ICCJ. Decizia nr. 222/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 222/2010
Dosar nr. 8543/1/2009
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2798 din 22 mai 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.M. împotriva sentinţei civile nr. 3037 din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că instanţa de fond, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, întemeiat şi legal a respins acţiunea reclamantului B.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, având ca obiect anularea Deciziei nr. 264/2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să îi acorde calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
În esenţă, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
În raport cu prevederile art. 1, art. 2 alin. (1) şi art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără putinţă de tăgadă că reclamantul nu a fost supus nici unei măsuri administrative abuzive, astfel că nu este îndreptăţit la acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
A mai reţinut instanţa de recurs că instanţa de fond a analizat toate înscrisurile existente, iar din cuprinsul lor nu a rezultat motivul politic care a determinat trecerea în rezervă a recurentului, precum şi faptul că, în raport cu prevederile art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 214/1999, la dosar există înscrisuri potrivit cărora, în cauză au fost efectuate diligenţele necesare pentru obţinerea de dovezi scrise care să confirme susţinerile reclamantului, dar din relaţiile transmise nu s-a confirmat acest lucru.
În concluzie, instanţa de recurs a reţinut că inexistenţa dovezilor scrise privind încetarea contractului de muncă a recurentului, respectiv trecerea în rezervă, din motive politice, conduc la concluzia că acesta nu se încadrează în cazurile enumerate de art. 1 coroborat cu art. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 214/1999.
Totodată, s-a reţinut că, în cadrul procedurii de verificare a condiţiilor de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, au fost în vedere actele, documentele, informaţiile scrise, transmise de instituţiile cu care Ministerul Justiţiei a încheiat protocoale de colaborare, respectiv: Ministerul de Interne - Arhivele Naţionale, M.A.N., Ministerul Sănătăţii şi Familiei, M.E.C., S.R.I., C.N.S.A.S., Ministerul Muncii şi că nu au fost identificate documente care să demonstreze că recurentul - reclamant a fost trecut în rezervă din motive politice, respectiv din cauză că fiul său a plecat din ţară la data de 10 iulie 1987.
Împotriva Deciziei nr. 2798 din 22 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare recurentul - reclamant B.M.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul susţine că decizia atacată, prin care a fost respins ca nefondat recursul său împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, este „anulabilă” pentru următoarele motive:
- instanţa de recurs a dat o greşită interpretare prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999;
- atât instanţa de fond, cât şi cea de recurs nu au evaluat corect rapoartele prezentate de contestator în susţinerea celor arătate în cuprinsul acţiunii şi recursului;
- în final, contestatorul invocă şi expune pe larg motive de nelegalitate a hotărârii contestate în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În drept contestatorul invocă prevederile art. 129 alin. (5), art. 304 alin. (1) pct. 7, 8 şi 9, art. 317, art. 318 teza a II-a, art. 319 alin. (1) şi alin. (2) teza a II-a şi art. 320 C. proc. civ.
Analizând contestaţia în anulare, prin prisma motivelor invocate şi ţinând cont de normele procedurale aplicabile în materie, Curtea reţine următoarele:
În cauză, contestatorul invocă în drept prevederile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare reglementată de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. este o cale extraordinară de atac, de retractare, admisibilă numai în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de textele procedurale respective, şi anume în următoarele situaţii:
- când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii (art. 317 alin. (1) pct. 1);
- când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă (art. 317 alin. (1) pct. 2);
- când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale (art. 318 teza întâi);
- când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare (art. 318 teza a II-a).
Aşa fiind, atunci când este învestită cu o contestaţie în anulare, instanţa are a verifica în primul rând dacă motivele invocate de contestator se încadrează în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Sub acest aspect, Curtea urmează a reţine că motivele invocate de contestatorul B.M. constituie în fapt critici legate de fondul supus soluţionării în recurs, respectiva greşita interpretare a dispoziţiilor legale aplicabile fondului cauzei sau greşita apreciere a probatoriului administrat în cauză, iar nicidecum vreuna din situaţiile prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Pentru motivele arătate, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de B.M., pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.M. cu privire la Decizia nr. 2798 din 22 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 220/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 224/2010. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
