990, respectiv ale Legii nr. 341/2004.
A mai arătat reclamantul că a adresat recurs graţios pârâtului, primind un răspuns nefavorabil prin adresa din 8 octombrie 2008, cu motivarea că legea în vigoare se referă numai la cei care deţin certificat de revoluţionar, nu şi la alte categorii de persoane.
Prin Sentinţa civilă nr. 1340 din 31 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de către pârât; a admis excepţia prematurităţii şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul D.N., în contradictoriu cu pârâtul S.S.P.R., ca prematur introdusă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile, instanţa a respins-o cu motivarea că reclamantul s-a adresat pârâtului cu solicitarea de emitere a certificatului de revoluţionar, fiind astfel îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la excepţia prematurităţii, s-a reţinut că după intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004 nu mai este posibilă eliberarea certificatului de revoluţionar în baza vechilor prevederi legale, neputându-se vorbi de un refuz nejustificat al pârâtului de soluţionare a cererii reclamantului până la finalizarea procedurii prevăzute de legea sus-menţionată.
Pentru aceste considerente instanţa de fond a respins acţiunea ca prematur introdusă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul D.N. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul critică hotărârea primei instanţe sub aspectul modului de rezolvare a excepţiei de prematuritate.
Astfel, s-a învederat de către recurentul - reclamant faptul că în speţă nu se poate reţine aplicabilitatea sancţiunii prematurităţii cererii, atâta vreme cât autoritatea competentă nu a înţeles să îi soluţioneze cererea în termenul prevăzut de lege, respectiv în 30 de zile de la data solicitării potrivit legii contenciosului administrativ, astfel încât instanţa de fond a greşit considerând că cererea de chemare în judecată este prematur introdusă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 29 octombrie 2009, intimatul-pârât a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prematurităţii acţiunii, pe fond solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a admis excepţia prematurităţii invocată de pârât şi a respins acţiunea ca fiind prematur introdusă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 "certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) şi (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către S.S.P.R. din Decembrie 1989, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi".
Termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat succesiv prin OUG nr. 133/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2005, prin OUG nr. 182/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 148/2006, prin Legea nr. 347/2006, prin OUG nr. 132/2006, aprobată prin Legea nr. 131/2007 şi prin OG nr. 1/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 47/2009, până la 30 iunie 2009, iar, ulterior, prin OUG nr. 84/2009, până la data de 1 ianuarie 2010 inclusiv.
De asemenea, conform art. 9 alin. (5) din acelaşi act normativ, contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care le soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.
S-a stabilit, prin art. 19 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin HG nr. 1412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, că lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate se certifică prin ordin al secretarului de stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi se publică în M. Of. al României, Partea I.
Ulterior s-a precizat, prin art. 20 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin HG nr. 1412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, că persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor sau care consideră, pe bază de probe, că în cazul celorlalte persoane cărora le-a fost preschimbat certificatul doveditor nu au fost respectate prevederile Legii nr. 341/2004, sau ale normelor metodologice, pot face contestaţie la Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în termen de maximum 6 luni de la data publicării în M. Of. al României, Partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1) din normele metodologice.
Se reţine că Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptători care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei de la Braşov din noiembrie 1987, cu modificările şi completările ulterioare, a stabilit, prin derogare de la prevederile de drept comun cuprinse în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de 30 iunie 2009 (respectiv 1 ianuarie 2010) în vederea soluţionării tuturor cererilor de preschimbare a certificatelor doveditoare, formulate în temeiul legii sus-menţionate.
Or, în condiţiile în care termenul prevăzut de lege pentru îndeplinirea de către pârât a obligaţiilor ce îi revin nu a expirat până la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv până la data pronunţării sentinţei instanţei de fond, nu s-a născut dreptul la acţiune al reclamantului pentru constatarea refuzului nejustificat de soluţionare a cererii sale cu privire la acele obligaţii.
În aceste condiţii nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii, astfel cum a fost invocat de recurentul-reclamant, despre un asemenea refuz putând fi vorba eventual după expirarea termenului limită pentru soluţionarea cererilor.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2009, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.N., împotriva Sentinţei nr. 1340 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2312/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2187/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
