ICCJ. Decizia nr. 2238/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2238/2010
Dosar nr. 643/1/2010
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 105 din 15 ianuarie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării împotriva sentinţei civile nr. 191 din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a modificat sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea reclamantului M.T. ca prematur formulată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în esenţă următoarele:
- Prin cererea dedusă judecăţii intimatul-reclamant a solicitat obligarea pârâtului la recunoaşterea şi echivalarea diplomei de doctor în drept seria DR nr. 0040/2004 conferită de Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare al Republicii Moldova şi la plata de daune morale.
- În speţă, intimatul-reclamant a contestat propunerile Comisiei de specialitate din cadrul C.N.A.T.D.C.U. materializate în rezoluţia din data de 10 octombrie 2006, iar comisia de soluţionare a contestaţiei a respins contestaţia intimatului-reclamant cu motivarea că teza acestuia de doctorat nu îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă care sunt necesare pentru a constitui o contribuţie importantă în cercetarea subiectului tezei.
Instanţa a mai reţinut faptul că procedura administrativă nu a fost finalizată, deoarece nu a fost emis ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării care să decidă asupra rezultatului contestaţiei, situaţie în care acţiunea intimatului în contencios administrativ apare ca fiind prematur formulată.
Înalta Curte a mai apreciat că intimatul-reclamant ar fi avut posibilitatea să solicite instanţei de contencios administrativ să constate nesoluţionarea în termenul legal a cererii sale conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 modificată, iar soluţia prematurităţii acţiunii în contencios administrativ nu antamează fondul dreptului aflat în litigiu, ceea ce presupune faptul că intimatul-reclamant are deschisă calea la instanţa competentă pentru a solicita, după momentul emiterii ordinului ministrului, anularea acestuia, în situaţia în care conţine o măsură nefavorabilă.
Împotriva acestei decizii intimatul-reclamant M.T., în temeiul dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire.
S-a criticat Decizia, invocându-se de fapt motivele de recurs, şi apreciindu-se că procedura prealabilă s-a realizat ,dovadă fiind confirmarea de primire la recomandata adresată ministrului învăţământului din data de 23 februarie 2009 cu confirmare de primire 26 februarie 2009, ora 1200.
Se arată în revizuire că există la dosar înscrisuri originale doveditoare, care pot infirma prematuritatea acţiunii sale şi pe care la 15 ianuarie 2010 nu le-a putut prezenta la fond, pentru că nici recurenta şi nici instanţa supremă nu a invocat această împrejurare, soluţionând cauza fără o verificare a acestei situaţii.
Revizuirea este inadmisibilă şi va fi respinsă.
Art. 322 C. proc. civ. dispune că revizuirea unei hotărâri definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate face în mai multe cazuri arătate expres de Codul de procedură civilă.
Revizuentul şi-a fondat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. care dispune că aceasta trebuie să descopere înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Prin Decizia nr. 105/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, odată cu admiterea recursului declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării s-a modificat sentinţa nr. 191/2009 a Curţii de Apel Timişoara şi pe fond s-a respins acţiunea revizuentului ca fiind prematură introdusă.
S-a motivat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că soluţia prematurităţii acţiunii nu antamează fondul dreptului aflat în litigiu, ceea ce presupune faptul că intimatul-reclmant-revizuentul din cauză are deschisă calea la instanţa competentă pentru a solicita după momentul emiterii ordinului ministrului, anularea acestuia.
În speţă, procedura administrativă nu a fost finalizată pentru că nu s-a emis Ordin de Ministrul Educaţiei, care să decidă asupra rezultatului contestaţiei formulate de revizuent la propunerile Comisiei de Specialitate din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare materializate în rezoluţia din 10 octombrie 2006.
Acestea au fost motivele pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia a cărei revizuire se solicită şi nicidecum faptul că în speţă nu s-au avut în vedere actele noi care ar fi putut conduce instanţa supremă la o altă soluţie .
Prin urmare revizuirea de faţă nu se încadrează în prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., motive pentru care se va respinge ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de M.T. împotriva deciziei nr. 105 din 15 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2237/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2248/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
