ICCJ. Decizia nr. 2466/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2466/2010
Dosar nr. 5870/2/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3865 din 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC Z.I.R. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Având în vedere faptul că din interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că în litigiile privitoare la taxe şi impozite, contribuţii, precum şi accesorii ale acestora, competenţa materială de soluţionare a cauzei este determinată în raport de cuantumul pretenţiilor, iar de calitatea autorităţii publice (locală sau centrală), în sarcina căreia se solicită stabilirea obligaţiei de plată precum şi faptul că în cauza dedusă judecăţii, obiectul acţiunii este reprezentat de obligarea pârâtei la plata sumei de 419.743 lei, constând în dobândă legală şi diferenţă rezultată în urma reactualizării cu indicele de inflaţie, competentă material în soluţionarea pricinii este secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar nu a Curţii de Apel.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta SC Z.I.R. SRL, cât şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
Motivele ambelor recursuri se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, în raport de obiectul cauzei – despăgubiri solicitate conform art. 19 din Legea nr. 554/2004.
În ambele recursuri declarate se arată că în mod nelegal instanţa de fond prin sentinţa atacată a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti fără a ţine cont de obiectul cauzei şi de calitatea autorităţii pârâte, care determină competenţa de soluţionare în primă instanţă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Aceasta deoarece criteriul valoric în ceea ce priveşte suma a cărei plată cu titlu de despăgubiri se pretinde nu reprezintă taxe, impozite, datorii sau accesorii acestora şi nu poate atrage competenţa materială, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, suma pretinsă reprezintă despăgubiri solicitate ulterior conform art. 19 din Legea nr. 554/2004 şi dela pârâta-recurentă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care este o autoritate publică centrală şi pe cale de consecinţă competenţa materială este determinată de un raport de rangul autorităţii pârâte şi nu în raport de criteriul valoric.
Prin ambele recursuri se solicită casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, instanţa care a pronunţat sentinţa recurată.
Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate Curtea le apreciază ca nefondate.
Motivele de recurs fiind aceleaşi, Curtea le va respinge prin considerente comune ambele recursuri.
Sentinţa atacată prin care s-a dispus admiterea excepţiei de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 în raport de obiectul cauzei despăgubiri solicitate ulterior acţiunii în anularea actului administrativ conform art. 19 din Legea nr. 554/2004.
În mod corect, prin sentinţa de declinare s-a apreciat competenţa materială în raport de criteriul valoric, cuantumul sumei solicitate de reclamanta-recurentă cu titlu de despăgubiri, conform art. 19 din Legea nr. 554/2004 şi nu în raport de rangul autorităţii recurentei-pârâte.
De necontestat suma solicitată cu titlu de despăgubire este mai mică de 500.000 lei, iar această sumă cu caracter accesoriu sumei principale de 439.369 lei reprezentând impozit pe profit şi obligaţii fiscale accesorii stabilite prin Decizia de impunere în condiţiile în care se solicită despăgubiri de 419.743 lei pe motiv că a fost reţinută nelegal de organul fiscal suma de 439.369 lei, competenţa pentru acţiunea ulterioară în despăgubiri revine Tribunalului Bucureşti în raport de cuantumul sumei solicitate cu titlu de despăgubiri. Aceasta în condiţiile în care şi acţiunea principală a fost soluţionată în fond de Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 560/2008 şi în recurs de Curtea de Apel Bucureşti , secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, care a pronunţat Decizia civilă nr. 2376 din 3 noiembrie 2008 prin care a fost admisă acţiunea şi au fost anulate actele administrative contestate Decizia de impunere nr. 125/20076 şi Decizia nr. 135/2007.
Pe cale de consecinţă acţiunea ulterioară, în despăgubiri solicitate conform art. 19 din Legea nr. 554/2004 este de competenţa Tribunalului Bucureşti conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa corect stabilită prin sentinţa atacată în raport de cuantumul sumei solicitate de reclamanta-recurentă şi nu în raport de rangul autorităţii-pârâte de la care se pretinde suma cu titlu de despăgubiri.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi lit. i) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de SC Z.I.R. SRL şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 3865 din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2465/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2468/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
