ICCJ. Decizia nr. 2307/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2307/2010
Dosar nr.41938/3/2008
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Decizia nr. 1702 din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de R.M. împotriva Sentinţei nr. 3531 din 10 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în contradictoriu cu Secretarul General al Municipiului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa învestită cu soluţionarea recursului declarat a reţinut că prin Adresa nr. 141640 din 18 noiembrie 2008 pârâtul a răspuns la reclamaţia reclamantului R.M., în sensul că Secretarul general nu are atribuţii în acordarea de despăgubiri.
Instanţa de recurs a reţinut că motivele recurentului au vizat faptul că prin respingerea acţiunii introductive s-ar lipsi de efecte Sentinţa nr. 871 din 23 septembrie 1998 şi i s-ar îngrădi accesul la justiţie, motive care nu au fost primite de instanţa de recurs întrucât soluţia din dosarul de faţă nu are nicio legătură cu soluţia indicată de recurent şi nici nu este de natură să îngrădească liberul acces la justiţie.
Împotriva acestei hotărâri irevocabile a declarat recurs R.M., criticând Decizia pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Înalta Curte sesizată cu cererea de recurs de faţă şi procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs este irevocabilă, conform dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., iar recursul este inadmisibil întrucât a fost formulat împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 377 alin. (2) şi art. 299 C. proc. civ. rezultă că în sistemul român de jurisdicţie este statuat principiul unicităţii recursului.
Pentru motivele arătate, întrucât recursul nu priveşte o hotărâre dintre cele enumerate de art. 299 C. proc. civ., care pot fi atacate cu recurs, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de R.M. împotriva Deciziei nr. 1702 din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2211/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2309/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
