ICCJ. Decizia nr. 229/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 229/2010
Dosar nr. 1134/2/200.
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primarul Sectorului 1 a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Culturii şi cultelor şi C.C., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună: anularea avizului nr. 164/M din 4 iulie 2006 privind „Studiul istoric de fundamentare, delimitarea zonei de protecţie a monumentelor istorice şi regulamentul acestuia, aferente Planului Urbanistic Zonal, sector 1 Bucureşti" şi suspendarea avizului până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În motivarea acţiunii s-a arătat că la solicitarea numitului C.C., Ministerul Culturii şi Cultelor a eliberat avizul ca etapă prealabilă în vederea aprobării Regulamentului de urbanism de către C.G.M.B. Prin acest aviz ministerul şi-a exprimat acordul pentru construirea în Parcul Bordei a unui ansamblu de clădiri P+4-5 E în parcelarea UCB şi P+1-2E. Prin aceasta se permite transformarea unei zone V4 zonă neconstruibilă, într-o zonă rezidenţială.
Pârâtul C.C. a invocat excepţia lipsei de interes a acţiunii iar instanţa de fond a pus în discuţia părţilor această excepţie precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Culturii şi Cultelor.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Culturii şi Cultelor, Curtea de Apel a constatat că aceasta este nefondată şi a respins-o, având în vedere că pe avizul nr. 164/M din 4 iulie 2006, figurează şi antetul ministerului, acest aviz fiind aprobat, semnat şi ştampilat de Ministrul Culturii şi Cultelor, fiind deci emitentul actului administrativ atacat alături de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice conf. Legii nr. 422/2001(fila 5,ds. 9175/2/2006).
Prin sentinţa civilă nr. 219 din 21 ianuarie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de interes, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Culturii şi Cultelor, a respins acţiunea reclamantului şi, totodată, a respins cererea de suspendare.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că între Municipiul Bucureşti şi de C.C. a intervenit un contract de schimb potrivit căruia o suprafaţă de 28.000 mp din terenul vizat a trecut în proprietatea Municipiului Bucureşti, acesta cedând în schimb proprietatea asupra unei suprafeţe identice din terenul situat în şos. N., cunoscut sub denumirea de „S.F.".
După efectuarea schimbului de terenuri, Municipiul Bucureşti în calitate de proprietar prin H.C.G.M.B. nr. 121 din 25 martie 2008 a dispus trecerea în domeniul public a suprafeţei de 28,00 mp situată în str. T. şi Bd. A. sector 1 Bucureşti şi afectarea acesteia ca destinaţie de parc.
Instanţa de fond a mai reţinut că avizul nr. 164M din 4 iulie 2006 a stat la baza emiterii PUZ-ului asupra căruia s-au pronunţat instanţele judecătoreşti care au analizat implicit şi actul premergător constituit de avizul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.
Apreciind că în prezent avizul şi respectiv PUZ-ul emis în baza acestuia nu mai au nici o aplicabilitate practică în raport de istoricul şi regimul juridic al terenului, instanţa a constat că, deşi la data introducerii acţiunii, reclamantul (6 octombrie 2006) justifica în principiu un interes legitim public vătămat, la data pronunţării prezentei sentinţe acest interes nu mai este actual.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primarul Sectorului 1 a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând următoarele motive.
În mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea ca lipsită de interes, având în vedere atât prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, cât şi dispoziţiile Legii nr. 215/2001 ce stabilesc în sarcina autorităţilor publice locale atribuţii referitoare la protecţia mediului înconjurător.
Recurenta precizează că sunt lipsite de relevanţă, în soluţionarea excepţiei împrejurarea că prin Decizia civilă nr. 2303 din 27 octombrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti a respins în mod irevocabil acţiunea prin care Primarul Sectorului 1 a solicitat anularea PUZ-ului, precum şi împrejurarea că terenul în suprafaţă de 28000 mp a fost trecut în domeniul public, existenţa avizului contestat fiind o ameninţare la adresa protecţiei mediului înconjurător.
În acest sens, instanţa de fond a omis importanţa Hotărârii privind schimbul de proprietăţi, în care s-a prevăzut că „Municipiul Bucureşti şi C.G.M.B. garantează integral şi în mod expres pe soţii C. atât cu privire la evicţiune, cât şi la dreptul de a construi conform deciziei civile nr. 1146 din 21 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
În consecinţă, recurenta solicită casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, interesul în judecarea pe fond a cauzei fiind legitim şi actual.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de fond a reţinut că terenul la care se referă avizul contestat şi-a modificat regimul juridic, în sensul că o suprafaţă de 28000 mp a intrat în proprietatea publică a municipiului Bucureşti potrivit H.C.G.M.B. 121/2008 servind la amenajarea Parcului Bordei, iar restul suprafeţei (4600 mp) este declarată de utilitate publică şi propusă spre expropriere, conform Legii nr. 179/2008.
Totodată, acest aviz nu este un act de sine stătător, ci un act premergător PUZ-ului, astfel că nu ar putea fi anulat decât odată cu actul principal menţionat.
Faţă de aceste considerente, în mod corect instanţa de fond a admis excepţia lipsei de interes a acţiunii, avizul contestat nemaiproducând efecte juridice deoarece se referă la suprafeţe de teren care, între timp, şi-au modificat regimul juridic în sensul transformării în domeniu public şi, respectiv al propunerii pentru expropriere; totodată însăşi reclamanta are mai multe prerogative legale în a decide asupra destinaţiei ulterioare a terenului.
În consecinţă, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat, sentinţa pronunţată de instanţa de fond fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul Sectorului 1 împotriva sentinţei civile nr. 219 din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 225/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2332/2010. Contencios → |
|---|
