ICCJ. Decizia nr. 213/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 213/2010
Dosar nr. 3841/2/2008
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 756 din 25 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta Ţ.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, şi l-a obligat pe pârât să soluţioneze cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, în raport cu prevederile art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, ratificată prin Legea nr. 396/2001, coroborate cu cele ale Legii cetăţeniei române, nr. 21/1991, nesoluţionarea cererii reclamantei de redobândire a cetăţeniei române într-un termen de peste 4 ani reprezintă o nerespectare a termenului rezonabil de soluţionare a cererii.
Împotriva sentinţei civile nr. 756 din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susţine, în esenţă, următoarele:
- Legea cetăţeniei române, nr. 21/1991, nu stabileşte în mod expres un termen în cadrul căruia trebuie să fie soluţionate cererile de redobândire a cetăţeniei române şi că, aşa fiind, este neîntemeiată obligarea pârâtului să soluţioneze cererea reclamantei în termenul stabilit de instanţă;
- intimata-reclamantă nu poate fi considerată o persoană vătămată într-un drept al său în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, deoarece în cazul său nu a fost emis niciun act administrativ.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu motivele invocate de recurentul-pârât, prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta Ţ.M. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetăţeniei române (denumită în continuare „Comisia”), să îi soluţioneze cererea de redobândire a cetăţeniei române într-un termen rezonabil şi să statueze care este perioada de timp rezonabilă pentru soluţionarea cererilor de redobândire a cerăţeniei române.
Reclamanta Ţ.M. a depus la data de 18 februarie 2004 la Comisie cerere de redobâmndire a cetăţeniei române, cererea fiind publicată, în extras, în publicată în M. Of. al României, Partea a IIII-a, din 21 septembrie 2006 (fila 21 la dosarul de fond).
Conform art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002:
„Art. 10. - Examinarea cererilor
Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.”
Este adevărat că Legea cetăţeniei române, nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu stabileşte expres un termen în cadrul căruia Comisia este obligată să soluţioneze cererea de redobândire a cetăţeniei române.
Chiar şi aşa, însă, nu se poate reţine inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 10 din Convenţia europene asupra cetăţeniei şi, cu atât mai puţin, că procedura de soluţionare a cererilor de redobândire a cetăţeniei române poate fi amânată sine die cu nerespectarea principiului termenului rezonabil, consacrat, în spaţiul U.E., de art. 41 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a U.E., precum şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, principiu care a beneficiat de o deplină recunoaştere şi de o largă sferă de aplicare în jurisprudenţa C.E.D.O., a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi în jurisprudenţa instanţelor naţionale din România.
Astfel fiind, întemeiat a reţinut Curtea de apel că, prin nesoluţionarea până la data pronunţării sentinţei recurate (25 februarie 2009) a cererii reclamantei de redobândire a cetăţeniei române depusă la data de 18 februarie 2004 şi publicată în M. Of. al României, Partea a IIII-a, la data de 21 septembrie 2006, Comisia pârâtă a încălcat termenul rezonabil, în care trebuia soluţionată cererea cu care a fost învestită.
Faţă de această împrejurare, termenul stabilit de Curtea de apel - 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti - se dovedeşte a fi un termen generos acordat de instanţă instituţiei pârâte, în condiţiile în care până la data rămânerii irevocabile a hotărârii (20 ianuarie 2010) s-au scurs aproape 6 ani de la data (18 februarie 2004) la care reclamanta a depus cererea.
În ceea ce priveşte susţinerea din recurs referitoare la faptul că reclamanta nu este vătămată în drepturile şi interesele sale legitime în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu a fost emis un act administrativ în privinţa sa, aceasta este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile respective vizează inclusiv situaţia în care se află reclamanta, şi anume aceea a vătămării produse în privinţa drepturilor şi intereselor sale legitime prin nesoluţionarea în termenul legal a cererii sale de redobândire a cetăţeniei române.
Pentru considerentele arătate, constatând că sentinţa pronunţată de Curtea de apel este legală şi netemeinică, nefiind incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., Curtea v-a respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti (reorganizat, la data pronunţării deciziei, ca Ministerul Justiţiei, în baza dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 115/2009).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 756 din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 210/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 22/2010. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
