ICCJ. Decizia nr. 2255/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia Nr. 2255/2010
Dosar Nr.611/54/2009
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul N.M. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 658 din 4 decembrie 2008 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând în contradictoriu cu pârâţii C.N.C.D. şi M.A.I., anularea acestei hotărâri.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că raportat la prevederile Legii nr. 360/200.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M.A.I. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive arătând că potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (6) din OG 137/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare "persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare", ceea ce s-a întâmplat, instituţia înaintând C.N.C.D., la solicitarea acestuia, adresa din 5 din 13 octombrie 2008.
Prin Sentinţa nr. 233 din 12 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul N.M., în contradictoriu cu pârâţii C.N.C.D. şi M.A.I.
A anulat Hotărârea nr. 658 din 04 decembrie 2008 a C.N.C.D. şi a constatat existenţa unor fapte de discriminare prin aplicarea unui tratament diferenţiat absolvenţilor Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie "A.I.C." de la forma de învăţământ frecvenţă redusă comparativ cu absolvenţii de la forma de învăţământ de zi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I. că aceasta este neîntemeiată, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (4) din OG nr. 137/2008, calitatea de părţi în faţa Colegiului director al Consiliului o au, nu numai persoana care a formulat sesizarea adresată Consiliului, ci şi persoana împotriva căreia s-a formulat sesizarea.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că, prin petiţia formulată în faţa C.N.C.D., reclamantul a adus la cunoştinţa acestuia faptul că absolvenţii Academiei de Poliţie "A.I.C." care au urmat cursurile la forma de învăţământ frecvenţă redusă şi au susţinut examenul de licenţă în anul 2007 nu beneficiază de acordarea gradului profesional de subinspector, în schimb, absolvenţii ce au urmat cursurile la aceeaşi formă de învăţământ şi au susţinut examenul de licenţă în 2008 au beneficiat de acordarea acestui grad, petentul considerând situaţia astfel creată ca fiind de natură discriminatorie.
Prin hotărârea atacată, Consiliul a reţinut că petentul se consideră discriminat deoarece nu a obţinut gradul profesional de subinspector de poliţie în urma susţinerii examenului de licenţă la Academia de Poliţie "A.I.C." din Bucureşti, în anul 2007, colegii săi care au urmat studiile la zi primind acel grad, iar în anul 2008 situaţia a fost remediată prin lege, toţi absolvenţii beneficiind de gradul mai sus-menţionat. A constatat că cele două categorii de absolvenţi nu se află în situaţii comparabile şi de aici şi diferenţa de tratament juridic.
A mai constatat că potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, la absolvirea facultăţii de drept din cadrul Academiei de Poliţie "A.I.C." poliţistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie, dispoziţia legală nefăcând distincţie între absolventul facultăţii de drept din cadrul Academiei de Poliţie "A.I.C." la cursuri de zi sau cu frecvenţă redusă.
A mai reţinut prima instanţă că în contextul apariţiei HG nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie "A.I.C.", între absolvenţii Academiei de Poliţie cursuri cu frecvenţă redusă şi absolvenţii cursurilor de zi ale aceleiaşi unităţi de învăţământ din anul 2007 s-a creat o discriminare prin aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 numai absolvenţilor cursurilor de zi, în acest sens pronunţându-se şi C.N.C.D., prin Hotărârea nr. 401 din 12 noiembrie 2007 într-o speţă similară.
În continuare, instanţa de fond a constatat că se poate reţine existenţa unei fapte de discriminare şi între absolvenţii cursurilor cu frecvenţă redusă ai Academiei de Poliţie, promoţiile 2007 şi 2008, deoarece absolvenţilor din 2007 nu li s-a acordat acest grad profesional iar celor din 2008 li s-a recunoscut gradul de subinspector de poliţie.
A mai apreciat prima instanţă că nu se poate reţine motivarea Consiliului în sensul că absolvenţii Academiei de Poliţie "A.I.C." promoţia 2007, cursuri de zi nu se află în situaţii comparabile, deoarece din punctul de vedere al art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 relevantă nu este forma cursurilor urmate ci calitatea de absolvent al acestei instituţii de învăţământ.
În final, a apreciat că, în speţă nu este incidentă nici Decizia Curţii Constituţionale nr. 997/2008 invocată de pârât, deoarece priveşte situaţia în care Consiliul ar anula sau ar refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, ori, în situaţia dedusă judecăţii nu legea este de natură a crea situaţia discriminatorie invocată de reclamant, ci aplicarea eronată de către pârât a dispoziţiilor legale menţionate anterior, care a creat o situaţie discriminatorie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul C.N.C.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând generic dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susţine, în esenţă, că sentinţa atacată este dată cu aplicarea greşită, în sensul că instanţa de fond nu a ţinut cont de aspectul că situaţia prezentată de reclamant nu se încadrează în dispoziţiile art. 2 alin. (1) sau alin. (4) din OG nr. 137/2000, nefiind comparabilă cu situaţia absolvenţilor Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie "A.I.C.", cursuri de zi.
Se mai susţine că art. 20 din HG nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie "A.I.C." din cadrul M.A.I. nu se aplică reclamantului care a promovat examenul de licenţă în iulie 2007, legea neputând retroactiva.
Se mai arată că din economia dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi ale art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 rezultă că agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, iar reclamantul a participat la un astfel de concurs pe care nu l-a promovat. În sprijinul celor afirmate se invocă şi Ordinul M.I.R.A. nr. 1017/2005 prin care s-a oferit posibilitatea absolvenţilor cursurilor cu frecvenţă redusă de a trece în corpul ofiţerilor în baza susţinerii unui examen, în funcţie de existenţa posturilor de ofiţer vacante, precum şi Decizii ale Curţii Constituţionale nr. 1/1994 şi nr. 135/1996.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În ceea ce priveşte prima critică adusă sentinţei recurate referitoare la faptul că nu există două situaţii comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată. Astfel, cum a constatat şi prima instanţă, reclamantul a dovedit că se află atât într-o "situaţie comparabilă" cu absolvenţii cursurilor de zi ale Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C., promoţia 2007, cărora li s-a acordat gradul de subinspector de poliţie. Or, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului "la absolvirea facultăţii de drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C., poliţistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie", legiuitorul nefăcând distincţie între cele două forme de învăţământ, respectiv "zi" sau "frecvenţă redusă". Prin urmare, ceea ce este esenţial în determinarea "situaţiei comparabile" constă în calitatea de "absolvent" şi nu în forma de învăţământ a cursurilor urmate, iar prin acordarea gradului de ofiţer doar absolvenţilor cursurilor de zi ale Academiei de Poliţie a rezultat şi tratamentul diferenţiat, cu caracter discriminatoriu aplicat reclamantului de M.A.I., deşi legea nu prevedea o asemenea distincţie. În concluzie, în situaţia intimatului-reclamant nu legea este cea care face diferenţierea, ci autoritatea competentă să pună în executare legea a aplicat legea în mod discriminatoriu, fiind îndeplinită ipoteza textului legal, respectiv art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000.
Pe de altă parte, intimatul - reclamant se află într-o "situaţie identică", deci mai mult decât "comparabilă" cu alţi colegi poliţişti, absolvenţi ai cursurilor cu frecvenţă redusă din cadrul Academiei de Poliţie, chiar promoţia 2007, cărora li s-a acordat gradul de subinspector de poliţie, în urma unor hotărâri irevocabile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 4351/2008 şi Decizia nr. 4352/2008).
În ceea ce priveşte al doilea punct al recursului, în care autoritatea recurentă invocă dispoziţiile corelate ale art. 9 alin. (2) şi ale art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, Înalta Curte constată că, dacă primul articol reprezintă o reglementare generală în care se încadrează şi situaţia intimatului-reclamant N.M., dispoziţiile art. 73 alin. (7) se referă strict la agenţii de poliţie care au urmat cursurile unei instituţii de învăţământ superior civil şi care nu aparţine M.A.I., cum nu este cazul reclamantului, căruia i se aplică dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002.
Referitor la critica adusă sentinţei atacate în sensul că dispoziţiile HG nr. 294/2007 nu se pot aplica situaţiei intimatului-reclamant deoarece nu retroactivează, se constată că acest act normativ nu a fost invocat ca temei juridic al pretenţiilor deduse judecăţii, ci doar pentru a demonstra existenţa unei "situaţii comparabile", instanţa de fond întemeindu-şi motivarea soluţiei pe dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002. Prin urmare, nu se poate vorbi despre o aplicare retroactivă a dispoziţiilor hotărârii de guvern menţionate.
Nu în ultimul rând, în analiza temeiniciei recursului formulat, trebuie avută în vedere şi practica anterioară a autorităţii recurente, în această materie, care, prin Hotărârile nr. 68/2007 şi nr. 401/2007 adoptate în speţe similare, a reţinut existenţa unor fapte de discriminare în ceea ce îi priveşte pe doi colegi ai reclamantului, absolvenţi ai Academiei de Poliţie A.I.C. - forma de învăţământ "frecvenţă redusă", aceeaşi promoţie 2007.
Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este temeinică şi legală şi,
În temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de C.N.C.D., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.C.D., împotriva Sentinţei civile nr. 233 din 12 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2256/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2254/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
