ICCJ. Decizia nr. 2464/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2464/2010
Dosar nr. 33911.1/3/2008
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 12 septembrie 2008, reclamanta D.G.I.T.L. Sector 4, a chemat în judecată P.M.B. – D.G.E., solicitând anularea procesului verbal din data de 04 iunie 2008, întocmit ca urmare a controlului efectuat în perioada 26 martie – 18 aprilie 2008, pentru verificarea modului în care au fost încasate şi virate impozitele şi taxele locale care constituie surse de venit ale C.G.M.B.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut nelegalitatea controlului, arătând că verificarea efectuată nu putea avea ca temei legal H.C.G.M.B. nr. 301/2006, invocată de organul de control, această hotărâre fiind anulată prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, astfel încât nu mai produce efecte juridice.
Se mai arată că pârâta nu avea competenţa de a efectua un astfel de control, întrucât între reclamantă şi pârâtă nu există un raport de subordonare nici din punct de vedere administrativ şi nici din punct de vedere financiar - contabil.
Pe fondul cauzei, reclamanta a mai susţinut că nici unul din impozitele şi taxele ce s-au stabilit a fi virate nu se cuvin pârâtei.
Prin Sentinţa civilă nr. 3434 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, căreia cauza i-a revenit spre competentă soluţionare prin declinare de la Tribunalul Bucureşti, a admis acţiunea şi a anulat procesul-verbal din 04 iunie 2008, emis de pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin actul administrativ contestat s-a consemnat obligaţia reclamantei de virare a unor sume reprezentând taxă de publicitate, venituri din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat, fond de stimulente constituit şi amenzi aplicate de alte autorităţi ale statului, în cuprinsul acestui act precizându-se că temeiul juridic al controlului efectuat este H.C.G.M.B. nr. 301/2006.
Instanţa de fond a mai reţinut că, întrucât această hotărâre de Consiliu era, la data controlului, anulată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă şi, având în vedere că efectul anulării unui act este desfiinţarea acestuia de la data la care a fost emis, este evident că nu pot fi recunoscute efecte produse valabil ale H.C.G.M.B. nr. 301/2006.
În aceste condiţii, instanţa a constatat că măsurile dispuse prin procesul-verbal contestat sunt nelegale, iar această împrejurare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, fără a mai fi necesară analizarea celorlalte critici de nelegalitate invocate de către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta P.M.B. – D.G.E. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta - pârâtă a susţinut, în esenţă, că hotărârea judecătorească prin care a fost anulată H.C.G.M.B. nr. 301/2006 a devenit irevocabilă la data de 30 noiembrie 2007, iar controlul, deşi a fost efectuat în perioada 26 martie 2008 – 18 aprilie 2008, a constat în verificări ale operaţiilor economico - financiare cuprinse în intervalul 03 ianuarie 2007 – 30 noiembrie 2007.
Recurenta - pârâtă a arătat că, astfel, efectuarea controlului s-a realizat cu respectarea H.C.G.M.B. nr. 301/2006, care era obligatorie pentru autorităţile publice locale organizate în sectoarele Municipiului Bucureşti până la data de 30 noiembrie 2007.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa atacată, în raport de motivele de recurs formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
P.M.B., prin D.G.E., a efectuat în perioada 26 martie – 18 aprilie 2008 o verificare prin sondaj la D.G.I.T.L. Sector 4, asupra modului în care au fost încasate şi virate impozitele şi taxele locale care constituie surse de venit ale C.G.M.B.
Potrivit procesului verbal de constatare încheiat cu acest prilej la data de 04 iunie 2008, verificarea a fost efectuată în conformitate cu H.C.G.M.B. nr. 301/2006 privind repartizarea pe bugete componente a veniturilor bugetului local al Municipiului Bucureşti pentru anul 2007.
Or, din conţinutul acestei hotărâri nu rezultă posibilitatea efectuării unui astfel de control şi, mai mult, în perioada în care s-a făcut verificarea, respectiv 26 martie – 18 aprilie 2008, H.C.G.M.B. nr. 301/2006 nu mai putea fi invocată drept temei legal, aceasta fiind anulată definitiv şi irevocabil la data de 30 noiembrie 2007, prin Decizia nr. 2157 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Astfel, nelegalitatea acestui act administrativ a fost în mod corect constatată de instanţa de fond, ca o consecinţă a necompetenţei funcţionale a recurentei - pârâte de a mai efectua verificări pentru perioada 26 martie – 18 aprilie 2008 în baza H.C.G.M.B. nr. 301/2006, hotărâre care a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
S-a avut în vedere faptul că prin Decizia civilă nr. 2157, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, la data de 30 noiembrie 2007, a fost anulată Hotărârea nr. 301/2006 a C.G.M.B. şi în consecinţă, această hotărâre nu mai producea efecte pentru a constitui temeiul juridic al operaţiunii de control efectuate şi al actelor administrative subsecvente, întocmite de recurenta - pârâtă pentru finalizarea verificării de conturi la serviciul public intimat în cauză.
Recurenta a invocat în mod neîntemeiat dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte efectele pentru viitor ale hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ, întrucât nici anterior pronunţării deciziei civile nr. 2157 din 30 noiembrie 2007 nu mai era aplicabilă H.C.G.M.B. nr. 301/2006, a cărei executare fusese deja suspendată prin sentinţa civilă nr. 1456 din 28 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
În consecinţă, actul normativ aplicat de către recurentă nu mai producea efecte juridice în perioada supusă verificării şi nici la data efectuării controlului finalizat prin procesul - verbal de constatare dedus judecăţii, care din acest motiv a fost corect anulat de instanţa de fond.
Pe de altă parte, D.G.I.T.L. Sector 4 a fost înfiinţată în baza H.C.L. Sector 4 nr. 14/2001, ca serviciu public cu personalitate juridică care funcţionează sub autoritatea C.L. Sector 4, nefiind subordonată nici administrativ şi nici financiar contabil vreunei alte autorităţi publice locale sau centrale şi cu atât mai puţin P.M.B.
Mai mult, nici H.C.G.M.B. nr. 210/1999, invocată pe parcursul soluţionării cauzei drept temei al efectuării controlului, nu are aplicare în cauză, întrucât potrivit acestei hotărâri, P.M.B. poate efectua control doar asupra compartimentelor de specialitate din cadrul primăriilor de sector, iar D.G.I.T.L. Sector 4 nu are acest statut.
Mai mult, potrivit art. 7 din hotărârea anterior menţionată, atribuţii de verificare are numai D.I.T.L. şi M.L.P.M.B., or, în cauză, controlul s-a efectuat de către D.G.E.
Rezumându-se la verificarea aspectelor legate de competenţa pe care P.M.B. o avea în verificarea D.G.I.T.L. Sector 4, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat că procesul verbal contestat este nelegal, fiind încheiat de o autoritate administrativă prin depăşirea competenţelor sale, că măsurile dispuse prin acesta sunt nelegale, iar această împrejurare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, fără a mai fi necesară analizarea celorlalte critici de nelegalitate invocate de către reclamantă.
Pentru considerentele arătate, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.M.B. – D.G.E., împotriva sentinţei civile nr. 3434 din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2460/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2581/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
