ICCJ. Decizia nr. 2312/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2312/2010
Dosar nr.1003/33/2008
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Sentinţa nr. 588 din 11 septembrie 2008 a Curţi de Apel Cluj a fost respinsă ca tardivă acţiunea formulată de reclamantul D.I. în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea acţiunii introductive, privind anularea Hotărârii nr. 22698 din 15 februarie 2008, emisă de pârât şi obligarea la recunoaşterea calităţii de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, a reţinut că hotărârea mai sus indicată a fost atacată de reclamant în instanţă cu încălcarea termenului imperativ de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, la termenul stabilit pentru soluţionarea recursului, din data de 10 martie 2008, a constatat că au lipsit atât recurentul-reclamant, cât şi intimata-pârâtă astfel încât, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei, întrucât părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 252 C. proc. civ.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că părţile au lipsit nejustificat şi nu au solicitat judecarea în lipsă, aşa cum permit dispoziţiile prevăzute de art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
De la data suspendării cauzei şi până la repunerea cauzei pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor, care nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei.
Pentru aceste considerente Înalta Curte urmează a constata perimat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul formulat de D.I. împotriva Sentinţei nr. 588 din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2010.
Procesat de GGC - LM
← ICCJ. Decizia nr. 2313/2010. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 2207/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
---|