ICCJ. Decizia nr. 2463/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2463/2010
Dosar nr. 2198/1/2007
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 iunie 2006, reclamanta SC G.S.C. SRL Suseni a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, Autoritatea Rutieră Română şi Agenţia Argeş a Autorităţii Rutiere Române să se dispună anularea parţială a Metodologiei de atribuire a traseelor şi curselor cuprinse în programul de transport judeţean, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 19, anularea actelor administrative din 18 ianuarie 2006, din 19 ianuarie 2006, din 20 ianuarie 2006 şi obligarea pârâţilor să-i recunoască dreptul la vechime neîntreruptă pentru traseu de la data eliberării licenţelor şi până la atribuirea traseului, iar până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare să se dispună suspendarea atribuirii traseelor Piteşti – Şerbăneşti, Piteşti - Rociu, Piteşti – Gliganu şi Piteşti – Ţuţuleşti.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin dispoziţiile art. 19 din metodologia contestată se prevede în mod nelegal interdicţia operatorilor de transport care au renunţat la licenţa de transport şi cărora le-a fost retrasă licenţa de traseu de a participa la licitaţia următoare de atribuire a traseelor, în situaţia în care unul dintre membrii asociaţiei a renunţat la această formă de organizare:
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ a pronunţat sentinţa nr. 105/F-C din 13 noiembrie 2006, prin care a admis în parte acţiunea, a constatat că licenţele de traseu nu pot fi retrase şi nu pot fi asimilate renunţătorilor pentru operatorii de transport care nu au renunţat la asociere şi că acestora nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 din Metodologia de atribuire a traseelor şi curselor cuprinse în Programul de transport.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus anularea actelor administrative din 20 ianuarie 2006, din 18 ianuarie 2006, din 19 ianuarie 2006 şi s-a constatat că reclamanta beneficiază de vechime neîntreruptă pentru traseele Piteşti – Şerbăneşti, Piteşti-Rociu, Piteşti – Gliganu şi Piteşti – Tuţuleşti de la data eliberării licenţelor de traseu şi până la data atribuirii traseelor.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta beneficiază de licenţe de execuţie pentru traseele indicate în acţiune, cu valabilitate pentru perioada 1 iulie 2005-30 iunie 2008, ca urmare a licitaţiei la care a participat în asociere cu SC T.D. SA, în baza contractului de asociere din 17 mai 2005.
Faptul că SC T.D. SA s-a retras din asociere nu a fost considerat ca fiind determinant pentru retragerea licenţei de traseu, în condiţiile în care reclamanta şi-a completat parcul auto, continuând să desfăşoare activitatea de transport pe traseele pentru care beneficia de licenţe de traseu, în baza aceloraşi caiete de sarcini, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 din Ordinul nr. 1987/2005.
Astfel, instanţa de fond a considerat că numai printr-o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 164 alin. (2) şi art. 165 din Ordinul nr. 1987/2005, pârâta Autoritatea Rutieră Română a ajuns la concluzia că se impune retragerea licenţelor pentru faptul că unul dintre operatorii de transport s-a retras din asociaţie.
Instanţa de fond a motivat că aceste prevederi legale se referă la retragerea licenţelor emise asociaţiei cu personalitate juridică sau la situaţia în care toţi membrii asociaţiei fără personalitate juridică se retrag sau când membrilor asociaţiei li s-au retras licenţele de traseu pentru fapte culpabile.
Din acest motiv, s-a considerat că sunt nelegale actele administrative prin care în mod indirect au fost anulate licenţele eliberate reclamantei şi i s-a interzis acesteia să se înscrie la următoarea şedinţă de atribuire, ceea ce a avut drept consecinţă înlăturarea vechimii neîntrerupte pentru traseele executate.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâţii Autoritatea Rutieră Română şi Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, a cărei calitate procesuală a fost transmisă Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, iar ulterior, Centrului Naţional de Management pentru Societatea Informaţională, conform dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi pct. 21 din anexa nr. 1 a Legii nr. 329/2009.
Recurenta Autoritatea Rutieră Română a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată, motivând că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 164 alin. (2) şi art. 165 din Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1987/2005.
Autoritatea recurentă a considerat că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 164 alin. (2) din Ordinul susmenţionat se referă la retragerea licenţelor emise asociaţiilor cu personalitate juridică, deşi textul de lege invocat nu prevede nici o distincţie între asociaţiile fără personalitate juridică şi cele cu personalitate juridică.
În atare situaţie, s-a arătat că, urmare retragerii SC T.D. SA din Asociaţie, care a câştigat grupa de trasee (grupa din care fac parte traseele Piteşti – Şerbăneşti, Piteşti-Rociu, Piteşti – Gliganu şi Piteşti – Tuţuleşti), s-a dispus legal prin actele administrative contestate ca traseele care compun grupa respectivă să fie atribuite distinct la următoarea şedinţă de atribuire, conform reglementării cuprinse în art. 165 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1987/2005, care nu a mai prevăzut posibilitatea atribuirii şi eliberării licenţelor pe grupe de trasee, ci numai pentru trasee distincte.
Hotărârea instanţei de fond a fost criticată şi pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor pct. 3 din anexa nr. 8, coroborat cu pct. 3 lit. a) din anexa la ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1987/2005, deoarece s-a recunoscut intimatei-reclamante vechime neîntreruptă pentru traseele din grupa respectivă, deşi îndeplinirea acestei condiţii implică deţinerea în mod neîntrerupt a licenţei de traseu, ceea ce nu se poate constata în cazul retragerii licenţelor de traseu ale unei asociaţii desfiinţate.
În recursul declarat de Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei s-a susţinut că în mod eronat s-a constatat calitatea procesuală a acestei instituţii publice, dat fiind că aceasta nu a întocmit nici unul din actele deduse judecăţii şi nici nu are competenţa legală de a verifica datele furnizate de Autoritatea Rutieră Română sau opţiunile autorităţii respective cu privire la licenţele de execuţie emise operatorilor de transport.
În recurs, prin cererea depusă la data de 22 iunie 2007, intimata-reclamantă SC G.S.C. SRL a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (2) şi art. 165 din Ordinul nr. 1987 din 18 noiembrie 2005 emis de Ministrul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora.
În motivarea excepţiei, s-a susţinut că dispoziţiile contestate din O.M.T.C.T. nr. 1987/2005 sunt contrare reglementării din OUG nr. 109/2005, act normativ cu forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea căruia a fost emis, potrivit principiului ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative.
Prin încheierea din 26 septembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus sesizarea Curţii de Apel Piteşti pentru soluţionarea în primă instanţă a excepţiei invocate în condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi a suspendat judecarea recursurilor în baza acestui text de lege.
Excepţia de nelegalitate invocată de intimata-reclamantă a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa nr. 37/F-C din 5 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ, cu motivarea că prevederile art. 164 alin. (2) şi art. 165 din Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1987/2005 sunt legale, fiind emise în conformitate cu dispoziţiile art. 69 din OUG nr. 109/2005, aprobată prin Legea nr. 102/2006. De asemenea, s-a reţinut că articolele considerate nelegale nu încalcă un drept câştigat de intimata-reclamantă în baza O.M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, faţă de împrejurarea că acest ordin a fost abrogat prin art. 4 din O.M.T.C.T. nr. 1987/2005, cu respectarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.
Recursul declarat de intimata-reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 37/F-C din 5 martie 2008 a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 4953 din 10 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate în cauză pentru următoarele considerente:
La atribuirea publică din data de 3 iunie 2005, oferta a fost făcută grupei de trasee nr. 35 (traseele 126,127 şi 128) a fost atribuită Asociaţiei B, asociaţie constituită de intimata-reclamantă SC G.S.C. SRL şi SC T.D. SA în baza contractului de asociere din 17 mai 2005.
Începând cu data de 1 ianuarie 2006, SC T.D. SA a renunţat la efectuarea transportului public şi a predat licenţele de traseu şi caietele de sarcini aferente.
Ca urmare a depunerii licenţelor de traseu de către asociatul intimatei-reclamante, Autoritatea Rutieră Română a constatat întemeiat incidenţa dispoziţiilor art. 164 alin. (2) din O.M.C.T.C. nr. 1987/2005, conform cărora, în situaţia în care asociaţia de operatori se desfiinţează sau unul sau mai mulţi membri asociaţi se retrag din aceasta, licenţele de traseu pe care asociaţia le deţine se retrag, iar traseele respective vor fi atribuite în cadrul primei şedinţe de atribuire ulterioară.
Instanţa de fond a interpretat eronat aceste prevederi legale, considerând fără temei că acestea sunt aplicabile numai în cazul asociaţiilor cu personalitate juridică, deşi reglementarea avută în vedere nu cuprinde o asemenea distincţie.
Cum intimata-reclamantă nu a participat la atribuirea electronică a grupei de trasee în nume propriu, ci în cadrul unei asociaţii, aceasta nu este îndreptăţită să continue activitatea de transport pe traseele din grupa respectivă, întrucât după retragerea din Asociaţia B a asociatului său, SC T.D. SA, nu mai erau îndeplinite condiţiile avute în vedere la momentul atribuirii traseelor.
Potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (1) lit. g) din O.M.T.C.T. nr. 1987/2005 se poate dispune retragerea licenţei de traseu când nu mai sunt îndeplinite condiţiile care au stat la baza eliberării acesteia.
În art. 165 din acelaşi act normativ, se prevede că, în situaţia în care operatorul de transport renunţă la licenţele de traseu corespunzătoare unei grupe de trasee, traseele care compun grupa respectivă vor fi atribuite distinct la următoarea şedinţă de atribuire.
Din acest motiv, se constată că este greşită concluzia instanţei de fond privind nelegalitatea deciziilor întocmite de Autoritatea Rutieră Română, care avea obligaţia să atribuie distinct traseele care compun grupa nr. 35 după renunţarea operatorului de transport SC T.D. SA şi după intrarea în vigoare a O.M.T.C.T nr. 1987/2005.
De asemenea, în mod eronat instanţa de fond a constatat că intimata-reclamantă beneficiază de vechime neîntreruptă pentru traseele Piteşti – Şerbăneşti, Piteşti-Rociu, Piteşti – Gliganu şi Piteşti – Tuţuleşti, fără a avea în vedere că, în cazul retragerii licenţei de traseu nu mai poate opera vechimea neîntreruptă, deoarece nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 3 din anexa nr. 8 coroborat cu pct. 3 lit. a) din anexa nr. 9 din O.M.T.C.T. nr. 1987/2005, conform cărora, pentru acordarea vechimii, operatorul de transport rutier trebuie să deţină în mod neîntrerupt licenţa de traseu.
Pentru considerentele expuse, se constată că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, deoarece a fost greşit admisă acţiunea formulată de intimata-reclamantă, în condiţiile în care aceasta nu a dovedit dreptul său recunoscut de lege care să fi fost vătămat prin actele administrative deduse judecăţii.
Acţiunea formulată de intimata-reclamantă a fost de asemenea greşit admisă faţă de recurentul - pârât Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, care nu a întocmit actele administrative contestate şi nu are competenţa atribuirii traseelor cuprinse în Programul de transport judeţean. Conform dispoziţiilor art. 12 pct. 17 din Legea nr. 510/2004, calitatea procesuală a inspectoratului pârât a fost transmisă Centrului Naţional de Management pentru Societatea Informaţională şi această instituţie publică are atribuţia operării sistemului electronic de achiziţii publice, a sistemului electronic naţional, a sistemului informatic pentru atribuirea electronică a autorizaţiilor de transport internaţional rutier de marfă şi pentru atribuirea electronică a traseelor naţionale din programele de transport prin serviciile regulate judeţene, interjudeţene limitrofe şi interjudeţene.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile şi va modifica hotărârea instanţei de fond, în sensul că va fi respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC G.S.C. SRL Suseni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Autoritatea Rutieră Română şi Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională împotriva sentinţei civile nr. 105/F-C din 13 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de SC G.S.C. SRL Suseni.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2462/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2465/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
