ICCJ. Decizia nr. 225/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 225/2010
Dosar nr. 489/59/200.
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S.A.D.A.S.P.C. Timiş a formulat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cerere de revizuire cu privire la Decizia nr. 582 din 15 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 8056/30/2008, susţinând că este contrară deciziei nr. 581 din 15 aprilie 2009 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. 6146/30/2008.
Revizuentul susţine că cele două hotărâri sunt potrivnice în sensul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât în dosare având acelaşi obiect, soluţionate de acelaşi complet, la acelaşi termen de judecată, pe acelaşi temei de drept este inechitabil şi discriminatoriu să fie pronunţate soluţii diferite.
Analizând cererea de revizuire, astfel cum aceasta a fost formulată, Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 582 din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:
- a admis recursul declarat de reclamantul S.A.D.A.S.P.C. Timiş împotriva sentinţei civile nr. 1088 din 15 decembrie 2008 a Tribunalului Timiş;
- a modificat sentinţa atacată în sensul admiterii în parte a acţiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta D.G.A.S.P.C. Timiş;
- a obligat-o pe pârâtă la plata drepturilor băneşti reprezentând suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999 pentru funcţionarii publici din cadrul Sindicatului, începând cu data de 01 ianuarie 2005 şi pentru viitor până la modificarea sau abrogarea dispoziţiilor legale în materie;
- a respins cererea privind acordarea acestor sporuri în procent de 25% pentru fiecare;
- a respins acţiunea faţă de pârâtul Consiliul Judeţean Timiş, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
Prin Decizia nr. 581 din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Timiş împotriva sentinţei civile nr. 1059 din 10 decembrie 2009 a Tribunalului Timiş, prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii-funcţionari publici având ca obiect obligarea pârâtei la calcularea şi achitarea drepturilor salariale de către reclamanţi reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% lunar din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% lunar din salariul de bază, pe perioada 01 ianuarie 2004 şi până la pronunţarea sentinţei, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective, precum şi în continuare.
Revizuentul S.A.D.A.S.P.C. Timiş şi-a întemeiat cererea de revizuire pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., conform căruia:
„Art.322. - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: […] 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate."
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în jurisprudenţă şi doctrină s-a reţinut că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, „este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat. Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între Decizia instanţei de recurs şi celelalte hotărâri invocate de revizuientă nu există contrarietate, întrucât acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat" (G. Boroi, O. Spineanu-Matei, Codul de procedură civilă, adnotat, ediţia a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p.735).
Se constată că, într-adevăr, ambele dosare înm care au fost pronunţate cele două hotărâri judecătoreşti au ca obiect acordarea în favoarea reclamanţilor – funcţionari public – a drepturilor salariale constând în suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în temeiul art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999, republicată.
Înalta Curte constată însă că părţile (reclamanţi şi pârâţi) din dosarul în care a fost pronunţată Decizia nr. 581 din 15 aprilie 2009 nu sunt aceleaşi cu părţile din dosarul în care a fost pronunţată Decizia nr. 582 din 15 aprilie 2009, a cărei revizuire se cere.
Astfel fiind, nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a revizuirii referitoare la identitatea de părţi din dosarele în care au fost pronunţate hotărârile criticate pentru contrarietate, urmând ca cererea de revizuire să fie respinsă în consecinţă.
Independent de aceste aspecte, Înalta Curte constată că soluţiile diferite pronunţate de aceeaşi instanţă în cauze având obiect identic şi care comportă soluţii unitare reprezintă o situaţie de practică contradictorie la nivelul instanţei respective necesar a fi reglată prin mecanismele procedurale existente, situaţie care însă nu poate fi rezolvată pe calea revizuirii.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de S.A.D.A.S.P.C. Timiş cu privire la Decizia nr. 582 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2249/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 229/2010. Contencios → |
|---|
