ICCJ. Decizia nr. 235/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs

Decizii ICCJ 2010 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 235/2010

Dosar nr. 6741/1/2009

Şedinţa publică din 20 ianuarie 201.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată reclamanta SC A.I.P. SRL Petroşani în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - D.G.S.C. şi D.G.F.P. Hunedoara - Deva a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- anularea punctelor 2 şi 5 din Decizia nr. 273 din 22 august 2008 emisă de A.N.A.F. şi exonerarea reclamantei de la plata către buget a sumei totale de 2.249.887 lei.

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a mai solicitat suspendarea executării pct. 2 şi 5 din Decizia nr. 273 din 22 august 2008 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei şi restituirea cauţiunii depuse.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în urma unui control efectuat s-a întocmit Raportul de inspecţie fiscală generală din data de 14 decembrie 2007, respectiv Decizia de impunere nr. 272 din 20 decembrie 2007 şi Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 103 din 14 decembrie 2007.

Ca urmare a contestaţiei depusă de reclamantă împotriva actelor de mai sus pârâta A.N.A.F. a emis Decizia nr. 273 din 22 august 2008, prin care a admis în parte contestaţia pentru suma totală de 887.113 lei indicată la pct. 1 şi 3 din decizie, menţinând-o pentru suma de 2.249.887 lei indicată la pct. 2 şi 5 din decizie.

Reclamanta susţine că în ceea ce priveşte pct. 2 din Decizia atacată toate cheltuielile incluse în acest capitol sunt deductibile, având în vedere că au legătură cu obiectul de activitate al societăţii, operaţiuni contabile se regăsesc în gestiunea acestuia , se prezintă acte justificative (facturi).

În sarcina reclamantei s-a reţinut în mod nejustificat la pct. 5 accesorii fiscale suplimentare în sumă de 57.463 lei, având la bază unele erori de calcul ale organului fiscal.

Cât priveşte cererea de suspendare s-a susţinut că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 111/F/CA/2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea în contencios fiscal, formulată de reclamanta SC A.I.P. SRL Petroşani şi în consecinţă a anulat în parte punctele 2 şi 5 din Decizia nr. 273 din 22 august 2008 emisă de pârâta A.N.A.F., D.S.C. şi o menţine pentru suma de 133.617 lei compusă din 83.465 lei TVA şi 53.152 lei majorări şi penalităţi de întârziere; a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 150.000,00 RON depusă la C.E.C.B., sucursala Alba Iulia, cu recipisa de consemnare nr. 336890/1 din 14 noiembrie 2008 şi de asemenea obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 65.004 lei, cheltuieli de judecată.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Urmare inspecţiei fiscale efectuate a fost încheiat Raportul de inspecţie fiscală generală în baza căruia s-a emis Decizia de impunere nr. 272 din 20 decembrie 2007 pentru suma de 3.079.057 Iei reprezentând :

- impozit pe profit - 414.974 lei

- majorări de întârziere - 395.451 lei

- T.V.A. - 1.386.721 Iei

- majorări de întârziere - 882.391 lei

Totodată prin raportul de inspecţie fiscală au mai fost stabilite accesorii în sumă de 57.463 lei aferente unor obligaţii fiscale achitate cu întârziere.

Ca urmare a contestaţiei depusă de reclamantă împotriva actelor fiscale de mai sus, s-a emis Decizia nr. 273 din 22 august 2008 de pârâta A.N.A.F. care a desfiinţat Decizia de impunere atacată pentru suma de 882.098 lei şi s-a respins contestaţia pentru sumele de 2.192.424 lei (pct. 2) şi 57.463 lei (pct. 5) care formează obiectul prezentei acţiuni.

Cererea de suspendare formulată de reclamantă a fost admisă prin sentinţa nr. 193/F/CA din 16 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2899 din 27 mai 2009 a Î.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Cu privire la suma de 2.192.424 lei indicată la pct. 2 din Decizia atacată, reprezentând :

-1.339.159 lei - T.V.A. de plată

- 761.304 lei - majorări de întârziere aferente T.V.A.

- 91.661 lei - penalităţi de întârziere aferente T.V.A.

Sub aspectul T.V.A.- ului deductibil de la primul punct instanţa reţine următoarele :

A) Referitor la T.V.A. deductibil în sumă de 48.778 lei aferent unor prestări de servicii din perioada 01 iunie 2003 - 31 iulie 2003 şi care au constat în principal în jocuri şi spectacole de artificii, servicii de masă şi cazare ( pct. 2 .5 din Decizia atacată ) se constată că a fost dedusă în mod legal, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 345/2002, „persoanele impozabile înregistrate ca plătitor de T.V.A. pe valoarea adăugată au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi serviciilor destinate realizării de : c) acţiuni de sponsorizare, publicitate, protocol, precum şi pentru alte acţiuni prevăzute în legi, cu respectarea limitelor şi destinaţiilor prevăzute în acestea".

Taxa pe valoarea adăugată este aferentă unor cheltuieli în sumă de 242.896 lei, reflectate în conturile contabile 628 şi 6028 .

Din contractul încheiat de reclamanta SC A.I.P. SRL cu prestatorul SC C.G. SRL, obiectul acestuia l-a constituit prestarea de servicii de specialitate în data de 28 iunie 2003 la Complexul R. din localitatea Vata, cu ocazia organizării campaniei de publicitate, având drept scop promovarea imaginii şi a serviciilor oferite de reclamantă. Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru achiziţiile destinate realizării acestor acţiuni în conformitate cu textul legal mai sus arătat, în acest sens au fost depuse documentele justificative şi evidenţele contabile ale contribuabilului, care constituie probe la stabilirea bazei de impunere, potrivit art. 64 din OG nr. 92/2003.

B) Cu privire la T.V.A. deductibilă în sumă de 178.464 lei aferente bunurilor constatate lipsă la inventar în condiţiile în care societatea a dedus TVA aferentă aprovizionărilor cu materiale electrice în perioada 01 iulie 2004-31 august 2004 ( pct. 2.6 din decizie ).

În Raportul de inspecţie fiscală generală s-a reţinut faptul că unitatea s-a aprovizionat cu 1307 bucăţi stâlpi de lemn ignifugaţi şi a cuprins în situaţia de lucrări un număr de 918 bucăţi, apreciind că 389 bucăţi stâlpi din lemn ignifugaţi nu pot fi justificaţi, considerând că întreaga sumă TVA deductibil ca nedeductibilă din punct de vedere fiscal. Minusul în gestiune se stabileşte urmare operaţiunii de inventariere, ori simplul fapt că bunurile respective nu sunt înscrise în listele de inventariere, nu pot conduce în mod automat la concluzia că bunurile sunt lipsă. Trebuie ţinut seama că o parte din aceşti stâlpi au fost folosiţi ca părţi la elementele de îmbinare (chituc, butuc, traversă, diagonală), elemente care se obţin ca urmare a tăierii stâlpilor. Rezultă, aşadar că din totalul 1307 stâlpi aprovizionaţi au fost cuprinşi în situaţiile de lucrări 1245 de bucăţi, rezultând pierderi normale de 9,52 % ( 62 stâlpi) întrucât nu s-a probat lipsa stâlpilor de lemn ignifugaţi, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 128 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 571/2003, astfel că TVA -ul stabilit suplimentar de plată în sumă de 178.484 lei nu este datorat de către reclamantă, contravaloarea acestora fiind cuprinsă în situaţiile de lucrări.

C) Referitor la TVA -ul deductibil în sumă de 95.230 lei aferent unor servicii de transport efectuate de către SC C.T. SRL Petroşani această sumă pentru exercitarea dreptului de deducere reclamantul a procedat în mod corect, întrucât:

- a probat relaţia comercială cu SC C.T. SRL cu contract scris de prestări de servicii transport auto ;

- prestarea serviciilor a avut la bază comenzi în care s-a înscris număr de kilometri şi tarif pe kilometri;

- urmare a prestării serviciilor de transport au fost încheiate procese verbale de constatare prin care s-au certificat numărul de kilometrii specificaţi în comandă, în acestea specificându-se faptul că poate fi emisă factura aferentă acestora.

Reclamanta, a dedus TVA -ul cu respectarea prevederilor art. 145 alin. (3) Cod fiscal Actul normativ menţionat nu prevede că pentru exercitarea acestui drept prestatorul să ataşeze la facturile emise foile de parcurs ale mijloacelor de transport. Mai mult decât atât foaia de parcurs nu se regăseşte în anexa 2 la Ordinul MFP nr. 1850 din 14 decembrie 2002 privind registrele şi formularea financiar-contabile.

D) Referitor la TVA deductibilă în sumă de 19.357 lei aferentă unor lucrări facturate de către SC G.C. SRL în luna decembrie 2006 ( pct. 2.10 ) în raportul de inspecţie fiscală s-a reţinut faptul că reclamanta şi-a exercitat dreptul de deducere a TVA-ului cu privire la suma de mai sus înscrisă în factura nr. 859441 din 15 decembrie 2006.Neadmiterea deducerii TVA-ului este motivată de organele fiscale ca fiind o consecinţă a aspectelor prezentate la pct. C.23 din raportul de inspecţie fiscală. Şi în această situaţie reclamanta a dedus TVA-ul în mod corect, cu respectarea art. 145 Cod Fiscal, întrucât:

- a probat relaţia comercială cu SC G.C. S.R.L. cu contract scris de prestări de servicii;

- prestarea serviciilor a fost confirmată prin proces verbal de recepţie la terminarea lucrărilor;

- prestatorul a întocmit situaţia de plată - deviz, anexă la factura fiscală.

E) Cu privire la TVA deductibil în sumă de 827.350 lei aferentă unor mijloace fixe livrate de către SC D.M. SRL Constanţa conform facturii nr. 3067634 din 24 aprilie 2004 (pct.2.11 din decizie ) în mod greşit au reţinut organele fiscale că nu este deductibilă această sumă, încălcându-se dispoziţiile art. 145 Cod Fiscal Reclamanta a procedat corect şi în această situaţie, întrucât:

- a probat relaţia comercială cu SC D.M. SRL cu contract scris de vânzare-cumpărare;

- pentru achiziţionarea mijloacelor fixe în cauză a fost întocmit un referat de necesitate prin care s-a motivat oportunitatea achiziţiei;

- Comisia de recepţie a confirmat primirea bunurilor prin procesul verbal de recepţie ;

- mijloacele fixe în cauză au fost achiziţionate în vederea realizării de operaţiuni taxabile, acestea putând fi folosite la lucrări de electrificare situate în zone greu accesibile, la altitudine ridicată. Mai mult decât atât mijloacele fixe au fost înregistrate în evidenţa contabilă a reclamantei, iar pentru bunurile respective a fost calculată şi înregistrarea în evidenţa contabilă amortizarea prevăzută de actele normative în materie.

Or, faţă de sumele deductibile mai sus reţinute, potrivit art. 64 din OG nr. 92/2003 documentele justificative şi evidenţele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. De asemenea pârâta prin întâmpinare a invocat aplicabilitatea deciziei nr. V/2007 a Î.C.C.J., Secţiile unite. Or, având în vedere data publicării acestei decizii - 30 octombrie 2007 - aceasta nu poate retroactiva la operaţiunile de deducere a TVA-ului efectuate anterior emiterii ei.

F) Suma de 79.946 lei aferentă amenajării-modernizării unor obiective din incinta bazei sportive a SC S.J. SA Petroşani, respectiv A.C.S. Jiul Petroşani, achiziţionării unor obiecte de inventar constând în principal în echipamente sportive date în consum şi folosite în exclusivitate de C.S. Jiul Petroşani menţionate la pct. 2.4 din decizie.

Conform contractului de comodat încheiat cu Consiliul Local al municipiului Petroşani, A.C.S. Jiul Petroşani a preluat în folosinţa gratuită C.S. Jiul, iar potrivit art. 3 din acest contract, comodatarul putea să realizeze investiţii la bunurile ce au făcut obiectul contractului.

Ulterior, între reclamantă şi C.S. Jiul Petroşani s-a încheiat un contract de asociere în participaţiune „ amenajare spaţiu comercial", contract prin care reclamanta s-a obligat să continue amenajarea mini hotelului în schimbul beneficierii în exclusivitate de încasările aferente perioadei vacanţei fotbalistice. Ca temei de drept s-au invocat dispoziţiile art. 141 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 571/2003, care prevăd : „următoarele operaţiuni de interes general sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată ... prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaţiei fizice efectuate de organizaţii fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sporturi sau educaţia fizică".

Din dispoziţiile legale invocate mai sus rezultă faptul că acestea se referă numai la organizaţiile fără scop patrimonial, or reclamanta este constituită sub forma unei societăţi cu răspundere limitată, cu scop patrimonial şi pe cale de consecinţă aceasta a procedat în mod legal la deducerea taxei pe valoarea adăugată numai pentru suma de 55.180 lei aferentă lucrărilor de amenajare mini hotel, amenajare birouri şi alte spaţii din incinta bazei sportive, amenajare teren.

G) În ce priveşte TVA-ul deductibil în sumă de 90.081 lei (pct. 2.3 din decizie) sunt supuse analizei două sume :

- TVA deductibil în sumă de 17.650 lei aferentă serviciilor facturate de SC C.C. SRL Bucureşti conform facturii nr. 883366 din 16 aprilie 2004. în fapt, între reclamantă şi această societate a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 44 din 7 aprilie 2004 prin care prestatorul s-a obligat să asigure prin serviciile sale organizarea campaniei publicitare, având drept scop promovarea imaginii şi a serviciilor oferite de reclamantă. Conform acestui contract evenimentul denumit „campanie publicitară" s-a desfăşurat la Cabana Rusu unde au fost făcute amenajări corespunzătoare (huse pe scaune, îmbrăcăminte masă, aranjamente florale, aranjamente sfeşnice, decor derapaje).

Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri şi cheltuielile de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. In aceste condiţii, taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli este deductibilă din punct de vedere fiscal, îndeplinind toate condiţiile prevăzute de art. 145 din Legea nr. 571/2003.

- TVA-ul deductibil în sumă de 13.732 lei aferent prestărilor de servicii evidenţiate în factura nr. 3213386 din 01 martie 2006 pentru realizarea şi finalizarea lucrărilor de modernizare şi amenajare a unor obiective de investiţii aparţinând Asociaţiei C.S. Jiul Petroşani. Prestările de servicii au fost efectuate în baza contractului de execuţie lucrări nr. 118 din 1 martie 2006 încheiat cu SC S. SRL. Potrivit art. 3 din contract, comodatarul putea să realizeze investiţii la bunurile ce au făcut obiectul contractului. Prin urmare şi această sumă a fost corect dedusă, potrivit dispoziţiilor art. 145 din Legea nr. 571/2003.

Sintetizând cele expuse mai sus, rezultă că faţă de suma de 1.339.159 lei reprezentând TVA de plată, stabilite de organele de inspecţie fiscale, din răspunsurile formulate la punctele 1-7 din Raportul de expertiză contabilă reiese că reclamanta a dedus legal suma de 1.255.741 lei.

Referitor la suma de 853.265 lei reprezentând : 761.304 lei - majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată şi 91.961 lei penalităţi de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată rezultă că reclamanta mai datorează bugetului consolidat al statului suma de 83.465 lei cu titlu de TVA . Având în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză şi celelalte probe administrate rezultă că reclamanta datorează suma totală de 133.617 lei, compusă din : 83.465 lei TVA şi 53.152 lei majorări şi penalităţi de întârziere.

În ce priveşte suma de 57.463 lei indicată la pct. 5 din Decizia atacată se constată următoarele :

Din conţinutul Raportului de inspecţie fiscală generală reiese că în baza referatului nr. 5854 din 29 noiembrie 2007 s-a solicitat reverificarea modului de calcul a accesoriilor fiscale pe perioada martie 2003 - decembrie 2005. Urmare a reverificării, organele de inspecţie fiscală au stabilit nelegal în sarcina contribuabilului majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere în sumă de 57.463 lei, încălcându-se dispoziţiile art. 105 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală care prevăd: „ inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării". Întrucât această perioadă a mai fost verificată în octombrie 2003 şi martie 2006 şi nu au apărut date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali de la data efectuării verificărilor, eventualele erori de calcul ce aparţin organelor de control, nu justifică posibilitatea organelor fiscale de a reveni şi reverifica o perioadă fiscală aşa încât majorările şi penalităţile de întârziere în sumă de 57.463 lei nu pot fi imputabile reclamantei.

Împotriva acestei sentinţei a formulat recurs pârâta D.G.F.P. Hunedoara - Deva criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate şi solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, şi în consecinţă respingerea acţiunii reclamantei, ca nefondată, cu menţinerea ca temeinice si legale atât a Deciziei nr. 273 din 22 august 2007 emisă de A.N.A.F., în baza dispoziţiilor art. 304 alin. (8) şi art. 304 alin. (9) C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că această hotărâre este criticabilă, fiind pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

În primul rând se arată că instanţa investită cu soluţionarea dosarului pe fond a înlăturat în totalitate apărarea formulată în cauză de instituţia pârâtă, motivându-şi hotărârea doar pe concluziile raportului de expertiză.

Prin controlul efectuat la SC A.I.P. SRL, A.F.P.C.M. Deva a verificat perioada 1 ianuarie 2003 - 30 aprilie 2007, şi a emis Decizia de impunere nr. 272 din 20 decembrie 2007 stabilind obligaţii faţă de bugetul general consolidat în sumă totală de 3.079.057 lei.

Ca urmare a contestaţiei depuse de reclamantă împotriva actelor fiscale sus menţionate Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. prin Decizia nr. 273 din 22 august 2008 a desfiinţat Decizia atacată pentru suma de 882.098 lei şi a respins contestaţia pentru suma de 2.192.424 lei (pct. 2 din decizie) si 57.463 lei (pct. 5 din decizie). Aceste sume fac obiectul prezentei cauze, în care instanţa de fond a pronunţat sentinţa de admitere în parte a acţiuni, pe care o considerăm netemeinică şi nelegală, cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale aplicabile în speţă şi motivată în totalitate pe concluziile raportului de expertiză.

Astfel, în Raportul de expertiză contabilă nu s-au avut în vedere următoarele:

- cheltuielile care fac obiectul punctului B.1 din raportul de expertiză contabilă nu pot fi considerate de natura celor de reclamă, publicitate, de către SC A.I.P. SRL, acestea fiind înregistrate în evidenţa contabilă în contul 628. Eveniment „Alte cheltuieli efectuate de terţi", respectiv în contul 6028. Eveniment „Cheltuieli privind alte materiale consumabile";

- prestările de servicii la care se face referire la punctul B.1 din raportul de expertiză contabilă au constat în mese servite, servicii cazare şi alte servicii nenominalizate, pentru care nu au fost prezentate documente justificative, cu excepţia celor menţionate în raportul de inspecţie fiscală generală nr. 367 din 20 decembrie 2007 (facturi şi contract încheiat cu unul dintre furnizori);

- unitatea verificată nu a prezentat nici un document justificativ din care să reiasă că serviciile au fost destinate realizării de operaţiuni taxabile;

De asemenea cu privire la TVA considerată deductibilă de reclamantă (şi expert) aferentă bunurilor constatate lipsă la inventar, în raportul de expertiză nu s-au avut în vedere următoarele:

- pentru cantităţile de materiale (stâlpi din lemn ignifugaţi şi altele) aprovizionate de la SC P. SRL Comăneşti, jud. Bacău (în perioada 2003 - 2004) unitatea verificată a întocmit bonuri de consum, dar acestea nu se regăsesc în situaţiile de lucrări întocmite de SC A.I.P. SRL, în această perioadă, şi acceptate la plată de parteneri;

- aprovizionarea cu materiale de la SC P. S.R.L. s-a efectuat în lunile iulie şi august 2004, iar ultimele situaţii de lucrări care conţin materiale de această natură (stâlpi din lemn ignifugaţi) au fost întocmite în luna mai 2004, deci înainte de emiterea documentelor de livrare;

- unitatea verificată nu a prezentat organelor de inspecţie fiscală documente justificative din care să rezulte mijloacele de transport cu care s-a efectuat aprovizionarea cu materiale (stâlpi din lemn ignifugaţi şi altele) de la SC P. S.R.L. Comăneşti, jud. Bacău (sau SC P.F. Câmpina, jud. Prahova - după schimbarea denumirii şi a sediului);

- nu se menţionează faptul că organele de inspecţie fiscală, împreună personalul tehnic din cadrul SC A.I.P. SRL, au procedat la verificarea cantităţilor de materiale aprovizionate de la SC P. S.R.L. Comăneşti, comparativ cu materialele care se regăsesc facturate la beneficiarii de lucrări şi sunt cuprinse în situaţiile de lucrări acceptate la plată;

- nu s-au avut în vedere rezultatele controalelor încrucişate solicitate de organele de inspecţie fiscală către D.G.F.P. Bacău, respectiv D.G.F.P. Prahova, conform cărora SC P. S.R.L. Comăneşti, respectiv SC P.F. Câmpina nu au depus declaraţii fiscale, deconturi de TVA, situaţii financiare, etc. din care ar fi putut rezulta realitatea şi legalitatea livrărilor către unitatea verificată.

În ceea ce priveşte deductibilitatea T.V.A. aferente cheltuielilor de transport in situaţia în care din actele depuse nu a rezultat pe ce trasee s-a efectuat transportul, ce persoane au fost transportate si scopul pentru care s-a efectuat transportul de persoane şi materiale, natura şi cantitatea materialelor transportate, iar prestatorul nu ataşează la facturile emise foi de parcurs aferente mijloacelor de transport şi justificarea necesitaţii prestaţiilor efectuate, această deductibilitate nu a fost admisă. Mai mult, întrucât societatea nu a prezentat situaţii de lucrări acceptate la plata pentru a justifica scopul contractării şi achiziţiei serviciilor de transport, organele de inspecţie fiscală au procedat la verificarea încrucişată din care a rezultat că nici prestatorul serviciilor de transport nu deţine foi de parcurs, fişa activităţii zilnice sau orice alt document din care să rezulte ce mijloace de transport au fost utilizate, respectiv ce prestaţii de transport au fost efectuate, pe ce rute si ce s-a transportat.

Se arată că în mod eronat motivarea sentinţei recurate este bazată pe concluzia raportului de expertiză efectuat în cauză, înlăturând celelalte apărări.

În drept, art. 304 alin. (8) şi (9) C. proc. civ. şi Legea nr. 82/1991, republicata, şi Decizia nr. V din 15 ianuarie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie care a examinat recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991, republicată şi ale art. 21 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind aprobarea Codului Fiscal, Legea nr. 554/2004, OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Examinând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate si în conformitate cu prevederile art. 304¹ Înalta Curte constată următoarele:

A.F.P.C.M. a efectuat în perioada 04 octombrie 2007 - 14 decembrie 2007 inspecţia fiscală generală la reclamanta SC A.I.P. SRL, perioada verificată fiind cuprinsă între 01 ianuarie 2003-30 aprilie 2007.Urmare inspecţiei fiscale efectuate a fost încheiat Raportul de inspecţie fiscală generală în baza căruia s-a emis Decizia de impunere nr. 272 din 20 decembrie 2007 pentru suma de 3.079.057 Iei reprezentând.

- impozit pe profit - 414.974 lei

- majorări de întârziere - 395.451 lei

- T.V.A. - 1.386.721 Iei

- majorări de întârziere - 882.391 lei

Totodată prin raportul de inspecţie fiscală au mai fost stabilite accesorii în sumă de 57.463 lei aferente unor obligaţii fiscale achitate cu întârziere.

Instanţa de fond a admis in parte acţiunea in contencios administrativ formulata de SC A.I.P. S.R.L şi s-a anulat parţial Decizia nr. 273 din 22 august 2007 emisă de A.N.A.F., reţinând in mod greşit ca din obligaţiile totale de 2.249.887 lei stabilite in sarcina reclamantei aceasta datorează doar 133.617 iei.

- În ceea ce priveşte suma de 48.778 lei – TVA deductibilă aferent unor prestări de servicii din perioada 1 iunie 2003-31 iulie 2003 care au constat în principal în jocuri, spectacole de artificii, servicii de masă şi cazare asigurate în complexul R.

Reclamanta-intimată a susţinut că aceste servicii au fost făcute prin Comanda nr. 316 din 7 mai 2003 însă nu au depus această comandă, serviciile fiind facturate în baza contractului 9 bis din 26 mai 2003.

În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 22 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 345/2002 „persoanele impozabile înregistrate ca plătitor de TVA, au dreptul la deducerea TVA aferente bunurilor şi serviciilor destinate realizării acţiuni de sponsorizare, publicitate protocol…"

Obiectul contractului încheiat de SC A.I.P. SRL Petroşani cu SC C.G. SRL, nu precizează natura serviciilor de specialitate şi în acest sens neexistând documente care să justifice realitatea prestărilor de servicii, cantităţile prestate, felul serviciilor - Într-o companie publicitară sunt folosite materiale inscripţionate, bannere, afişe, alte servicii auxiliare - iar reclamanta nu a dovedit cu documente, nici nu a putut preciza cine au fost invitaţii la eveniment.

Se constată prin urmare că reclamanta-intimată nu a putut proba că aceste servicii, au fost destinate utilizării pentru activităţile firmei, în folosul operaţiunilor sale taxabile, fiind incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 345/2002.

Cu privire la suma de 178.464 lei – TVA – deductibilă, aferentă bunurilor constatate lipsă la inventar în condiţiile în care a dedus TVA aferentă aprovizionărilor de materiale electrice.

Instanţa de fond în mod eronat a considerat că, deşi există diferenţe cantitative în privinţa numărului de stâlpi de lemn ignifugaţi, astfel că din 1307 bucăţi stâlpi, un număr de 389 nu pot fi justificaţi şi deşi au fost constatate ca fiind înregistrate în listele de inventar, totuşi aceste împrejurări nu conduc automat la concluzia că bunurile sunt lipsă.

Susţinerile intimatei-reclamante că deşi sunt trecuţi în „situaţia utilizării" ca şi cantitate ieşită 1 dar în lucrare au fost utilizaţi 2 plus elementele de îmbinare nu pot fi reţinute, nefiind justificate în nici un fel.

Totodată s-a reţinut că minusurile în gestiune au fost constatate prin procesele verbale de inventariere la 31 decembrie 2006, cu consecinţe fiscale şi anume colectarea de TVA la data constatării minusurilor pe baza actului de inventariere şi având în vedere prevederile art. 21 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 571/2003.

În ceea ce priveşte suma de 95.230 lei – TVA – deductibil aferent unor servicii de transport efectuate de S.C. Comision Transport S.R.L. Petroşani, se reţine că în contul 624 „cheltuieli cu transportul de mărfuri şi persoane" – a fost înregistrată suma de 501.211 lei, TVA dedusă fiind în sumă de 95.230 lei.

Deşi instanţa de fond a considerat că deducerea TVA pentru această sumă s-a făcut în mod corect, având în vedere că s-a probat relaţia comercială cu SC C.T. SRL şi prestarea serviciilor, a avut la bază comenzi, Înalta Curte constată că instanţa fondului nu a ţinut cont de celelalte probe administrate pentru a dovedi realitatea prestării serviciilor.

Astfel, reclamanta nu a făcut dovada pe ce trasee s-a efectuat transportul, ce persoane au fost transportate, scopul transportului de persoane şi materiale, natura şi cantitatea materialelor transportate. Din controlul efectuat de organele fiscale a rezultat că SC C.T. SRL Petroşani – nu a dispus şi nu dispune de mijloace materiale şi umane pentru efectuarea prestaţiilor de transport . De asemenea această societate nu a depus decontul de TVA sau a declarat sume mai mici , nu a evidenţiat consum de carburanţi în perioada vizată sau au fost sume foarte mici fără relevanţă în verificarea condiţiilor de deductibilitate a TVA din facturi la beneficiar.

În mod corect organele fiscale nu au considerat suma de 501.211 lei – cheltuieli deductibile, întrucât din înscrisurile reclamantei nu a rezultat că au fost utilizate în folosul operaţiunilor sale taxabile [art. 145 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003].

Cu privire la TVA deductibil în sumă de 827.350 lei aferentă unor achiziţii de mijloace fixe, livrate de SC D.M. Constanţa conform facturii nr. 3067634 din 24 aprilie 2004.

Nu sunt susţinute apărările reclamantei-intimate, preluate de instanţa de fond în sensul că aceste mijloace fixe au fost înregistrate în evidenţa contabilă, fiind calculată şi amortizarea prevăzută în legislaţia în materie.

Se reţine că deşi există un proces verbal de recepţie a acestor mijloace fixe, nu s-a făcut dovada că acestea au fost transportate de la Constanţa la Petroşani sau la altă destinaţie unde s-au efectuat lucrări, nu s-au putut prezenta documente din care să rezulte unde erau mijloacele fixe (care puteau fi folosite la lucrări de electrificare situate în zone greu accesibile) utilaje (păstrate) depozitate la momentul controlului, întrucât din listele de inventar nu rezulta acest loc.

Nu au fost constatate alte documente privind mijloacele fixe, destinaţia utilizării lor, contract de închiriere, contract de comodat, situaţii reparaţii care să prezinte situaţia faptică a acestora.

Mai mult decât atât, s-a efectuat un control încrucişat la societatea vânzătoare SC D.M. Constanţa unde nu s-au găsit documente, aceasta fiind în lichidare judiciară.

Cum reclamanta nu a justificat că aceste mijloace fixe au fost utilizate în folosul operaţiunilor taxabile - în mod corect s-a făcut aplicarea art. 145 alin. (3) din Legea nr. 571/2003.

Suma de 79.946 lei aferentă amenajării – modernizării unor obiective din incinta bazei sportive a SC S.J. SA Petroşani, respectiv A.C.S.J. Petroşani, achiziţionării unor obiecte de inventar precum echipamente sportive.

În cauză, se constată incidenţa prevederilor art. 24 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 345/2002, art. 145 alin. (3) lit. a din Legea nr. 571/2003 , art. 141 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 571/2003 coroborat cu art. 147 alin. (4) şi art. 154 din aceeaşi lege.

Instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii atunci când a constatat că această sumă este deductibilă, întrucât achiziţionarea de bunuri nu s-a făcut cu destinaţia utilizării în folosul activităţii sale.

Astfel, reclamanta a achiziţionat de la diverşi furnizori obiecte de inventar constând în echipamente sportive, materiale – profile de aluminiu şi accesorii, materiale pentru amenajări – întreţinere şi a efectuat lucrări de investiţii constând în amenajare, modernizare obiective din incinta bazei sportive a SC S.J. S.A. Petroşani, respectiv A.C.S. Jiul Petroşani. Acestea sunt utilizate şi în prezent de aceasta fără să aibă legătură cu obiectul de activitate al acesteia „lucrări de instalaţii electrice".

Interpretarea instanţei de fond privind art. 141 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 571/2003 este total eronată – societatea reclamantă are scop patrimonial iar achiziţiile şi investiţiile efectuate – cu destinaţia de minihotel nu aparţin acesteia ci au fost încredinţate acesteia de C.S. Jiul Petroşani spre amenajare iar obiectivele respective nu au fost utilizate pentru operaţiuni taxabile.

Suma de 90.081 lei – respectiv – 17.650 lei – TVA deductibilă eferentă serviciilor facturate de SC C.C. S.R.L. Bucureşti pentru amenajări corespunzătoare evenimentului denumit „campanie publicitară (huse scaune, îmbrăcăminte masă, aranjamente florale, sfeşnice, decor derapaje) şi suma de 13.732 lei aferentă cheltuielilor pentru realizarea şi finalizarea lucrărilor de modernizare şi amenajare a unor obiective de investiţii aparţinând Asociaţiei C.S. Jiul Petroşani – nu a fost corect dedusă.

Şi în această privinţă, societatea reclamantă nu a depus documente justificative privind serviciile facturate, natura acestora publicitară, în scopul realizării de venituri impozabile.

În ceea ce priveşte suma de 57463 lei reprezentând accesorii fiscale pe perioada martie 2003-decembrie 2005, se reţine că în raportul de Inspecţie fiscală se arată că acestea reprezintă diferenţe dintre accesorii calculate prin acte de control anterioare şi prezentul control, urmând ca Decizia de calcul accesorii să fie emisă ulterior de Administraţia Finanţelor Publice Deva.

Nefiind cuprinsă în Decizia de impunere contestată, în mod greşit, instanţa de fond s-a pronunţat asupra acestei sume, în condiţiile în care organul de soluţionare a contestaţiei l-a considerat prematur, raportul de inspecţie fiscală constituind un act premergător deciziei de impunere ce va fi emisă în această privinţă.

Suma de 853.265 lei reprezentând 761.304 lei majorări de întârziere aferente TVA şi suma de 91.961 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente TVA – este legal datorată în baza principiului de drept „accesorium sequitur principale".

Faţă de considerentele de mai sus, Înalta Curte, reţinând că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii, fiind incidente dispoziţiile art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul, se va modifica sentinţa atacată în sensul că se va respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Se va menţine dispoziţia privind restituirea cauţiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de D.G.F.P. Hunedoara în nume propriu şi pentru A.N.A.F. - D.G.S.C. împotriva sentinţei civile nr. 111/F/CA/2009 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC A.I.P. SRL Petroşani, ca neîntemeiată.

Menţine dispoziţia privind restituirea cauţiunii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2347/2010. Contencios		ICCJ. Decizia nr. 2569/2010. Contencios →

ICCJ. Decizia nr. 235/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 235/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs