ICCJ. Decizia nr. 2581/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2581/2010
Dosar nr. 10035/1/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Împreună cu alţi procurori, doamna procuror S.C., procuror la D.N.A., nivel central, în prezent şef al Serviciului de inspecţie judiciară pentru procurori din cadrul C.S.M., a solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie.
Motivându-şi cererea, petenţii au arătat, în esenţă, că prin numirea pe perioadă nedeterminată în funcţii de conducere sau de execuţie la D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., îndeplinirea de acte ce intră în competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi ca urmare a faptului că beneficiază de statutul şi remuneraţia procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au dobândit gradul profesional solicitat, iar acesta constituie un drept câştigat.
Totodată, au fost invocate soluţiile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care au fost admise cereri de recunoaştere similare.
Prin Hotărârea nr. 2039 din 19 noiembrie 2009, Plenul C.S.M. a respins cererile formulate, între care şi cea a doamnei procuror S.C.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, Plenul C.S.M. a reţinut că niciunul dintre solicitanţi nu a susţinut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar prin promovare la structurile specializate menţionate, procurorii în cauză nu au dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. S-a mai reţinut că promovarea în funcţii superioare de execuţie, componentă a carierei acestora, se putea realiza în condiţiile Legii nr. 92/1992 şi se poate realiza în temeiul Legii nr. 303/2004, numai prin concurs şi cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute de lege (vechime, evaluare profesională anuală,lipsa sancţiunilor disciplinare,existenţa posturilor vacante).
În cuprinsul hotărârii menţionate, Plenul C.S.M. a mai reţinut că reglementările specifice pentru aceste categorii de procurori prevăd că structurilor menţionate li se aplică în mod corespunzător prevederile Legii nr. 92/1992 şi ale Legilor nr. 303/2004, nr. 304/2004 şi nr. 317/2004, fiind considerate relevante dispoziţiile care statuează că, după încetarea activităţii în structurile specializate, procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze,potrivit legii.
Plenul C.S.M. a mai reţinut că standardele europene în materie reclamă criterii obiective în privinţa promovării judecătorilor şi procurorilor, care sunt respectate de Legea nr. 303/2004, apreciindu-se că soluţia asimilării promovării în funcţii de execuţie cu numirile în funcţii la structurile specializate menţionate contravine acestor standarde.
Împotriva Hotărârii nr. 2039/2009 a Plenului C.S.M. a declarat recurs procurorul S.C.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că hotărârea este vădit nelegală deoarece încalcă flagrant principii fundamentale ale interpretării şi aplicării legii în timp. Astfel, legea aplicată este cea în vigoare la momentul naşterii raportului sau situaţiei juridice (tempus regit actum).
Consideră recurenta că numirea în funcţia de procuror şi în funcţiile de procuror şef al S.A. Bucureşti al P.N.A., respectiv procuror şef adjunct al S.C.C. nivel central din cadrul aceluiaşi parchet, reprezintă o promovare într-o funcţie de conducere cu îndeplinirea unor condiţii speciale [(art. 66 din Legea nr. 92/1992, art. 69 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) din acelaşi act normativ, art. 8 alin. (2) şi (9) din OUG nr. 43/2002)] având acelaşi efect ca şi promovarea realizată în urma reorganizării unui concurs sau examen.
Prin Legea nr. 601/2004 care a aprobat OUG nr. 24/2004, art. 8 alin. (2) din OUG nr. 43/2002 a fost modificat iar alin. (3) a fost abrogat, astfel procurorii din cadrul P.N.A. au încetat să mai fie numiţi pe o perioadă de 6 ani, revenirea pe postul ocupat anterior nu a mai fost prevăzută de lege, iar rezervarea acestuia a încetat să mai fie obligatorie.
Prin OUG nr. 102/2003, s-a statuat ca P.N.A. să funcţioneze ca Parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie, pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apoi în conformitate cu OUG nr. 34/2002, reorganizat ca structură autonomă în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A mai arătat recurenta că regimul juridic aplicabil instituţiei promovării este cel stabilit de Legea nr. 92/1992, în vigoare la data numirii sale în funcţia de procuror la P.N.A. Bucureşti şi de procuror şef al S.A. Bucureşti, respectiv de procuror şef adjunct al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul aceluiaşi Parchet.
Astfel, potrivit art. 69 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 promovarea procurorilor în funcţiile din Ministerul Public se făcea de către Ministrul Justiţiei, la propunerea Procurorului General pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
Rezultă din prevederile Legii nr. 92/1992 că magistraţii pot fi promovaţi în funcţii superioare de execuţie sau de conducere, condiţionat de îndeplinireaanumitor condiţii.
Mai arată, de asemenea, recurenta că dreptul dobândit a fost consfinţit inclusiv prin art. 100 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, considerându-se că îndeplinesc condiţiile pentru ocuparea funcţiilor în care sunt numiţi.
Concluzionând recurenta a arătat că a dobândit gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin intermediul promovării în condiţiile legii de organizare judiciară, în vigoare la data respectivă.
Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât numirea procurorilor la D.N.A. nu trebuie confundată cu o promovare a acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând cererea de recurs de faţă prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Se reţine că prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 2039/2009 s-a respins cererea formulată de recurentă prin care a solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .
Recurenta a fost numită prin Ordinul nr. 2442/ C al Ministrului Justiţiei din 14 octombrie 2002 procuror în cadrul P.N.A. – S.A. Bucureşti. Ulterior, prin Ordinul nr. 677//2004 al Ministrului Justiţiei a fost promovată în funcţia de procuror şef al S.T. Bucureşti al P.N.A., iar prin Ordinul nr. 1626//2004 al Ministrului Justiţiei a fost promovată în funcţia de procuror şef adjunct al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul P.N.A. şi apoi în cadrul D.N.A.
La data de 1 octombrie 2007 recurenta a fost numită procuror inspector în cadrul C.S.M., funcţie deţinută şi în prezent.
Din examinarea dispoziţiilor legale succesive privitoare la organizarea şi funcţionarea D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., Înalta Curte apreciază că numirea recurentului în această structură nu duce la dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Promovarea în funcţii superioare de execuţie se putea şi se poate realiza atât în condiţiile Legii nr. 92/1992, modificată şi completată prin OUG nr. 179/11 noiembrie 1999 cât şi în prezent conform art. 43 din Legea nr. 303/2004 numai prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute de lege referitoare la vechime, evaluare profesională, inexistenţa sancţiunilor disciplinare, locuri vacante.
Dispoziţiile art. 30 din OUG nr. 43/2002 şi art. 26 din Legea nr. 508/2004 stabilesc în mod expres că dispoziţiile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească şi ale Legilor nr. 303/2004, nr. 304/2004 şi nr. 3177/2004 se aplică în mod corespunzător D.I.I.C.O.T.
Dacă s-ar considera că prin numirea, conform procedurilor speciale a procurorilor la aceste structuri specializate, aceştia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-ar eluda în mod evident dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie prin concurs.
Referitor la susţinerea că dobândirea gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a realizat prin efectul legii, se constată că numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. şi D.N.A. nu trebuie confundată cu o promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, existând proceduri speciale distincte prevăzute, norme de excepţie, ce trebuiesc interpretate restrictiv [(art. 8 alin. (2) şi art. 9 din OUG nr. - 43/2002, art. 87 alin. (1) – (6) din Legea nr. 304/2004, art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 508/2004, art. 75 alin. (4) – (8) din Legea nr. 304/2004)[, acestea sunt distincte de promovarea în funcţii de execuţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie [(atât sub imperiul Legii nr. 92/1992 republicată şi modificată precum şi art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004)[.
În considerarea acestui fapt numirea la care se referă dispoziţiile Legii nr. 304/2004 nu poate fi echivalată cu promovarea în funcţii de execuţie şi respectiv dobândirea gradului profesional.
Numirea la D.I.I.C.O.T. sau la D.N.A. conferă procurorului dreptul de a funcţiona la aceste structuri specializate, de a îndeplini atribuţiile ce intră în competenţa acestora şi de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru aceste funcţii, însă nu şi gradul corespunzător. Menţiunile în cartea de muncă în acest sens sunt îndreptăţite.
O asemenea situaţie în care un procuror cu grad profesional de parchet de Curte de apel (cazul recurentului) ar dobândi gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie doar prin procedura specială de numire la D.N.A. sau D.I.I.C.O.T., ar crea o situaţie discriminatorie faţă de ceilalţi colegi procurori care trebuie să susţină examen /concurs pentru promovarea la parchetele superioare. Oricum, D.I.I.C.O.T. şi D.N.A., au o structură de organizare şi stat de funcţii şi de personal distincte, separate de cele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie [(art. 75 alin. (12) din Legea nr. 304/2004, art. 80 alin. (2) – Legea nr. 304/2004)].
Faţă de cele reţinute mai sus, constatând că sunt motive care să determine modificarea sau casarea Hotărârii Plenului C.S.M. în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.S. împotriva Hotărârii nr. 2039 din 19 noiembrie 2009 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 2464/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2617/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
---|